Http://www.bioterapi.ro/vegetale/index_vegetale_fructe_coarnele.html, cred că de asta spui.
Au, coarne coapte, care se desfac usor de pe sambure, cu aroma aia teribila de n-o poti inlocui cu nimic altceva. In zona in care locuiesc, lumea nici n-a auzit de asa ceva, intreb la piata de coarne si vanzatorii se uita sa vada daca-s filmati/inregistrati, cred ca fac vreo farsa cu coarnele astea.
Tot piețarul a auzit de camera ascunsa si are senzatia ca tocmai se toarna o farsa in care el e personajul central. Nu mai poti avea o discutie linistita cu bietii oameni, daramite sa-ntrebi banatenii de coarne.
Ei, candva culegeam cu mana mea coarnele prin stramtoarea Ghimesului...
Reteta din Brasov:
- storci cateva sute de coarne pana umpli o cana zdravana cu sucul lor
- pui o juma' de kg de zahar intr-o cratita si il amesteci cu sucul obtinut
- dupa ce s-a topit zaharul si tot amestecul a dat in clocot mai adauga putina apa
- mai lasi amestecul sa fiarba putin si gata siropul
Atentie! Pentru un sirop bun ai face bine sa-l pastrezi NUMAI in recipiente din sticla colorata, in locuri reci
Succes!
Bună!
Siropul de coarne se prepară ca ORICE sirop de fructe ( dacă vrei să-l păstrezi peste an ).
Reţeta este următoarea :
1. Ingrediente :
* se foloseşte câte un kg de zahăr tos la fiecare kg de coarne ( fructe ) fără sâmburi
* 1 linguriţă de sare de lămâie la 3 kg de zahăr ( sau zeama de la o jumătate de lămâie )
* câte o tabletă de Aspirină/Acid acetilsalicilic la fiecare 2 kg de fructe ( fără sâmburi ) - sau foloseşti Salicil/Szalicil/saliţir, ori Conservant.
2. Preparare :
După ce ai cules coarnele ( fructele ), acestea se curăţă de codiţe, se spală, apoi li se scot sâmburii.
După aceea se zdrobesc - preferabil cu mâna ( dacă sunt foarte coapte ) - sau le macini.
După aceea se pune într-o cratiţă ( vasul în care le vei fierbe ) un rând de coarne măcinate, un rând de zahăr, alt rând de coarne măcinate, alt rând de zahăr,... - şi închei ( deasupra ) cu un rând de zahăr.
Se lasă până în ziua următoare să se "odihnească" la temperatura camerei, timp în care zahărul se va topi ( parţial sau integral ).
În următoarea zi se adaugă sarea de lămâie şi aspirina, apoi se pune la fiert.
Se fierbe până se îngroaşă puţin şi capătă consistenţa unui sirop SUBŢIRE : să fie ca o miere ( de albine ) mai subţire!
ATENŢIE : să NU fie prea gros deoarece prin răcire se mai îngroaşă!
Apoi se STRECOARĂ dat prin tifon ( în 2 straturi ) pus într-o sită/strecurător.
Monturile ( fructele zdrobite ) care rămân în tifon se STORC ( prin răsucirea tifonului ) până îşi lasă toată zeama.
Zeama/"siropul" obţinut după stoarcerea totală a amestecului fiert anterior se pune într-o cratiţă şi se dă un clocot scurt ( 5-10 minute ) în funcţie de "grosimea" lui.
Siropul ( astfel obţinut ) se pune fierbinte în sticle, se închid ermetic şi se pun la dunst uscat ( într-o ladă, învelite într-o pătură sau haine groase ) până în ziua următoare.
După aceea sticlele se pun în cămară la loc întunecos şi uscat/rece.
Se pot păstra chiar şi 2 ani FĂRĂ să se strice sau să-şi piardă din aromă.
Toate cele bune.
ZoZoHeart întreabă: