Din păcate, nu.
Și cu toate că nu am avut/auzit de profesori buni de educație fizică, sunt cazuri mult mai rele, am fost destul de norocos.
În România problema arhi răspândită este exact ce ai menționat la punctul 1), pe scurt ora de sport este o oră de pauză. Fetele sunt pe ciclu în fiecare zi a lunii, pe toți îi doare burta, ba își uită adidașii și stau pe bancă, ba ies la un fum. Iar ăia care decid să ia parte la oră, o treime din clasă, nu fac decât să joace fotbal de capul lor. Profesorii mei măcar se ocupau să facă încălzirea (aproape) la fiecare oră, de aia zic că se poate și mai rău. Cu toată că de obicei doar dădeau comenzi și puneau pe alții să demonstreze. De ce? Deoarece din păcate foarte mulți profesori de educație fizică, culmea, nu au condiție fizică. Nu am avut aproape niciodată profesori în stare să demonstreze exercițiile, doar dădeau indicații și ce-o fi o fi. Mulți sunt foști sportivi care s-au lăsat acum mulți ani sau persoane ce voiau să fie profesori pe cel mai ușor post pentru vacanțe prelungite.
Dacă la noi problema stă în dezinteresul complet față de această oră, în alte țări problema orelor de PE e de cu totul altă natură. Orele sunt poate luate prea în serios, ajungându-se la umilințe pentru cei mai puțin înzestrați. Ca să nu mai spun de discriminările de genul "fetele nu au voie să joace fotbal" (desigur așa ceva mai e și pe la noi, dar la noi nu prea face nimeni ora deci nu se pune problema, căci se auto-elimină) și profesorii care se dau la elevi.
Am comparat cele două extreme ale problematicii, deoarece esența este una comună: scopul orelor de educație fizică NU a fost înțeles și bine conturat.
În opinia mea, ora de educație fizică trebuie să fie o oră care să introducă elevii în ceea ce înseamnă sportul și mecanica sistemului locomotor. Ea nu trebuie să fie o relaxare pasivă neînsoțită de acumulare de informație, dar nici o competiție nesănătoasă în care sunt ca atare avantajați cei ce practică sport extracuricular. La finalul modulului acestui curs, elevii ar trebuie să știe mai bine cum funcționează împreună oasele și musculatura, să învețe despre sporturi de toate felurile, încât să poate alege unul care le stârnește interesul și de asemenea să aibă noțiuni de prevenire a accidentărilor.
Astfel, profesorii ar trebui selectați și pregătiți în acest sens, pentru a insufla, cu seriozitate, o iubire față de sport elevilor.
Da,cel mai bun.
Ii dădeai o sticla de ceva și făceai ora prin oraș și aveai și media 10
Eu da, in5-8.
In 1-4 nici nu am făcut. Doar romana și mate la greu. În liceu la fel, eram 5 clase într-o sala de sport
"Deoarece din păcate foarte mulți profesori de educație fizică, culmea, nu au condiție fizică" - asta nu e o problemă neapărat. Pentru asta sunt pregătiți în facultate, ei trebuie să fie capabili să predea și să explice fără să fie nevoie să demonstreze. Astfel un fost sportiv accidentat va putea fi un profesor sau un antrenor bun.
În rest îți dau dreptate, dar la partea de PE din alte țări nu mă bag, nu n-am interesat niciodată care e situația în afară.
Sincer, întrebarea mea a pornit de la toți copiii pe care îi văd pe aici întrebând cum să facă flotări/abdomene, să alerge mai repede sau mai știu eu ce pentru vreo probă la școală. Și țin minte că și eu mă trezeam în școală/liceu dând nu știu ce probă fără să se fi învățat la ore exercițiul pe care urma să fim notați, chit că am avut profesori okay-ish (care făceau încalzirea corect, începând cu pregătirea organismului pentru efort, apoi analitic, știau să facă o aliniere, o numărătoare și alte câteva acțiuni de bază, mai integrau câteva exercitii în oră și ne învățaseră sportul pe care erau ei specializați din facultate).
Eu am avut 3 profesori de sport toti foarte buni, care faceau orele dupa planificare cu exercitii complexe si explicatii. In ora de sport se facea numai sport si nu lipsea nimeni de la ora de sport.
Profesorul meu de sport era grad si fuma 2 pachete de tigari pe zi, de abia de i se mai auzea vocea. Ne lasa sa jucam fotbal si handball, cand nu se juca snake pe telefon se mai uita si la noi sa vada daca e gol sau nu.
Proful meu de sport mi o fost antrenor și la poli pe vremea când eram fotbalist la juniori, a fost disciplinat si exigent, dar ne lasa sa jucam câteodată fotbal și uneori organiza campionate de fotbal și alegea cei mai buni elevi fotbaliști din fiecare clasa, și în școală generala organiza fotbal între clase și parca se dădeau premii.
Apoi am prins un profesor ce mai avea o basina și dădea coltu' era de treaba dar nu prea era serios, făceam ce voiam la ora lui de sport, uneori ne lasă să jucam ping pong, baschet, alteori unii se duceau în oraș la băut el nu avea nici o treaba săracul, se duceau ăștia unde vroiau, unii când plecau numai veneau deloc cu săptămânile .
Dar țin minte ca mai aveam o profa de sport care făcea instrucție cu noi, doamne ce vremuri faine erau țin minte ca odată am dat un șut atât de strong ca am spart mingea era sa traumatizez portarul, aveam o forță ieșită din comun în picior când sutam se dădeau și profi la o parte, ca și cu ei am jucat.
Ohohohoooooooo,asta fac toti. Pentru mine, ala perfect ar fi cel care va lasa sa va jucati orice sport doriti. Sa faci genoflexiuni nu e sport si nu-ti creeaza muschi+ca nu e distractiv.
Am o prietenă care spunea că în generală avea un profesor de sport foarte dedicat. Zicea că deşi nu îi plăcea sportul,în special gimnastica,de care îi era foarte groază,la orele lui mergea cu plăcere, nici nu simţea când trecea ora.I-a părut rău că l-a prins doar vreo doi ani parcă, înainte avea ca şi mine o scârbă de profesoară care după ce că era o balenă pe uscat, plictisită de viaţă care de abia se mişca dintr-o parte în alta, se mai şi purta urât.
Du-te frate la un instructor de fitness, ce profesor visezi ca face ce ai scris tu
Pai să vedem, un profesor are o FACULTATE în care se învață tot ce am zis eu acolo. Un instructor are o tâmpenie de curs pe care în ultima vreme văd că-l are orice incapabil. Deci probabil că niciunul nu face ce am zis eu, dar dintre profesor și intructor, profesorul măcar e capabil să facă DACĂ vrea.
Te-ai trezit și tu comentând ca să nu taci.