Al IV-lea exercitiu FICTIV
,, Este o frumoasa dimineata de vara, un barbat sta intins in iarba, rezemat in cot, in curtea din spatele casei. Soarele ii bate puternic chiar in fata si mai este si lacul care reflecta lumina. Si totusi in fata lui distinge forma unei femei jucandu-se cu ceea ce pare a fi un caine.
Si desi nu o vede la fata el stie ca ceea ce vede este cea mai frumoasa femeie din lume, femeia visurilor lui...sotia lui." - nu, nu este un basm ci visul care iti bantuie mintea si te chinuie de peste 12 ani, inca de pe cand aveai 18. Bineinteles ca barbatul din vis ESTI TU. Si acest vis se incheie cu tine ridicandu-te si incercand sa ajungi la ea, dar niciodata nu reusesti si intotdeauna te trezesti fix in momentul cand esti atat de aproape. Te chinuie mult acest vis si din cauza lui nici nu poti sa ai o relatie stabila, pentru ca mintea ta cauta femeia din vis. Si nu, nici nu poti vorbi cu nimeni de aceasta problema pentru ca sti ca nu vor intelege.
Dar sa revenim la viata ta reala. Ai renuntat la scoala pe cand aveai 16 ani pentru a te angaja pe santier. Nu intelege gresit, nu ti-ai dorit acest lucru dar ai fost nevoit. Parintii tai ramasesera fara servici si il mai aveau si pe fratiorul tau Andrei de crescut, de doar 8 ani. Tie ti s-a acordat un job si stiind situatia de acasa, nu ai stat pe ganduri sa-l accepti. In ciuda sacrificiilor pe care le-ai facut, parintii vostrii intotdeauna au facut diferente intre voi, Andrei fiind fiul lor favorit. El si-a continuat studiile ba chiar recent a terminat si o facultate ale caror taxe le-ai platit. In fine, diferenta facuta intre voi nu te-a deranjat niciodata ba chiar te bucuri, ca desi nascut al 2-lea este mai iubit decat tine.
Amandoi locuiti in casa parintilor.
Este ora 01:30, ai ajuns tarziu acasa si esti extrem de obosit, dar te linisteste gandul ca vei adormi si te vei intalni din nou cu ea, femeia visurilor tale. Si chiar cand atipisei si parca incepeai sa simti din nou soarele incalzindu-ti fata suna telefonul. Este fratele tau care iti spune sa te intalnesti urgent cu el la cafeneaua din cartier. Dupa voce parea ingrijorat astfel in 2 minute iesi deja pe usa si esti acolo pentru el, cum ai fost intotdeauna. Il intrebi ce s-a intamplat si desi ezita la inceput si ii este frica pana la urma iti spune ca este gay. Este gay de 4 ani si are incredere in tine pentru a-ti spune, dar parintii vostrii nu pot afla. Astfel, pentru prima data in viata ta il certi, il faci de rusine in fata oamenilor din cafenea, ii spui ca nu este barbat si ii dai o palma. Andrei, distrus psihic nu schiteaza niciun gest si astfel il ameninti ca il vei spune parintilor. Acestia de conceptie invechita mai mult ca sigur il vor respinge pe Andrei daca vor afla si astfel fratele tau cade la picioarele tale rugandu-te sa pastrezi secret si sa-l ierti pentru ca ti-a ascuns acest lucru. Dar tu esti prea nervos, nu esti lucid si pleci spre casa hotarat sa le spui tot.
