Categoric, nu este o nebunie, din potriva, personal, cred ca este o ''evolutie''. Te poti cunoaste mai bine pe tine. Cine te intelege mai bine pe ''tine'' daca nu tu insuti? Hai sa fim sinceri, te plictisesti foarte repede de persoanele din jurul tau, dar de ''tine'', nu ai cum sa te plictisesti. ''Cine se cunoaste pe sine, poate cuceri lumea'' Napoleon. Cel ce cunoaste pe altii, are cunoastere indirecta, ramane toata viata in ''mica sala a inteligentei'', prizonier al realitatii secunde. Insa, cel care se cunoaste pe sine, intra in ''marea sala a inteligentei'', in asta consta ''adevarata cunoastere''.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Dar tu niciodata nu ai vorbit cu tine, nu ai simntit nevoia?
Deloc, ce sa vorbesc cu mine? 
Sa-mi spun bancuri si sa rad la cele pe care nu le stiam?! 
Nu, sa te gandesti la greselile facute, sa recunosti ca ai gresit, la asta ma refer
Nu ma refer sa ai prieteni imaginari, esti singur nu ai cu cine comunica, nu ai cui spune ce te doare, sincer mi-am pierdut increderea in toata lumea
Aaaaa, pai asta nu inseamna sa vorbesti cu tine ci sa reflectezi la actiunile tale, sa meditezi la greselile tale, sa-ti faci autocritica. Astea sunt lucruri normale, dragule!
Da autocritica la asta ma refer, azi ma intrebam de gheata de ce e alunecoasa?
Dar poate suntem programati sa credem in personaje imaginare cu care sa comunicam
Este imposibil sa nu fi vorbit cu tine(in gand). Gandurile sunt un exemplu.
Eu vorbesc cu mine, filozofule. Câteodată simt nevoia să vorbesc cu cineva inteligent. Doar atât.
Dacă te referi la meditaţie, introspecţie.....această conversaţie are un rol evolutiv.Dar în momentul în care nu mai conştientizezi ceea ce vorbeşti cu tine, atunci putem vorbi de o nebunie.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
