Suferinţa psihică (depresia medie-severa) poate afecta trupul si starile fizice pe care le resimtim.De exemplu: in cazului unei intensitati ridicate ale depresiei sa avem simptome ca atunci cand suntem bolnavi ( febra, sensibilitate la mirosuri, stare de voma)?
Care a fost cel mai server episod de depresie pe care l-ati experimentat?

KörperSchiele, febra in nici un caz nu are legatura cu depresia, dar starea de voma da.
Intr-adevar, stresul negativ si depresia produc manifestari fizice. Chiar putem vorbi despre o arie larga de manifestari.
Nu am avut manifestari severe din fericire si nu pot sa-ti raspund la intrebare. Dar este ceva neplacut.
Cel mai bine pentru mine a fost sa constientizez problema si am inlaturat cauza.
Cele bune!

Din cate stiu, febra nu poate fi cauzata de depresie. Fizic, depresia poate cauza o stare de oboseala, anxietate fara niciun motiv (ceea ce poate explica starile de voma), insomnie sau somnolenta.
Am insa o cunostinta care a fost diagnosticata cu depresie pentru ca simtea un tiuit continuu in cap, care nu il lasa sa isi indeplineasca activtatile zilnice. Deci, banuiesc ca are si alte simptome.
Personal, nu m-am confruntat cu vreun episod de depresie, am avut alte probleme, dar nu depresie, asa ca nu prea pot spune din propria experienta.

Cum ma faci tu bine, doar vorbindu-mi...

Da, sigur, se numeste somatizare, transformi in simptome fizice suferinta psihica.
Nu am avut depresii in adevaratul sens al cuvantului. Doar perioade de 2-3 saptamani de insomnii si lipsa completa de chef de viata, in care imi trebuia un efort colosal sa ma dau jos din pat. Dar de fiecare dat m-am adancit intr-o munca si am trecut peste asta.

Eu am suferit de depresie... un an lung care s-a sfarsit cu un tratament cu antidepresive.
Din proprie experienta iti pot spune ca intr-adevar corpul resimte suferinta psihica. pentru mine depresia a fost ca o prapastie adanca; am calcat gresit si am alunecat, apoi am depus munca temeinica de a ma catara inapoi. tin minte ca pana si culorile, intensitatea luminii mi se parea alta. imi ardeau ochii pentru ca dadeam o lupta continua cu lacrimile. nu stiu daca aveam cu adevarat febra, dar simteam ca fiecare frantura din corpul meu arde, simteam ca insasi trupul meu ma respinge.
dupa asta am vorbit luni intregi cu o persoana care voia sa se sinucida, pana ce nevoia de a lupta a fost si pentru ea doar rutina, necesitate.
a fost o experinta pe care nu as vrea sa o mai repet si sincera sa fiu nu mai recunosc persona din timpul lunilor de depresie, dar nici persoana de dinaintea lor. e o suferinta grea pe care nimeni nu o intalege sau cel putin pentru mine asa a fost...

Exact aceleasi senzatii am resimtit si eu.Fiecare punct de pe pielea ardea groaznic, si exact ca in cazul tau, trupul voia sa elimine "ceva" ceea ce ii creeaz suferinta... pe mine. Simteam ca si apa are un miros respingator.....Am luat antidepresive, dar nu m-ai au efect pe mine, acum e lupta mea!

Mie antidepresivele mi-au oferit posibilitatea de a lupta. nu m-au facut sa fiu fericita sau linistita, ci pur si simplu m-au facut impasibila.
e ca si cum ai fi pe mare si te-ai lupta cu valurile. medicamentele te tin la suprfata, nu te mai scufunzi, dar tu trebuie sa innoti pana la mal. faptul ca sti asta e un pas grozav inainte iar rezultatul luptei asteia mie personal imi place sa cred ca e un om mai frumos decat cel de dinainte de batalie...

La mine s-a manifestat prin atacuri de panica, hiperventilatie si incapacitatea de a înghiții.
Am luat antidepresive o perioada dar le-am intrerupt pentru ca m-am incapatanat sa ies din asta fara ajutor medicamentos.

Cu mama mea. A avut o apucătură de parcă era posedată. Dar la ea era depresie majoră. Probabil a avansat în timp și a refuzat să își facă control periodic.
Lipsa de dragoste din partea soțului a pus-o la pământ și a clacat nervos atât de zgomotos și dureros de am rămas marcată. Încă mai sunt și s-a întâmplat acum 2 zile.