Ajungi acasa dar te-ai mai linistit. Este totusi fratele tau pe care il iubesti precum ochii tai din cap, intotdeauna l-ai acoperit asa ca o vei face si acum pentru ca pe tine nu te deranjeaza ca este gay, ci mai mult faptul ca pentru prima data in viata nu a fost sincer cu tine. Esti in pat, ti-ai inchis telefonul si te chinui sa adormi. Deodata se aud niste oameni care plang, dar tu nu vezi nimic si te gandesti nu asa era visul care te bantuie de 12 ani. Deschizi ochii si iti dai seama ca nu este un vis, parintii tai sunt cei care plangeau. Lipsesc haine din dulapul lui Andrei, telefonul lui este inchis iar prietenii lui nu stiu nimic de el. Este clar, Andrei a disparut, a fugit si realizezi ca vinovatul esti tu! Nu mai stai pe ganduri si te duci la politie declarand disparitia lui. 2 zile mai tarziu un politist iti bate la usa si iti spune ca acesta s-a inrolat in armata si a plecat de buna voie aseara in Afghanistan pentru a lua parte la razboiul de eliberare. Peste o ora va pleca si ultimul avion de soldati voluntari.
La aflarea acestei vesti mama ta lesina. Tu, fara sa mai stai pe ganduri, tragi o pereche de blugi albi pe tine, un tricou albastru si o pereche de pantofi negrii si te pregatesti sa pleci dar tatal tau te opreste chiar in dreptul usii. Iti cade in genunchi si plangand te roaga sa nu pleci,,, nu vreau sa te pierd si pe tine spune el". Dar nu il asculti si ii trantesti usa in fata coborand repede scarile. Esti la jumatatea drumului dintre casa si aeroport asteptand la semafor. In dreapta ta este o femeie cu un copilas in brate care tine in mana o mingiuta. Mingiuta ii cade copilului in strada si este calcata de o masina. Copilul incepe sa planga dar tu nu bagi in seama si iti vezi de drum. Ai ajuns la aeroport si in aceasta aglomeratie iti sare in ochi o tanara bruneta de vreo 25 de ani, extrem de frumoasa. Este imbracata intr-o rochie alba si are o esarfa roz la gat. Din esarfa lipseste o bucata de material, varful mai exact...in fine, pentru un moment va priviti adanc in ochi unul pe celalalt, ea iti zambeste dar tu eziti, apoi iti continui drumul observandu-i pe militarii care se ocupau de imbarcare. Si desi nu ai dat niciun test fizic si psihologic, nu ai bacul si nici nu ai semnat nimic il convingi pe comandant sa te lase sa urci in avion. Pana la urma este nevoie de oameni intr-un razboi...
Ai ajuns in Afghanistan si esti ingrozit de ceea ce vezi acolo: bombe care cad aleator, gloante care zboara de peste tot, tipete, fum si groaza. Mirosul este un amestec de praf de pusca cu putrefactie. Dar te adaptezi si dupa doar 2 luni de antrenamente si intructaj esti repartizat la unitatea 213 americana cu nume de cod,, Vulturii Albastrii"si esti pregatit sa participi la prima ta misiune.
Unitatea afla de locatia unde se afla o grupare de insurgenti condusi de liderul Ali Hassan. Esti inspaimantat ca esti ales in echipa pentru aceasta misiune dar te mai linisteste gandul ca liderul acestei echipe va fi un ofiter superior roman, capitanul Marcel Alexandrescu, avand astfel cu cine sa te intelegi.
Ajungeti la locatia cu pricina inarmati cu un amestec de frica si adrenalina dar locul pare linistit. Nu gasiti nimic. Doar in departare pe acea strada pustie este o femeie in genunchi care citeste din Coran jelindu-si fiul pe moarte. 3 dintre oameni sunt trimisi de capitan cu trusa de prim ajutor iar tu ii privesti prin luneta armei. Pe masura ce oamenii tai se apropie alergand bocitul femeii se transforma intr-un ras ironic iar o piesa metalica sare din acea carte. Era cuiul de la o grenada dar nu aveai de unde sa stii si cei 3 colegi au murit instantaneu. Nu aveti timp sa le aduceti onorurile pentru ca 5 secunde mai tarziu incep sa zboare gloantele de pe cladiri. Desi camarazii tai pica unul cate unul nimanui din echipa ta nu-i pasa si te gandesti,, parca americanii nu isi lasau oamenii in urma". Toti din echipa ta o iau la fuga disperati ramanand doar tu ascuns sub niste daramaturi alaturi de capitanul Marcel care se afla in aceeasi situatie dupa ce a calcat pe o mina. Iti vine sa tipi sau sa o iei si tu la fuga, gandindu-te disperat,, ce caut eu aici?!" iar capitanul ascuns, si in dureri agonizante tace nemiscat si iti face semn sa faci si tu la fel. 5 minute mai tarziu toti insurgentii plecasera. Atunci te duci la capitan si il scoti de sub resturi. Ii lipseste piciorul drept si pierde mult sange, asa ca la indemnarile lui improvizezi o torta cu ajutorul careia ii cauterizezi rana. In acest moment capitanul lesina dar 2 minute mai tarziu sosesc si,, intaririle". Acestia il iau pe capitan in timp ce tu incarci in alt vehicul restul camarazilor tai morti.
