Salut TPU.
Sunt cât se poate de serios în acest mesaj și am o mare speranță în mine că poate este cineva care să îmi dea un stat care să mă ajute odată pentru totdeauna.
Am 19 ani, sunt în clasa 12. Am trecut prin multe în viața asta. Anul trecut în timpul acesta, aveam atacuri de panică, anxietate, derealizare, tulburări cu somnul, de toate, din cauză că am avut o perioadă cam îndeajuns, în care m-au făcut să am chestiile astea.
Stăteam non stop în fața calculatorului și aveam un stil de viață efectiv mizerabil, ceea ce mi-a făcut să am chestiile acelea.
Este mult de povestit și încerc să nu o lungesc.
Am făcut ședințe cu un psiholog, 15 la număr. Cu altul încă 5, apoi am zis să încerc psihiatru doar pentru tratament, l-am luat o zi și am zis că mor. Și am zis că nu o să mai iau niciodată așa ceva.
În prezent. Sunt alt om, cu o gândire foarte foarte matură, cu vise mari, am toată viața pusă la punct. Încerc în fiecare zi să mănânc bine, fac sport, iau suplimente, mă hidratez, dorm cum trebuie, am lăsat calculatorul, meditez, citesc, alerg în fiecare zi, etc.
Iar problema la care am vrut să ajung este..Cum scap de agorafobie?
Cred că asta am, nu știu. Nu pot sta plecat departe de casă, nu pot sta în spații deschise, cum ar fi capul, unde este efectiv doar sol, nimic pe lângă, unde se vede foarte îndepărtat.
Efectiv mă ia panica... poate asta cu solul nu este așa de deranjanta, o pot evita...dar ce fac cu plecatul departe de casa? Pentru că îmi afectează semnificativ viața, nu pot evolua, pentru că nu pot pleca departe de casă. Tot ce fac acum este să stau în zona mea de confort, si încerc din răsputeri să fac progrese absolut zilnic. Adică să plec cat mai departe posibil.
Simt că mor, am arcuri de panică extrem de grave. Si simptomele acelea sunt: fac din gat intr-ul fel, parcă mă înec, parcă m-as forța sa dau ceva afară din mine. Disconfort în zona abdomenului și din cauza asta am dobândit un tic de a face din burtă (o sug cumva) si din gat. Rămân fara aer și am dificultăți in a respira si trebuie mereu sa casc sau sa râgâi ca sa imi revin puțin, parcă aș fi ultimul nebun când mă apucă crizele astea și de fiecare dată când le experimentez, fac că nebunul si simt că mor.
Doar eu știu prin ce trec..simt cum problemele astea imi mănâncă copilăria pe care o mai am. Vreau odată să știu ce să fac că sa scap odată de asta, să pot fi si eu un om normal care poate pleca în oraș, într-o vacanță.
Înainte nu aveam nicio problemă, mergem la școală in oraș zilnic, vacanțe, nu aveam efectiv nicio problemă că eram plecat departe de casă. Iar acum nu pot sta nici la 2km de casa. Va rog din tot sufletul, cum să scap odată?

Esti un om puternic daca ai reusit atat de multe schimbari intr-un timp atat de scurt si cel mai important este ca tu ai vrut sa te schimbi in bine si ai reusit, asa ca, putina rabdare inca...si vei scapa si de frica asta.
Nu poti sa rezolvi toate problemele in acelasi timp, sunt ani de trait aiurea, timp pierdut inutil si acum ca sa redevii la "normalitate" ai nevoie de timp dublu sa poti sa pui totul la punct.
In fiecare zi fa un pas inainte, nu iesi dintr-o data in capm sau in spatii libere, iar daca vrei acest lucru, ia pe cineva de incredere cu tine, fiindca asta iti va asigura starea de siguranta, fiindca ai incredere in acea persoana si chiar daca atacul de panica incearca sa-si faca prezenta, cu siguranta cel de langa tine iti va oferii confort si sprijin.
Este timpul sa-ti selectezi prietenii si sa tii langa tine doar oameni buni si de incredere care te pot ajuta si care obligatoriu trebuie sa fie pozitivi, fiindca de negativisti nu ai nevoie in viata.
Vei ajunge din nou acel om normal care erai inainte, dar trebuei sa ai rabdare, sa meditezi mult, sa fii pozitiv, sa te focusezi pe scoala si pe BAC, sa te focusezi pe familie, ca de prieteni vei avea timp la anul, dupa BAC, cand te vei putea relaxa si bucura de libertate.
Incerca din rasputeri sa nu pierzi noptile si culacrea sa fie la 9-10 seara, cel mai tarizu, fiindca hormonii serototina si melatonina se produc numai cand dormim si numai inter orele 22 si 2 dimineata. Acesti hormoni sunt respoensabili de problemele tale pe care le ai acum si ai nevoie de ei cade aer, fiindca lipsa lor pe durataa mai multi ani, te-au adus aici.
Asadar, incerca sa te relaxezi si sa te focusezi pe ce-i important acum, fiindca plecatul de acasa nu este... dar orele stricte de culcare sunt vitale in cazul tau, hrana sanatoasa si sportul de asemenea.

