Tristețea mă-nconjoară. Nimeni nu mă înțelege. Sunt un om dificil, poate superficial. Dar nu mă feresc, ăsta sunt, așa sunt născut. Problema e în felul următor: Am început de curând liceul. Profesional. Am 15 ani. Problema e colectivul, caracterul, personalitatea lor. Nu sunt pe gustul meu. Am impresia că sunt un om foarte, foarte diferit față de ei. Eu sunt de părere că sunt un om precoce. Mult mai matur decât ei. Ca mentalitate, psihic.
De când am început liceul ăsta, intru în depresie din ce în ce mai mult, mai adânc. Înțeleg faptul că m-am dus să învăț pentru mine, pentru a nu stagna. Asta aud de la oameni; că n-ar trebui să pun la suflet și să-mi văd de treaba mea. Precizez că nu mă deranjează colegii. Sunt niște copii simțiți. Problema sunt eu și nu mi-e rușine să recunosc. Nici eu nu mă înțeleg. Mă uit în jur și observ că sunt singurul cu problemele astea. Sunt prea conștient, prea meticulos. Mă deranjează prea mult ceva la un om. N-am posibilitatea să trec cu vederea. Pun la suflet orice mișcare. Unde merg găsesc niște oameni pe care nu-i agreez. N-am avut parte de niște prieteni care să-mi intre în grații. Vreau să spun că mă deranjează foarte mult un om prost, un om derizoriu. Un om de nimic, care nu are niciun plan sau vreun vis de împlinit. Evit să vorbesc cu ei. Dar tot mă găsesc. Mai există încă o problemă. Mi-a intrat la inimă o fată din clasă, îmi place de ea, dar există foarte multă nepotrivire de caracter. Sentimentele nu sunt reciproce, în orice caz. Și lucrul ăsta îmi pune și mai mult sare pe rană. În generală am fost la fel. Supărat, supărat. La liceu iar. Simt că nu mai pot. Sunt mult prea dificil ca om. Există foarte multă nepotrivire de caracter între mine și oameni. Cred că sunt mult prea diferit față de ei. Pun foarte mult preț pe inteligența, finețea, disciplina omului. Lucruri ce nu prea am găsit la oamenii de lângă mine. Și repet, nu pot să trec cu vederea. Starea mea e în funcție de om. Mă afectează din orice punct de vedere, din orice aspect. Și cea mai mică greșeală a omului mă deranjează. Nu știu ce să mai fac, nici eu nu mă înțeleg. Mă duc în silă la liceul ăsta și simt că mor pe înăuntru. Simt că mor de supărare. Ce să mai fac, ce să mai zic?
Tot ce am scris aici face parte din personalitatea mea. Gândiți din perspectiva mea, nu din a voastră. Vă rog frumos. O opinie de la un om care m-a înțeles, toată rugămintea. Spor vă doresc.

Pot doar sa incerc sa te inteleg. Probabil standardele tale sunt prea inalte pentru cei din jurul tau. Vrei de la ei exact acelasi nivel pe care tu il oferi si ti-ai setat ca nivel minim sau ca nivel potrivit propriu nivel. Asta e problema din cate am inteles eu.
O sa ai mereu asemenea oameni in jurul tau, nu o sa poti sa scapi. Cred ca te-ar ajuta mult sa apleci tehnica cu "jumatatea plina a paharului". Sa inveti sa apreciezi oamenii pentru talentele lor si pentru punctele lor forte, pentru ca toti avem plusuri si minusuri.
Nu o sa gasesti numai oameni la nivelul tau sau la nivelul la care te astepti tu. O sa traiesti intr-o minciuna daca iti imaginezi asta. Mai ales in clasa a 9 a, mai intai trebuie sa ii cunosti cu adevarat inainte sa le pui o eticheta.
Mereu cand vrei ca cei din jurul tau sa se schimbe, tu trebuie sa te schimbi, tu trebuie sa faci primul pas catre schimbare.

Păi cine vrei să te înțeleagă când tu ești un circ ambulant de contradicții, care se contrazice singur din două în două propoziții?

Ba ești "superficial", ba ești "precoce, matur și meticulos".

Ba spui că "Nu mă deranjează colegii, sunt niște copii simțiți", ba spui că "colectivul nu e pe gustul meu, mă deranjează caracterul și personalitatea lor "

Pe de o parte te deranjează "un om derizoriu care nu are niciun plan sau vreun vis de împlinit", pe de altă parte tu însuți ești un om de 15 ani "la un liceu profesional la care mă duc în silă".

Mai exact cum se manifestă toate calitățile alea pe care te lauzi că le ai și pe care le pretinzi și de la cei din jur? Ce realizări personale ai avut care să ateste că ești un om precoce, matur, inteligent, disciplinat și rafinat?

Bănuiesc că dacă ești atât de dezgustat de oamenii din jurul tău, tu ai avut niște succese care te ridică cu mult deasupra lor. Care ar fi acestea?

Nu de alta, dar acum câteva luni nu stăpâneai nici măcar acordul subiectului cu predicatul.

în 24 Martie | llleo a întrebat:
Cum este corect : Oamenii vede stelele sau oamenii văd stelele? / Ei apără țara sau ei apăr țara? Explicati cum ați procedat. Sunt confuz

"Sunt un om dificil, poate superficial. Dar nu mă feresc, ăsta sunt, așa sunt născut". Cea mai prosteasca scuza cu ''asta sunt eu''. Daca vezi ca e vina ta pentru ca nu te intelegi cu oamenii si ai un comportament care nu e ok, schimba-te. Nu fa faza aia, daca cineva vrea sa fie prieten cu mine sa ma accepte asa cum sunt ca nu e valabila in cazuri de astea. Sunt destui oameni care nu se inteleg cu altii, dar nici nu incearca sa depuna vreun efort, chiar daca e vina lor (comportament, caracter etc). Deci incearca sa te schimbi daca vrei sa se schimbe si situatia, ca altceva n-ai ce sa faci.

Eu am un prieten din generala cu care stau acum la camin desi suntem la licee diferite, cred ca daca nu l aveam. eram intr-un loc intunecat, chiar si asa am si eu momente nu sunt perfect sunt introvertit. pe partea cu dragostea am avut ghinion si am dat vina pe mine, o data ce am dat vina pe mine corpul a crezut ca dragostea e un lucru care aduce numai suferinta si am facut anti corpi la ea aici cred ca o sa am nevoie de un psiholog.
cu unii oameni chiar nu ai ce vorbi.
Pe de o parte ti as zice sa continui, chinuiete asa pana cand vei da de oameni cu care ai lucruri in comun si pe de cealalta parte ri as zice sa ti schimbi principile tale despre oameni, tu stii mai bine
Daca n ai noroc de buci pana in 17 ani du te la prostituate frt. O data iti trebuie pana simti gustul si pe urma sa vezi ce te bagi pe combinatii. Chestia e ca prima data la prostituate e si ultima, asta daca te consideri uman cat de cat. cu pierderea virginitatii e doar o exceptie.

Depresia se trateaza. Mergi la un psihiatru pentru copii! Ai sa regreți dacă nu mergi de la vârsta asta si amâi.

Foarte bine ai pus problema

Aceasta este lumea în care trăiești. O să te obișnuiești cu timpul.

Colegii ar putea interpreta ca te crezi superior si cu nasul pe sus si atunci s-ar putea sa nu te suporte. Si esti la o SCOALA profesionala, nu liceu, acolo la momentul actual nu este un loc unde se aduna intelectualii. Sfatul meu este: Relaxeaza-te si nu mai lua totul in serios.