Daca ceea ce scrii e facut de tine ai toata admiratia mea. Imi imaginez cum ar fi ecranizat.
---Asa. Din start consider ca ceva am gresit. Am gresit in momentul cand fratele meu m-a chemat sa-mi marturiseasca ca este gay iar eu am tratat totul superficial orbit de neacceptare si in loc sa raman si sa discutam despre asta toata noaptea, am ales sa il critic,sa-l cert si sa plec in graba lasandu-l fara sustinere si indecis.
--O decizie cu adevarat gresita. Poate daca as fi ramas nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat.
Dar nu as mai fi intalnit nici fata bruneta de la aeroport, nu?
--In primul rand as alege sa ma intorc rapid spre casa pentru a opri o tragedie.
Imediat dupa, as alerga la aeroport si m-as duce la fratele meu numai sper sa ajung la timp pentru imbarcare.
L-as convinge pe fratele meu sa se intoarca acasa cu mine si l-as accepta total asa cum e.
In ce priveste ultima varianta, cred ca as pierde-o.
Dar m-as simti mult mai responsabila pentru familie decat pentru fericirea mea.
-In final, nici nu stiu sigur daca ea ar fi fost cea din vis si daca ea ar fi fost aleasa mea.
Deci asta era sub semnul intrebarii si nu as fi putut risca pe tata si fratele meu pentru ceva care nu era sigur.
Asa gandesc.
Imi pare rau daca nu am ales doar o singura varianta dar nu as fi putut.
Sincer nu credeam ca va citi cineva tot, poate doar Noname care mi-a recomandat intrebarile si m-a sustinut.
,, Daca ceea ce scrii e facut de tine ai toata admiratia mea. Imi imaginez cum ar fi ecranizat.'' - exact asa se desfasoara ideile in mintea mea, sub forma unui film. Ideile de deja vu, fratele gay si bruneta de la aeroport - fata din vis (ma bucur ca ti-ai dat seama) le aveam in minte de aseara, dar eram prea obosit aseara si am lasat-o pe azi. Mi-a luat 4 ore si jumatate ca sa scriu scenariu.
Dreamer a răspuns (pentru Liz29):
A, da corect....cred ca sunt obosit scuze big grin
Simpatic scenariu şi acesta.
Deşi îmi vine greu să cred că aş fi putut să fiu atât de idiot, mă conformez condiţiilor tale şi aleg să nu alerg după vise (cel puţin nu acum, când atâtea sunt în joc), să-mi las fratele în pace să-şi trăiască viaţa (i-am făcut destul rău; iar să-mi cer scuze şi să-l aduc acasă, dacă asta îi va fi dorinţa, pot şi pe alte căi) şi să-mi salvez tatăl, întorcându-mă acasă şi împiedicând un dezastru (o singură cât de cât certitudine în toată poveste).
Abia aştept numărul V. : )
Ti-am promis ca va fi diferit (fara zei), dar nu te astepta la certitudine si logica...pana la urma este doar un exercitiu fictiv, lasand loc de interpretari diferite
PS: Cel mai probabil in V nu vor mai exista alegeri, ci voi veti alege cum se termina scenariul. Dar mi-e frica de felul in care vor intelege unuii notiunea de exercitiu FICTIV, de scenariu.
Categoria pe care o vizualizez cel mai mult in ultima vreme e "Literatura", si ma bulverseaza cate postari de genul "va rog cititi primul capitol din noul meu roman, pe wattpad..." sau "am 12 ani, cum as putea publica o carte?" sunt acolo. Asa ca m-a mirat postarea ta, fara pretentii literare dupa cum am inteles din raspunsurile tale de aici.
Cred ca as alege prima varianta, pentru ca e problema cea mai urgenta pe care trebuie sa o corectez. Si pe urma as putea sa sper ca o sa reusesc sa-mi salvez si fratele, si cine stie... poate si visul.
Eu postez aici deoarece incerc sa filosofez asupra vietii, incerc sa las loc de interpretare, sa transmit un mesaj (pana la urma in asta constau aceste scenarii)...in speranta ca oamenii vor intelege si imi vor urma si exemplul, creeand si ei niste scenarii care vor transmite un mesaj (este cel mai bun mod de invatare in zilele noastre). Am observat ca aici, pe TPU utilizatorii pun intrebari ori la care stiu deja raspunsul, ori la care nu stie nimeni. Si de ce nu, poate astfel tinerii din ziua de astazi vor deveni mai atrasi de citit si nu se vor mai face de ras la BAC. Am observat atei si credinciosi care isi disputa luptele zilnic, lupte pe care nu le inteleg...
PS: sper sa las o influenta buna, pozitiva... daca nu inseamna ca scriu degeaba.
Marturisesc ca, initial, am citit in intregime postarea ta pentru ca am fost curioasa de ce ai descris atat de precis outfit-ul protagonistului... pantofi negri, blugi albi, tricou albastru. Am vrut sa vad unde pe parcursul naratiunii aceste amanunte vor fi folosite din nou, altfel era inutila mentionarea lor stiu ca asta e o abordare mai mult literara a povestii, dar fiind ora 3, sper ca imi e scuzata lipsa de profunzime filozofica! oricum, eu il consider drept cel mai profund filozof de pe TPU pe utilizatorul care transeaza orice disputa filozofica sau religioasa sau de orice natura cu replica "lasa sta! vrei o capra?"
Promit sa citesc maine si celelalte exercitii fictive. Si da, ar fi interesant sa citim si alte scenarii de felul asta
Noapte buna!
