Da, pentru că oricum ajung pământ acele organe, acea persoană nu o mai poţi învia dacă nu accepţi, așa că îmi calc pe durere și donez organele, știu măcar că am salvat o viaţă, mă consolez cu asta.
Da pentru ca a salva vietii e mult mai util fata de a ingropa un cadavru ''intreg''.
E foarte greu sa faci asta cand persoana in moarte cerebrală este cineva drag tie.Nu e greu pentru ca dovezi parti din organe, e greu pentru ca trebuie sa spui tu si sa semnezi ca vrei sa omori omul acela cand inca trăiește.
Dar cred ca da, daca as vedea ca trece suficient timp si nu isi revine si as face tot ce pot sa fie ok si tot nu se intampla nimic probabil as dona.
Eu personal, mai ales dupa ce am citit "nebunie si vindecare" de Barbara K. Lipska, mi-as dona propriul creier pentru un studiu neurologic.Fiecare e diferit, dar cred ca oricum nu voi mai exista si daca ajuta cu ceva la identificarea unor patologii mentale atunci merita.
Eu nu as face din cauza birocratiei si mizeriei care se intampla la noi in spitale. La noi ar fi in stare sa te omoare pe strada ca sa-ti ia organele, la cat de putin valoreaza o viata pentru politicieni si mai ales pentru cei "cu bani".
Cred ca mai mult depinde de rudele respectivei persoane care a murit daca vor sau nu.
In Romania o persoana e declarata in moarte cerebrala doar dupa 3 eeg-uri consecutive izoelectrice si trebuie sa participe parca 3 medici (daca s-a schimbat legea de cand am terminat eu facultatea imi cer scuze). Cand o persoana e in moarte cerebrala nu poti sa tii organele viable prea mult timp: corpul nu isi mai poate controla temperatura, productia de hormoni si neurotransmitatori e deficitara, metabolismul e dereglat. Medicii fac eforturi considerabile in sensul asta, sa pastreze organele viable, deci nu poti sa astepti prea mult timp. In general oamenii care sunt candidati pentru donare de organe sunt persoane tinere si sanatoase care au suferit accidente sau in fine, o moarte brusca si neasteptata, de aceea in general familia e in stare de soc si se opune donatii. Da, eu personal as dona.
Sunt trecut pe lista deja de cativa ani. In caz de dau de dracu (la propriu) stiu ce sa faca doctorii cu organele mele.
Tu mori fericit că ai ajutat omenirea și între timp, Marcel îți scapă creierul pe jos din greșeală și îl aruncă la gunoi.
Riscul meseriei, important e ca nu as fi constient de asta deci nu m-ar afecta cu nimic.
Bineinteles! Nu as vrea sub nici o forma sa fiu ingropat si sa se faca circ peste hoitul meu. Prefer sa rida studentele de la medicina de oole mele si sa fiu folosit ca material didactic dupa ce mi se recolteaza organele utile decat sa faca bani niste gropari betzivi si un popa imputit.
LarisaChe07 întreabă: