Salutare!
Am foarte mari probleme, ma simt blocat si nu pot face nimic practic. Sunt la facultate in Brasov anul I am stat inchis in camin, practic sunt lipit de pat, ma duc doar la scoala. Nu am iesit in oras decat de cateva ori la rarele invitatii ale cunostintelor.
Cred ca am facut depresie, sunt momente in care nu imi dau seama care mai e rostul meu in viata, nu stiu ce sa fac cu viata mea...traiesc doar fizic (sunt momente in care trec de la o stare de spitrit la alta, nu ma pot controla, momentele proaste pot tine ore in sir, iar cand ma simt mai bine, deja a trecut ziua si regret ca nu am facut nimic) nu am mers in cluburi, nu stiu sa dansez, ma balbai de fiecare data cand incerc sa explic ceva; nu am avut nicio prietena, daca nu sunt bagat in seama nici eu nu insist, sunt extrem de timid.
Regret orice decizie pe care o iau..nu am stiut niciodata ce imi place sa fac, pe ce drum sa merg, am mers la un liceu prost, la facultate am intrat unde s-a intamplat sa intru, chiar daca nu e o facultate de viitor mai sunt si profesorii varza nu fac orele calumea
Dupa ce ca sunt retras mai sunt tratat si cu indiferenta atunci cand incerc sa ma apropii de niste colege, le-am spus ca vreau sa merg si eu cu ele in oras dar nu m-au invitat. Nu stiu sa port o discutie, stau mereu in afara grupurilor in pauza, ma oftic foarte rau cand altora le merge bine, ca au realizari in viata iar eu nu stiu ce sa fac cu ea. Nu am prietena, nu stiu cum sa ma comport cu ea, cred ca o sa traiesc degeaba, ma oftic ca trec zilele pe langa mine.
Nu stiu sa imi cumpar haine, mama s-a ocupat in mare parte de asta, am fost obisnuit sa fiu condus de altii sa ia altii decizii pentru mine, comunic foarte putin cu parintii mei, si nu despre problemele reale, ma gandesc la trecut la singurele momente faine cat de cat...
Am aflat ca ceea ce mi se intampla este rezultatul gandurilor mele; mi-am dorit sa merg cu un baiat la alergat, dar a plouat si nu a mai vrut sa mearga e si frig. alta data am vrut sa ma asez langa niste fete dar pana m-am hotarat au plecat de acolo...si asta e o problema: nu pot lua nici macar deciziile pe care vreau, imi trebuie mult timp pana sa actionez si de fiecare data pierd momentul oportun si iar ma simt naspa si ma oftic
Ma simt complexat, prieteni nu am, nici in Brasov nici in localitatea unde m-am nascut...deoarece colegii din generala m-au luat de prost pentru ca nu stiu ca ripostez, si-au batut joc de mine...
Imi tot zic ca ma schimb, ca aplic nu stiu ce metode de pe net care sa ma motiveze, zic de jumatete de an ca merg la un psiholog, culmea e ca am si cunostinte, i-am spus si mamei ca vreau sa vb cu pers respectiva, am fost o data la acea persoana dar nu am putut rezolva cine stie ce....si atata tot
Intrebarea este: mai am sansa sa traiesc o viata normala? Simt cum timpul trece foarte repede si nu ma pot bucura la maxim de fiecare moment pe care il traiesc. Cica totul depinde de mine, dar nu stiu ce sa fac, orice as incerca, parca sunt legat de maini si de picioare. Sper ca cineva sa aiba rabdare sa citeasca asta si sa dea un raspuns care sa ma ajute in adevaratul sens al cuvantului
Eu am avut rabdare sa citesc dar sincer nu stiu ce raspuns sa iti dau,iti pot spune doar cum este copilul meu,de mica indiferent unde eram stia sa isi faca prieteni,pe plaja continu gasea singura prieteni,in scoala la fel,acum e la facutate si are un batalion de amici,prieteni,cred ca depinde foarte mult de firea omului,de a stii sa se bage pe sub pielea cuiva,de a se integra in grup,crezi ca daca mergi la psiholog devii brusc mai curajos,asta e firea ta,mai retras,mai singuratic,daca vrei sa ai prieteni trebuie sa iti impui singur sa prinzi curaj,sa faci glume sa rada lumea,sa ai idei,chiar daca nu sunt intotdeuna bune macar sa incerci, sa nu lasi pe mai tarziu, sa fi vesel si binedispus si vei vedea ca si lumea va reactiona diferit, daca tu stai in coltul tau si te faci nevazut pai nu o sa vina nimeni sa te traga de maneca, psihologul iti va lua doar banii dar nu va fi in societate in locul tau
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Din pacate asa se intampla atunci cand ne lasam dusi de vant, fara a avea propria personalitate si nu avem teluri concrete in viata, sau nu suntem in stare sa ne indeplinim aceste planuri. Nimeni nu s-a nascut invatat si nu ai nicio scuza sa traiesti ca un prost, lupta si cucereste-te pe tine pentru a avea viata mult dorita!
Răspunde
Sigur ca ai o sansa. Esti inca tanar si, chiar daca n-ai fi, tot poti face lucrurile diferit. Crede-ma, cat esti in viata, exista mereu o sansa pentru schimbari.
In primul rand, nu m-as grabi cu un diagnostic de depresie, chiar daca poate ai unele trasaturi si simptome. Problema suna complexa si mult pare sa vina din felul in care te-ai obisnuit sa traiesti. Poti invata si noi moduri de a privi lumea, noi moduri de a actiona. Sunt foarte mult de acord cu ideea ca depinde de tine; in acelasi timp, uneori este prea greu sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva de unul singur. Este important sa ceri ajutor si sa te lasi ajutat. Recomandarea mea ar fi sa mergi la un psiholog. Si sa nu renunti la tine, sa nu te opresti, sa insisti, pentru ca este vorba de a iti trai viata ta cu adevarat. Motivarea cu trucuri de pe internet merge intre limite destul de stramte. Cred ca ai nevoie de un specialist bun care sa inteleaga lumea ta interioara, felul tau de a gandi si simti si sa te ajute sa nu renunti, sa continui sa incerci pana cand reusesti sa faci schimbarile de care ai nevoie.
Daca vrei si crezi ca ti-ar folosi, pot sa iti recomand si eu un psiholog in Brasov.
Multa sanatate si stare de bine!
Gaseste-ti o iubita ia-ti un prieten pe la tine vorbiti apuca-te de un joc cum ar fi metin sau world of warcraft sau LoL sau plimbate prin parc fa ceva omule
Nu ai şi tu un hobby? Sa faci poze, sa scrii, sa canti? Trebuie sa existe ce iti place in viata. Si eu sunt o fire mai retrasa, dar imi fac curaj si vorbesc cu oamenii, dar nu mereu. Nu e vina mea ca suntem inconjurati de prosti. Ti-am dat mesaj pe privat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
