Situatia e in felul urmator: am o relatie de 3 ani jumate,mutata in alt judet al tarii pentru prieten, este un om minunat,painea lui Dzeu,alaturi de el am invatat enorm de multe si ma ajuta enorm din toate punctele de vedere,eram o copila la inceput,dar una foarte indragostita si cu pofta de viata si de munca si gateam cu drag orice pentru el,faceam curat,treburile casnice. In ultimul an am facut o mica depresie din cauza slabelor relatii sociale pe care le-am avut sau mai bine zis nu le-am avut in acesti ani. Eu provin din mediul rural,si mereu auzeam de la babe ca s-au dezlegat casatorii prin vraji,ca i-a facut rau nu stiu cine la nu stiu cine. Eu nu stiu ce sa cred dar mi-e tare frica sa nu-mi fi facut si mie cineva ceva. Ma poate ajuta preotul in acest caz? Sau ce sa fac? Nu mai imi pot face munca in ultimul timp,treburile casnice cam greu,nu-mi vine sa-mi incep ziua nicicum,am o stare de suparare si lene nemotivata,mancare fac aproape la fel de mult ca inainte dar nu mai iese atat de buna, am avut un accident cu masina, am zgariat-o intr-o parcare, dup-aia era sa dau peste cineva cu masina, ghinioane peste ghinioane sau nu stiu cum sa le numesc. Amandoi am slabit f mult in ultimul timp si nu stiu ce sa fac sa ne punem pe picioare din cauza starilor descrise mai sus. Ce m-ar putea ajuta? Sa iau ceva tratament? Sa merg la Biserica? Momentan fac terapie dar nu simt ca ma ajuta foarte mult. Deci am cel mai minunat om alaturi de mine. Ar trebui sa ma simt f recunoscatoare si iubitoare fata de el, nu zic ca nu sunt, sunt dar nu in masura in care m-as astepta eu. Nu ma pot motiva, nu ma pot pune pe picioare singura, nimic nu ma scoate din starile astea.Ce sa fac? Va rog niste sfaturi

Nu muta problema într-un cadru imaginar în care nimeni nu-ți poate fi de folos într-un mod observabil. Gen: vrăji și superstiții.

Din punctul meu de vedere esențialul e aici, ți-ai răspuns parțial prin faptul că ai menționat o cauză: „din cauza slabelor relatii sociale". E un lucru real, ușor de observat (de tine și cei din jur) și la care poți găsi soluții.

Deci, în timp ce continui să ții cont de sfaturile medicului, lucrează și la a avea relații sociabile mai bune.

Ai răbdare cu tine. Da, poți să ai și zile în care să-ți iei vacanță de la toate treburile. Dar apoi pornește-te încet încet, nu te lăsa. Oricât te simți de aiurea, dacă la finalul zilei vezi că ai mișcat ceva, ai lucrat ceva ce rămâne până a doua zi măcar... e un succes. Poate ar fi suficient să începi un hobby cu totul nou, cu care să poți face suprize celor apropiați.

Și pentru că ai pus întrebarea la sănătate: cred că merită să discuți cu mai mulți medici. Unul poate observa lucruri care altuia îi scapă. Vezi, de exemplu, o analiză de B12... Am întâlnit multă lume care și-au descoperit o carență aici și, da, poate să te facă să te simți extrem de aiurea. Dar nu improviza, lasă partea asta celor care au studiat medicina.

În rest, mai schimbă decorul în casă, mai mută mobilier. Fă ambientul să fie cât mai atrăgător pentru tine și ai tăi. Elimină surse de stres nenecesar, gen: televizor pornit continuu care dă vești proaste mereu (am crescut fără TV, și acum sunt singur în cameră și e liniște deplină, poți să-ți asculți gândurile, când vreau să rup monotonia cânt la chitară etc). Pictează, desenează, scrie un jurnal, fă mișcare regulat, fă-ți un program de somn regulat, mănâncă la mese regulate fără nimic între, bea suficientă apă, ieși în natură / drumeții de câte ori poți, fă poze cu natură, ajută un copil să rezolve teme, ajută pe oricine cu orice poți - până la urmă viața e în mare parte despre alții.

O stare din asta e ca o groapă. Privește în sus. Privește mereu spre lumină. Și ieși, că poți.

Dacă cineva ți-a greșit, iartă-l și fără să-ți ceară iertare. Nu purta gânduri rele pentru nimeni. Când vrei să te simți bine e o idee bună să vindeci relații nu să le arunci la gunoi (cum îți pot sugera alții).

Dacă tot vrei să găsești o parte din soluție în lucruri ce țin de suflet, fă-o serios, citind o carte frumoasă gen: Calea către Hristos, de Ellen G. White. Merită.

Când nu-ți vine să zâmbești pune un creion în gură care să-ți forțeze un zâmbet. N-o să dureze mult și o să te apuce râsul. Fă-ți obiceiul să vorbești numai cuvinte de speranță, pozitive. Au același efect. Și capul sus, spatele drept, permiteți să sari în sus de bucurie și dacă nu-ți vine. De ce să decidă alții cum să ne simțim?