Tragic, stiu, dar nu ati avut nici-o sansa. Majoritatea sunt tineri si au o pregatire deficitara.
Dupa ce te intorci inapoi la comandantul unitatii Jonathan James Jackson, acesta te felicita si iti da o scrisoare. Este o scrisoare de la mama ta, este o veste tragica. Tatal tau a murit intr-un accident de masina si totul s-a intamplat in timp ce tu erai la aeroport sa te inrolezi in razboi. Acesta a incercat sa ajunga la aeroport si sa te opreasca sa pleci...dar nu a avut sansa. Esti distrus si te gandesti ca singura modalitate prin care te poti ierta este sa-l aduci acasa intreg pe fratele tau. Astfel ca 2 saptamani mai tarziu dupa ce capitanul Marcel isi revine si primeste o proteza te duci la el si ii povestesti motivul pentru care te-ai inrolat si ceea ce s-a intamplat cu tatal tau si il rogi ca inainte sa plece sa il roage pe comandant sa-ti gaseasca fratele. Comandantul iti gaseste fratele la unitatea americana 325 cu nume de cod,, Liliecii", este o unitate care nu este implicata in razboi ci doar in furnizarea informatiilor. Bineinteles ca auzind povestea ta, comandantul nu mai sta pe ganduri si te transfera la acea unitate.
Ai ajuns in unitatea 325 si il recunosti imediat pe fratele tau. Dar tu inca esti afectat de moartea tatalui tau si vazandu-l in brate cu alt soldat sarutandu-se vezi negru in fata ochilor. Astfel te grabesti spre acel soldat si il lovesti puternic. Acel soldat era un ofiter superior si astfel esti rapid incatusat si indreptat spre carcera. In timp ce esti tarat spre carcera il acuzi din nou pe fratele tau si fara sa vrei ii spui despre moartea tatalui vostru.
A doua zi de dimineata un soldat roman se apropie de celula ta si iti ofera printre gratii o bricheta, o tigara si o sticla de whiskey.,, Sunt de la ofiterul superior pe care l-ai lovit" urmat de,, fratele tau s-a sinucis". Toata viata ta s-a sfarsit aici, toata munca, tot sacrificiul, toata cautarea a fost in zadar. Nu ai facut nimic altceva decat sa iei decizii gresite toata viata. Te asezi in fund rezemat de peretele rece si dur, incerci sa plangi dar nu ai mai putere sa o faci, ai vrea sa te sinucizi, sa-ti inchei si tu viata si sa te alaturi lor. Iti aprinzi tigara si privesti in neant, nu mai este loc de nimic in sufletul tau, nu mai ai in ce sa speri. Ai tras doar un fum si tigara este acum pe terminate incepand sa-ti arda degetele. Dar nu simti, sau daca o faci nu iti pasa. Ti se aduce mancare si apa dar o refuzi, poate asa vei muri mai repede. Cu greu reusesti sa adormi in seara asta, dar poate tocmai faptul ca esti distrus psihic si emotional te ajuta totusi sa o faci. In aceasta seara ai din nou acel vis. Esti din nou pe iarba rezemat in cot si din nou incerci sa ajungi la femeia visurilor tale. Pentru prima data acum reusesti totusi sa te prinzi de hainele ei si sa rupi o bucatica inainte sa dispara. Te trezesti si esti tot in carcera dar atunci cand deschizi pumnul ai in mana o bucata roz de material ce parea rupta din ceva...