Felicitari. ai grsi daca nu ai merge mai departe cu asta. altii ar fi vrut sansele care sunt acum dar nu le aveau. profita si vei avea de profitat
succes
multumesc mult pentru funda, dar poate ca trebuia sa astepti si alte pareri
Oricine cred ca si-ar fi dat seama ca fata e cea din vis, asa presupun.
Am citit si celelalte scenarii doar ca nu am avut inspiratia sa raspund. Asta mi s-a parut special.
Da, cum a zis si NOname, asteptam urmatoarele. Chiar e ceva diferit. Si frumos.
Sa stii ca eu mereu voi avea avea timp, sau daca nu voi avea, imi voi face, pentru a citi ceva ce chiarmerita citit!
Încerc să-mi dau seama că timpul nu se poate da înapoi și realizez că e doar un vis această retrăire a momentului. Încep o viață nouă după ce ies din închisoare.Uit de toți și de toate și mă mut departe de vechiul oraș unde am locuit.
Singurele postari lungi pe care le citesc cu placere sunt ale tale.
As alege 3) pentru ca asta este cea mai convenabila varianta, din punctul meu de vedere. Fratele va supravietui, deci munca mea nu a fost 100% inutila, iar tatal meu ar fi gandit la fel.
La fel as fi ales si eu...
PS: + ca brunetele sunt preferatele mele
Singurul lucru care nu imi place este ca fratele este gay. Adica se imbina cu povestea dar ne, pentru mine suna cam ciudat.
Ah, da. Daca am de ales doar o varianta as alege prima.
Ai incercat sa deschizi un blog? Sau sa te inscrii pe un forum activ fictional, si sa postezi acolo
Nu si nici nu vreau. Sunt destui aici care apreciaza ceea ce am inceput sa fac.
Poti sa te extinzi, sa vada mai multi ceea ce faci, sa primesti pareri din partea celora care scriu. Cauta forumuri RPG. Vei vedea la ce ma refer
De fapt, nu trecusesi prin acel perete, ci doar auzeai un zanganit metalic, sacadat, care era un tip la vreo 45 de ani, care te duce undeva in Iran - granita se trece ridicol de usor acum, fara paza, cu toate regimentele afgane de la FS in Kabul - iar peste 10 ore te trezesti in Teheran intr-o multime de aproape 200.000 de oameni dementi de furie, strazile sunt pline de caramizi, praf, sticle incendiare, foc si cenusa. Te indrepti catre un cordon de politie alaturi de tipul care te-a scos din inchisoare, iar ei iti fac loc. Nu e normal, dar cotul ti-a zburat de la un obuz improvizat. Credeai ca doar in Kandahar se intampla din astea! Uite ca se intampla peste tot. Esti dus la un spital din Teheran, unul din putinele inca functionale, care nu primeste femei, din cauza legilor instaurate acum cativa ani. Totusi, in salonul tau intra grabit o femie cu un hijab pe cap, doar ca sub hijabul albastru, are o fasiuta de tafta roz. O cheama Jamila. Stii urdu, pashto si araba, pentru ca nu esti deloc un tip prost, doar un dement cu o constiinta mai imprasiata ca ramasite statuilor din Bamyian, pe care le vedeai des cand treceai cu Humvee-ul aproape de Kabul, si cand te revoltai si iti venea sa urli cand vedeai cat de usor pot fi culcate la pamant nu doar simple statui, ci lumi, batalioane intregi, sau chiar vise. Pe femeie o cheama Jamila si stii ca inseamna frumusete in araba. E totusi prea alba ca sa fie din Iran.
Te pironeste cu privirea, iar apoi auzi un sunet de parca Pamantul intreg s-ar fi cutremurat. Undeva in capatul orasului, pe cer parea ca se inalta un fel de ciuperca nucleara. Chiar era o ciuperca nucleara, orasul fusese bombardat, poate chiar de catre mintile bolnave ce nu voiau sa piarda puterea si ar fi vrut sa fie regi nespus, desi doar regii cenusei. Jamila se indreapta spre tine, te ia in brate, tu iti infasori mana zdrelita pe care inca o mai ai in jurul ei. Seamana cu mama ta cand era tanara, dar seamana la perfectie cu femeia din visul tau. Pe care acum o poti atinge. Misteriosul care te-a dus pana in Teheran intra in salon, in timp ce simti si auzi suflul demonic al exploziei, spunandu-ti cu un calm obscen: "Visele nu au finalitate, nu in lumea noastra".
Nenorocitul ala de ceas Quarts, care cantareste cat o vrabie iti piuie pana in adancul creierului. Trezeste-te, ba! Ai turnat ca idiotul un copil cu o prostituata la 17 ani, e 6:25, acum ai 32 de ani si il gasesti dormind pe hol, duhnind a voma, bautura si ceva ce nu poti identifica, probabil hasis.
Viata-i frumoasa!
On-Topic: 3. Imi plac prea mult visele, fantasmele si firele de par de care te prinzi, in speranta ca deschid o noua perspectiva in viata mult prea tare ca sa zic pas la asa ceva.
Da' chiar le ai! Daca ai pana in 25, eu zic sa te pui pe treaba cat se poate de serios. We might have a new Marquez here, ladies and gents!
E ca si cand eu d-abia am invatat sa merg iar tu imi spui sa alerg la maraton
PS: oricum iti multumesc pentru incurajari!
Foarte frumoasa povestea, eu as alege primele doua variante (familia pe primul loc).
Foarte frumos ceea ce scrii ai admiratia mea si a pietenilor mei care au citit asta odata cu mine te admir.