Ai curaj sa-ti recunosti defectele si problemele?

Da.

De ce ar trebui sa imi recunosc defectele in fata cuiva? Ca sa ma pun intr-o lumina proasta? As avea curaj, insa in fata unei persoane apropiate, nu in fata oricarui om.Cat despre probleme... NU.[Ma refer aici la probleme personale, ca de exemplu in familie, de sanatate, etc!], deoarece stiu ca imi fac rau si trecutul ramane trecut.Trebuie sa traim in prezent!

Da, am curaj, intreaba si ti se va raspunde, pentru ca daca stau eu sa-mi spun toate defectele si problemele dureaza ceva timp, si mi-e sila...

Da.

"Să-mi" - da.
"Să" - da, dar nu oricui.
Ar fi nu curaj, ci prostie să dezvălui intimitățile și slăbiciunile orișicui.
Ține de instinctul de conservare.

Numai cine isi recunoaste vina este demn de iertare

Adevarat, dar sa le recunosti in fata cui trebuie, in caz contrar vei avea e suferit

Mai mult de-atât, am curaj să-mi placă.

Da ce, am o problema sa le recunosc? Eu nu recunosc nimic, na!

Da

Un caz concret, un homosexual ce ar trebui sa faca? (sa nu se inteleaga ca as fi eu, doamne fereste!) Sa tina secret, pana s-o afla (daca s-o afla)? Sa marturiseasca deschis la toata lumea? Cred ca din astea doua variante cea mai buna ar fi o a treia: sa se straduiasca sa invinga aceasta slabiciune. Insa nu cred ca va avea succes sa o invinga, decat numai daca va marturisi despre problema lui tuturor cunoscutilor. Cred ca v-am lamurit bustean. Ma duc sa ma culc.

Defectele sunt prezente la oricine. fara exceptie. daca nu le acceptam sau daca le negam, asta nu inseamna ca ele nu exista.eu una am curajul sa-mi recunosc defectele in fata oricui, fara sa-mi fie pic de jena.Problemele insa, ....sunt parti ale vietii mele pe care le impartasesc numai cu cele mai de incredere si apropiate persoane.

Dar tu ai curaj să-ți recunoști erorile logice din discurs?

Mi le recunosc sincer dar nu cred ca ar ajunge spatiul.

Probleme nu am.
Defecte probabil am, dar nu le dau suficientă atenţie încât să-mi pese de ele, deci habar nu am care-s ălea.

Da, normal am multe, dar foarte multe defecte. Şi da, problemele nu se mai sfârşesc. Unii ar zice că problemele mele sunt normale, şi că orice adolescent le are, dar te simşi prost când vezi în cate tâmpenii intrii.

Daca trebuie sa le recunosc in fata cuiva care stiu ca ma ajuta sa ma corectez, am curaj sa le recunosc. Daca trebuie sa le spun numai ca sa satisfac curiozitatea cuiva, atunci renunt.