Salutare. Rog să răspundă cei care ştiu despre ce e vorba, nu am nevoie de păreri, am nevoie de ceva concret. La RMN-ul făcut fără substanță de contrast nu se văd tumorile? Mulțumesc.

Unele se vad, altele nu. DEpinde de organ, de tipul de tumora si de dimensiunea acesteia. Nu exista o regula general valabila, este mult mult mai complicat.

Totul a inceput cu o jena în zona maxilarului care uşor a coborât spre picior iar acum o resimt pe toată partea dreaptă a corpului, analizele toate-mi sunt perfecte, RMN în regulă (fără substanță de contrast), EEG în regulă, totul e bine, înafară de mine. Absolut nimeni nu găsește ce am, şi mă simt ca o minge de ping pong aruncată de la un medic la altul. Multumesc pentru raspuns!

La un psiholog ai fost? Simptomele nu au nici o legatura cu nici o tumora, nu inteleg de ce te-ar fi trimis un medic la RMN (banuiesc ca fie sa excluda o boala demielinizanta sau o infectie cerebrala, fie din exces de zel, din dorinta de a exclude si ceva absurd)

M-a trimis doctorita de la neuro la psihiatru si mi-a pus întrebări despre starea aceea. Răspunsurile (mai bizare dupa parerea mea) au fost cand i-am spus ca nu ma urc in lift pentru ca mi se pare periculos si daca e nevoie urc 10 etaje, si ca ca am cana mea (e ceva suspicios in asta?) iar mai apoi am vorbit foarte foarte puţin de stările mele anxioase, am uneori si atacuri de panica, fără să am un motiv concret, am senzatia de moarte subită.
P.S. Mi-a dat un antidepresiv pe care nu am sa-l iau, din cauza faptului ca sunt nocive si nu au un efect concret sau permanent.

La asta ma gandeam si eu, pare sa fie un prea vestit ipohondru.

Atunci va trebui sa te obisnuiesti cu senzatia asta, fiindca e destul de probabil sa fie doar o somatizare a suferintei psihologice. Inteleg ca ai facut toate investigatiile necesare, ai un diagnostic perfect logic si care explica perfect ce simti, refuzi tratamentul (ceea ce este dreptul tau). Nu te mai plimba la medici, pierzi timpul tau si al lor inutil si chltuiesti banii degeaba (ai tai sau ai nostri). Ai deja diagnostic, ai deja un tratament (care in maxim 6 luni de administrare corecta isi va face efectele, evident, cu ceva efecte nocive), daca tu apreciezi ca preferi starea actuala si nu vrei sa iei tratament, atunci asa trebuie sa faci.

Nu pare ipohondrie, nu stiu de unde ai formulat diagnosticul asta, dar in opinia mea nu ai absolut nici un argument stiintific care sa il sustina

Nu e vorba de ipohondrie, senzațiile persistă de mai bine de un an (e absolut normal sa imi starnesc anumite ipoteze de atata timp), iar investigațiile făcute au fost recomandate de medicii la care am fost.

Totul e in capul lui,analizele ii sunt bune, a dat si un indiciu care mie imi confirma'eu nu sunt bine',, mie asta imi miroase, daca nu, anxietate.
Oricum, stresul si gandurile negative pot duce la boli.

Daca nu ai nimic, nu-ti mai ramane decat sa ignori starile, fa un test timp de 1-2 saptamani,elibereaza-ti mintea de astfel de lucruri, elimina negativismul si apoi vezi cum esti.
Zic asta pentru ca si eu am fost ca tine, imi dadeam presupuneri ca as avea nu stiu ce, analize bune, totul a trecut de la sine prin eliberarea gandului negativ, treptat.

Cred ca este vorba de somatizarea unei suferinte psihice, ceea ce este cu totul si cu totul atceva decat ipohondria dar am impresia ca tu nu ai cunostinte reale de psihiatrie, doar te prefaci. Ar trebui sa fii mai grijuliu, verifica atent inainte de a formula o suspiciune de diagnostic, raspunderea pe care ti-o asumi este enorma