Ai un blocaj psihic, asta din frica. Sa iti zic sa te deconectezi nu cred ca va merge, dar zic asa, parerea mea: Dimineata, te trezesti, nu stai sa te gandesti ce ai facut ieri, ca ce se va intampla azi, ca nu stiu ce s-a intamplat ieri si sa scormonesti toate gandurile. Fii prezent si te duci cu mintea goala la baie, te speli pe fata, faci niste flotari, genufleziuni, intinderi si iti gasesti ceva de facut, numai nu lasa mintea sa sboare peste tot. Fa mult sport, alearga in aer liber si fii atent la respiratie, la pomi, la ce e in jurul tau. Nu incerca sa te duci in trecut sau in viitor, fii acolo prezent cu tine, si asta sa o faci mereu, in fiecare zi...si ai sa vezi ca o sa iti revii. Pe mine m-a ajutat mult si rugaciunea si credinta in Dumnezeu.
Problema e ca eu nu sunt sigur ce am adica nu sunt impacat si daca merg sa fac teste imi e frica ca o sa iase ceva grav, o sa incerc niste sedinte cu psihiatrul dar multumesc mult pentru raspuns. Si sper sa ai dreptate.
Daca esti tanar si nu ai consumat pe un termen lung stupefiante, mai mult decat sa iti afecteze creierul nu cred ca ti-a provocat. Si datorita stupefiantelor si a fricii ai facut un blocaj, din care creierul nu prea poate sa iasa, ca stupefiantele te fac sa traiesti intr-o alta lume, nu cea reala. Iti zic din experienta ca si eu m-am drogat cu alcool si strica rau simtul realist si traiesti in bucla ta fara noima, fara vlaga, depresie, frica-anxietate. Dar cu lupta, cu ajutorul Lui Dumnezeu, rugaciuni, sport, ambitie, mare ambitie si multa vointa si cu Dumnezeu aproape am reusit sa ma echilibrez. Mai sunt si acum momente cand mai cad in trecut si ma ia anxietatea si depresia, dar acum stiu cam cum ar trebui sa le fac fata. Totul e o continua lupta, de traire in prezent, de a fi bun, de a iubi, nu poti mereu, uneori pici, uneori te vlaguieste lumea, problemele, pici in depresie, dar trebuie sa te ridici, eu in momentele cand simt ca nu mai poti ma las batut si ma las cu totul in voia Domnului si ma linisteste El.
P.S. mie inca nu mi-a trecut de tot, dar este o diferenta enorma intre atunci si acum.(sa zicem ca sunt vreo 6 ani de cand a inceput apogeul problemei, dar eu cred ca era si mai de mult, numai ca nu mi-am dat seama, ignoram semnele si imi vedeam de viata).Si acum cam stiu cum sa fac fata atunci cand vine vreo depresie, frica, sau oricealtceva care ma afecteaza.
Vlalslsl întreabă: