1.De ce ar fi cea mai benefică motivație "puterea exemplului" dar și cea mai strong? La psihologie așa auzisem că puterea exemplului e cea mai bună/forte motivație. Și e și pozitivă.

2.De ce unii oameni nu fac nimic ani de zile sau pur și simplu așa le este temperamentul de a nu vedea nimic bun în nimic și de aici nu fac nimic, dar când în preajma lor apare cineva exemplar, parcă se mișcă și ei molipsiți de acea stare și vibe? Parcă și-ar dori și ei să ajungă așa (nu vorbim aici de invidie și invidioși).

3.Credeți astfel că avem nevoie de modele strong și sănătoase în jurul nostru?

4.Credeți și că poate unii oameni care nu au reușit de-a lungul vieții să-și îndeplinească obiectivele a fost din cauza unui model prost avut în viață?

Nu conteaza ce model ai avut in viata, iti poti seta singur standardele. Daca esti un om slab, ce am scris mai sus e imposibil.

1 - E vraja marii, degeaba vezi exemplu daca tu simti altceva, exemplu ala e de la cineva care simte altceva decat tine, care are parghiile psihice care sa ii dea posibilitatea sa faca ce face.
E ca si cum iti da exemplu ca sare un gard de 5 m ca a vrut si a perseverat, dar tu nu ai cum sa-l sari orice faci, ca nu-ti permite fizicul.

2 - Se mai misca unii cand vad pe altii ca se misca, dar si aia o fac tot dintr-o defectiune, sa isi arate ei ca fac ca aia, un fel de ambitie, am zis defectiune pentru ca in mod normal un om okey nu are rationamentul asta, insa totusi se misca, e ceva si asta.

3 - Avem nevoie de oameni strong si sanatosi in jurul nostru, insa aia nu prea vor sa aiba de a face cu ailalti, aici e aici. Ei sunt intre ei, ailaltii intre ei. Dar asa sa ai in jur din aia strong fara sa fi amic cu ei, e okey, iti poate ridica moralul.

4 - Evident ca, cam 75 % din aceste defectiuni psihologice vin din mediu din copilarie, au blocaje de nu se poate.
Si multi la psiholog rezolva asta, la altii nu merge.
Un mediu prost in copilarie poate sa te f pe viata.

1. Poate la copii e. La adulti nu prea.
2. Depresie, asa imi suna mie.
3. Desigur ca da.
4. Doar partial.

Crezi că un om care nu face nimic e în depresie?
Eu sunt cam genul ăsta de persoană, dar am avut o viață chiar bunicică per total și nu mă văd având depresie

1. Pentru că faptele nu vorbele te fac sa fii mare. Degeaba îi spune un părinte odraslei sale sa nu se apuce de fumat sau sa se lase iar imediat după acest îndemn, părintele iese afara și își aprinde țigara.

2. Pentru că probabil vad în acea persoana un exemplu pozitiv, prind simpatie față de ea și o considera un model sau acea persoana știe cum să-i motiveze, să-i scoată din zona de comfort.

3. DA 100%! Și consider că cel mai bun model de urmat în viața este Iisus Hristos ♥️

4. Nu neapărat. S-au complăcut probabil în zona de confort, nu a fost nimic sau nimeni care să-i zdruncine puțin și să-i determine să se schimbe.

Cu siguranta ca da. Hobby-uri, ceva. Nu ma refer neaparat la munca. Sau nah, poate nu depresie. Unii sunt mai non-umani asa. Habar nu au unde se afla si ce e cu ei. Dar la modul ala nasol-nasol. Gen nu stiu, nu ma intereseaza politica, nu votez. Nu stiu nu am pareri despre Covid. Nu stiu, nu am ascultat nimic in afara de Fuego. Nu stiu ce e ala avocado, eu maninc doar cartofi, ceapa, morcovi. Si tot asa.

3. Tru that, amen! Ia zi-mi si mie cum transform apa in vin, ca asta ma framinta din copilarie!

Iar te iei de mine Blackanne?! )

Totuși eu am făcut chestii uneori doar văzând la alții că le fac. Așa că, uneori, pe mine m-a ajutat.

Pai am zis ca unii se mai misca asa, dar nu e deloc in ordine sa te misti doar in acest caz.

Nu, era un raspuns general.