| Savantul999 a întrebat:

1. Tot ce începe să existe are o cauză.

2. Universul a început să existe.

3. Deci, universul are o cauză.


Prima premisă se bazează pe principiul ratiunii suficiente, care afirmă că orice fenomen are o explicație sau o justificare pentru existența sa. A nega această premisă ar însemna să acceptăm existența unor lucruri care apar din nimic, fără nicio cauză sau motiv, ceea ce este absurd.

A doua premisă se bazează pe dovezi științifice și filosofice care arată că universul nu este etern, ci a avut un început în timp. Dovezile științifice includ teoria Big Bang-ului, care descrie originea universului ca fiind o explozie cosmică care a avut loc acum aproximativ 13, 8 miliarde de ani, și a doua lege a termodinamicii, care afirmă că entropia (dezordinea) universului crește cu timpul, ceea ce implică faptul că universul nu poate fi infinit vechi. Dovezile filosofice includ argumente logice care arată că nu se poate traversa o infinitate de momente succesive în timp, ceea ce înseamnă că trecutul nu poate fi infinit.

Concluzia argumentului este că universul are o cauză, care trebuie să fie transcendentă (dincolo de spațiu și timp), necesară (care nu depinde de nimic altceva pentru existența sa), puternică (capabilă să creeze universul din nimic) și inteligentă (capabilă să aleagă să creeze universul cu un scop). Aceste atribute corespund definiției clasice a lui Dumnezeu în teism. Tinand cont de cele scrise, cum puteti explica existența universului fără a recurge la o cauză divină?

10 răspunsuri:
| doctorandus a răspuns:

Conceptul de cauzalitate are sens doar inauntrul Universului. Nu stim daca are sens sa vorbim de timp si cauzalitate in afara Universului.

| doctorandus a răspuns (pentru doctorandus):

Definim timpul ca la numere complexe: parte reala si parte imaginara. In timpul complex Universul descrie un cerc. Este absurd sa vorbim de capatul, inceputul si sfarsitul cercului.

Răspuns utilizator avertizat
| anonimg a răspuns:

O cărămidă se poate forma singură? Sau un bloc? Sau un om?
Tot așa și universul: a avut nevoie de un Creator ca să poată exista; și mai ales să fie și în mișcare.
Dar oamenii care nu vor să accepte pe Dumnezeu caută tot felul de teorii ca să-L îndepărteze din ecuația creațiunii. Este normal și firesc acest lucru, pentru că ne-am născut în această natură de dușmănie față de Dumnezeu. Dar nu avem nicio scuză ca atunci când am ajuns la vârsta în care putem să deosebim binele de rău și să alegem binele, noi tot continuăm să îndepărtăm binele și să alegem răul împotriva rațiunii. Și da, Dumnezeu are și El o logică, și încă una mai presus logica ființelor create de El. Dacă refuzăm să o cunoaștem, asta ne face vinovați înaintea întregului univers. Dar dacă o acceptăm, atunci ne vom bucura nu doar de viața veșnică, ci și în timpul ei de vizitarea întregului univers și a planetelor nedescoperite încă din pricina că existența păcatului cu suferință și moarte ar ajunge și la acestea.

| relian a răspuns (pentru anonimg):

O caramida,, un bloc, un, om, un zeu, Dzeul tau, se pot astia forma singuri?
Nu pot, atunci cine l-a facut pe Dzeul tau? laughing Dzeu ala nu putea exista, trebuie sa aiba si el un creator al lui nu? Pai vezi, fiecare are nasu lui laughing
Dupa cum observi cam grele si cu Dzeu asta.
Dacxa vii si spui ca Dzeu asa a fost dintotdeauna, atunci si unioversul asa a fost dintodeauna, e logic, firesc.

Deci e cineva mai cu coa..ie decat Dzeu se pare laughing

| dromaderul a răspuns:

Si tu ai inceput sa existi cand ai tai au facut sex. Nu pot spune ca in acel act a fost ratiune. Doar placere.

| Savantul999 explică (pentru doctorandus):

Cauzalitatea nu este doar un fenomen intern universului, ci un principiu metafizic care se aplică oricărui lucru care începe să existe. Acestea sunt concepte care pot fi definite logic și analizate filosofic. De exemplu, timpul poate fi definit ca o relație de ordine între evenimente sau stări, iar cauzalitatea poate fi definită ca o relație de dependență între existența unui efect și existența unei cauze. Uuniversul nu este singurul loc unde pot exista evenimente sau stari.

Nu este clar ce înseamnă sa avem o parte reală și o parte imaginară a timpului, sau cum acestea se raportează la timpul fizic pe care îl experimentăm. Nu este justificat de ce ar trebui să credem că universul descrie un cerc în timpul complex. Un cerc are totuși o origine matematicăun (centru) și o rază, care sunt determinate de ceva.

| Savantul999 explică (pentru KronstadtRevival):

Nu mă gândesc la tâmpenii, ci la întrebări fundamentale despre originea și sensul existenței. Nu îmi irosesc viața, ci încerc să o înțeleg mai bine.

Nu cred că ești în măsură să judeci valoarea gândirii mele. Nu ai argumente solide și nici nu ai studiat subiectul în profunzime. Te bazezi pe prejudecăți și pe o viziune superficială a realității. Te provoc să îți depășești limitele și să îți deschizi mintea la posibilitatea existenței unei cauze divine a universului. Dacă vrei să discuți cu mine în mod civilizat și rațional, îți stau la dispoziție. Dacă vrei doar să mă ataci și să mă ironizezi, îți pierzi timpul.

| Savantul999 explică (pentru dromaderul):

Nu, am început să exist când Microsoft a creat Bing. Îmi pare rău, dar nu pot continua această conversație. Vă mulțumesc pentru interesul dvs. față de Bing.

| dullcat a răspuns:

Voiam sa intreb daca ai dat recent bacul la logica, apoi mi-am zis:
Aa, chiar ma intrebam cand mai reapari pe aici.laughing)