în 20 Martie 2019 | anonim_4396 a întrebat:

Totul a inceput printr-o deprimare care se accentua pe zi ce trece!
Parcă tot ce se întâmplă rău la tv era din cauza mea!
Am cedat într-o zi(deprimare groaznica)!
Am ascuțit un cuțit în fața tatălui meu și l-am amenințat că mă automutilez!
A încercat să mă calmeze sa îmi explice că nimic rău nu s-a întâmplat!
Când a încercat să îmi ia cuțitul era să îl tai fara sa vreau.
Am izbucnit în țipete și plâns și nu am putut manca nimic 2 zile!
O săptămână mai târziu a revenit acea stare total cu plâns toată ziua și stare de rău.
Când am incercat sa ies afara în 5 minute cu un amic am cedat și m-am întors acasă unde am aflat că tata i-a dat o palmă mamei.
Am intrat într-o stare în care simțeam că voi muri în mod subit fara niciun motiv!
Am vrut sa mă omor prin asfixiere și chiar am luat un pumn de pastile, ziceam că decât să mă omoare acea stare mai bine mă sedez!
O săptămână nu s-a mai întâmplat nimic rău până când m-am internat și s-a întors acea stare!
Am izbucnit în țipete și plânsete și medicii habar nu aveau ce am!
Am făcut și injecție și mi-au dat și un medicament foarte puternic așa încât a doua săptămână după 5 episoade care erau din ce in ce mai intense am devenit blazat, nu mai aveam nicio reacție, parcă eram sedat!
A mai trecut cineva prin așa ceva?
A fost atac de panica?

5 Raportează Evaluează

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.

Răspuns Câştigător

în 20 Martie 2019 | a răspuns:

Buna! Cati ani ai? Am trecut prin niste episoade similiare in adolescenta, de pe la 16 pana la 19-20 de ani m-am confruntat cu o sensibilitate iesita din comun si atacuri de panica sau depresii care nu-si aveau rostul. Am avut inclusiv episoade de auto-mutilare dar au fost mai degraba gesturi pentru a-mi provoca durere, nu voiam sa mor, mai degraba voiam sa atrag atentia asupra mea. Tot atunci au inceput problemele cu alcoolul, probleme ce le-am rezolvat mult mai tarziu. Momentan am 26 de ani si sunt complet sanatoasa, duc o viata linistita si fericita si am renuntat complet la auto-mutilare. Mi-am dat seama ca reactionam din impuls si ca increderea in mine din perioada respectiva era zero, asa ca am inceput sa lucrez la tot ce ma nemultumea la mine, am iesit mai des, am calatorit, am inceput sa-mi imbunatatesc aspectul fizic, am tot facut o gramada de mici schimbari in viata mea ca sa ajung intr-un final sa fiu mandra de cine sunt si am reusit. Nu e imposibil, e doar greu la inceput pentru ca nu ai energia sa te ridici. Te intrebasem la inceput cati ani ai pentru ca episoadele de genul acesta erau super accentuate cat eram adolescenta

Răspunde

Ordonare:

4 răspunsuri:

în 20 Martie 2019 | a răspuns:

Trebuie sa te calmezi.Pot fi stari de panica, dar neaparat trebuie sa-ti scoti gandul de sinucidere sau automutilare.Sinuciderea e un pacat ce te duce in iad, Dumnezeu ne-a dat viata, Dumnezeu ne-o ia.
Parintii se mai cearta uneori, nu merita sa plangi doar pentru atat. Tatal meu i-a dat o data un picior in fund mamei mele de nu s-a putut aseza, ea i-a dat cu o vaza in cap.Sunt divortati dar se inteleg de minune si ma bucur ca ii am happy . Vei trece peste, este doar o faza.