Multumes enorm pentru raspuns! Apreciez enorm!
Toata chestia este ca, eu inainte, cand eram de 10 ori mai rau ca acum, si aici ma refer la atacuri de panica, derealizare, anxietate, etc. Nu aveam agorafobie, puteam merge oriunde departe, dar eram ca leguma. Mi-am dat seama ca am agorafobie cand intr-o zi m-am fortat sa ies departe de casa, afara, dintr-o data, si cand am vrut sa am intorc, am crezut ca mor, au fost doar 1 km departe de casa, poate nici atat, pe un camp. Si de atunci am agorafobie.
Cand a inceput scoala acum in sepembrie, am fost prima zi, am avut atacuri de panica dar au trecut, si cand am pecat de la scoala nu mai aveam efectiv nimic nimic nimic, aveam castile in urechi, si admiram orasul. Dar apoi atacurile de panica si-au facut iar aparitia.
Clasa 11 am trecut, nu am fost un semestru intreg, adica undeva la 6 luni, si am fost trecut de mila de catre profesori.
iar acum sunt aproape 3 luni de cand a inceput scoala si eu am fost decat o saptamana.ce sa fac? in fiecare zi trag de mine ca ies sa ies sa ies sa stau cat mai mult afara, dar acum mai am timp si trebuie sa merg odata la scoala, pentru ca sunt pe cale sa raman examtriculat de la absente.Si am bagat pana acum atatea scuze...si am cateva scutiri acolo, dar acum nu stiu ce mai pot face.pentru ca din cauza asta, ratez si anul acesta frumos din viata mea. ultimul an, clasa 12.eu vreau sa o trec, sa iau si bacul, imi doresc atat d mult, dar ma tine asta pe loc.

Roaga un parinte, frate sau un prieten din clasa ta, sa treaca zilnic pe la tine sa te ia la scoala.
Impune-ti acest lucru si vei vedea ca putin in fiecare zi iti vei revenii.
Agorafobia ai capatat-o de curand, deci nu este ceva mostenit, ca atare, asa cum a venit asa poate sa si dispara, trebuind doar vointa si focus pe altceva ca sa dispara fara sa realizezi.
Hai ca poti, ai schimbat atatea in bine, deci poti sa o faci si pe asta!

Te duci la un medic psihiatru, ii spui tot amenunte, si te va ajuta sa scapi, el va decide daca trebuie tratament sau doar psiholog, ori ambele.

Alta sansa nu ai, noi nu suntem doctori si nu puteam sa-ti zicem exact, insa medicul iti zice exact.
Nu mai sta asa ca se poate agrava, e singura ta sansa.
Am vb f serios, n-am glumit.

E timpul sa se duca de urgenta la medic, ce sa ne mai jucam, ala ii zice precis ce trebuie facut.
Noi nu facem decat sa-l facem sa piarda timp pretios in care se poate agrava totul, daca nu-l trimitem la un medic.
Daca acela considera ca trebuie doar psiholog, se va duce acolo, daca trebuie tratament, ii va da.

Ce zice acolo e clar caz de medic.
Nu conteaza ce a facut, nu neaparat trebuia sa aiba starile astea.
Sunt multi care au stil de viata asa si nu au nimic.
Asta doar a scos la iveala ceva ce oricum fierbea in fundal. Eu 20 ani am tot vazut pacienti, dosare, si stiu ce zic.

Si oricum medicul are ultimul cuvant, nu noi, noi doar indrumam.