Vi se intampla vreodata sa va cuprinda o stare de tristete sau depresie si sa nu va dati seama din ce cauza?
De ex ma uit pe geam seara si vad batrani, mame cu copii, oameni venind de la munca si ma simt asa. Cred ca multi oameni sufera si probabil simt suferinta lor. Poate sa fie asta cauza?
Mi se intampla frecvent si imi vine sa mor putin.

Se intampla sa am ocazia sa cad in stari de genul asta. Nu o fac

Nu simți neapărat suferință lor,cât te gândești la a ta.
Eu una pățesc sa ma gândesc la "oare ce viata au?,cum e la ei acasă, cum se înțeleg, oare pleac in vacante, au o viata linistita?" etc și ma întristez pentru ca în capul meu apare gândul de o viata ok, sau o familie frumoasa la care speram cu toți sa avem.
Eu ma mai uit și la oameni în casa seara când le e becul aprins .

Iti va trece cu timpul cand o sa mai cresti/maturizezi si devi adult, multa lume sufera de depresie asta este boala vevazuta din zilel noaste, dupa orice suferinta va veni si multa bucurie cand vei fi indragostita ai sa vezi, stiu bine ce zic am trecut si eu prin asta, asta-i viata buna sau grea...

Aha... si ce fac oamenii in casa cand ii spionezi? Imi recomanzi si mie un binoclu bun? Poate ma apuc si eu

Hai ma ca nu ii spionez . Când merg cu mașina seara sau ma plimb pe undeva și vad o lumina aprinsa ma uit asa în treacăt și în general ii vad la masa, la TV, cu copii și îmi da o stare asa de bine.
Mai sunt bătrânii ce se uita la știri sau asculta muzica populara.și multe altele.
Nu mai am binoclu de cand eram mica și mi-a adus tata unul habar nu am de unde ca era la pachet cu o masca de gaze. Putin dubios dar m-am jucat mult cu ele

PS: ia un laser din ala cu punctulet rosu ca în copilărie și da la oameni în case.Te vei distra mai ales ca stai la bloc .

Sau sa fie tristetea ta legata de singuratate?

Poate esti singura si / sau mai retrasa si empatizezi cu cei care ii simti mai singuri ca si tine.

Noi alegem depresia, ea este invatata si este in sufletul nostru, noi doar o activam. Partea proasta e ca daca e activata mai mereu se cade intr-o depresie cronica, si greu mai iesi d-acolo, trebuie multa lupta, pentru ca mintea se invata cu acea stare si mereu va veni catre tine depresia. Dar mai e si o "depresie" buna, sau intristare buna, acea intristare plina de nadejde, de speranta, ca totul va fi bine, care te umple de lacrimi si bucurie. Eu as zice asa, cand mai vezi batrani sau alte persoane nevoiase, nu te gandi adanc in inima ta la probleme lor, ci incearca sa vezi lucrurile astea cu o tristete cu nadejde ca totul o sa fie bine, ca ii va ajuta Dumnezeu ca sunt in grija lui. Asa fac eu si de fiecare data cand vine acea depresie, constientizeaz-o si incearca sa iti schimbi punctul de vedere si incearca sa vezi cu o tristete blanda si iubitoare, nu neagra si profunda.

Capacitatea omului de gândire.
Cu toți avem un moment de slăbiciune s-au oboseală emoțională.