Iti aduci aminte acum de sticla de whiskey si o spargi de peretii celulei folosind un ciob pentru a-ti taia venele. Asteptand sa mori scoti din buzunar acea bucata de material roz si ii dai foc uitandu-te cum arde. In acel foc vezi un om rosu. Treptat omul rosu iti dai seama ca este un semafor. Te gandesti ca este doar mintea ta care delireaza dar uitandu-te la mana ta observi ca rana s-a vindecat. Te sperii si arunci bucata de material ce ardea indreptandu-te spre peretele opus dar...treci prin el. Ce se intampla?! Picioarele tale se acopera cu o pereche de pantofi negrii, pantalonii de armata murdari se transforma in niste blugi albi iar maieul rupt devine un tricou albastru. Deodata se aud sunete, parca de masini si simti mirosul de benzina iar apoi imaginea devine clara. Esti la o trecere de pietoni, esti in orasul tau! In dreapta ta este o femeie cu un copil in brate ce are in mana o mingiuta. Da! Parca iti aduci aminte acest vis, doar astepti sa cada mingea. Mingiuta cade in strada iar tu nu mai eziti si sari dupa ea desi sti ca masina te va lovi. Dar tu nu sti nimic caci soferul acelei masini reuseste sa te evite milimetric iar tu ii returnezi mingiuta copilului. Mama iti multumeste iar copilul este fericit si iti zambeste. Uitandu-te in ochii acelui copil bagi mana in buzunar si scoti o bucata de material roz ...si atunci realizezi ca ai de ales
1) Sa te intorci rapid spre casa salvandu-ti tatal, renuntand la acea bucata de material roz si lasandu-ti fratele in voia sortii
2) Sa-ti aduci fratele acasa acceptandu-l asa cum este, renuntand la acea bucata de material roz si lasandu-ti tatal sa moara
3) Alegi calea iubirii returnand bucata de material roz viitoarei tale sotii si astfel indeplinindu-ti visul care te-a chinuit.
Daca ceea ce scrii e facut de tine ai toata admiratia mea. Imi imaginez cum ar fi ecranizat.
---Asa. Din start consider ca ceva am gresit. Am gresit in momentul cand fratele meu m-a chemat sa-mi marturiseasca ca este gay iar eu am tratat totul superficial orbit de neacceptare si in loc sa raman si sa discutam despre asta toata noaptea, am ales sa il critic,sa-l cert si sa plec in graba lasandu-l fara sustinere si indecis.
--O decizie cu adevarat gresita. Poate daca as fi ramas nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat.
Dar nu as mai fi intalnit nici fata bruneta de la aeroport, nu?
--In primul rand as alege sa ma intorc rapid spre casa pentru a opri o tragedie.
Imediat dupa, as alerga la aeroport si m-as duce la fratele meu numai sper sa ajung la timp pentru imbarcare.
L-as convinge pe fratele meu sa se intoarca acasa cu mine si l-as accepta total asa cum e.
In ce priveste ultima varianta, cred ca as pierde-o.
Dar m-as simti mult mai responsabila pentru familie decat pentru fericirea mea.
-In final, nici nu stiu sigur daca ea ar fi fost cea din vis si daca ea ar fi fost aleasa mea.
Deci asta era sub semnul intrebarii si nu as fi putut risca pe tata si fratele meu pentru ceva care nu era sigur.
Asa gandesc.
Imi pare rau daca nu am ales doar o singura varianta dar nu as fi putut.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Ai incercat sa deschizi un blog?
Sau sa te inscrii pe un forum activ fictional, si sa postezi acolo
Răspunde
Nu si nici nu vreau. Sunt destui aici care apreciaza ceea ce am inceput sa fac.
E ca si cand eu d-abia am invatat sa merg iar tu imi spui sa alerg la maraton 
PS: oricum iti multumesc pentru incurajari!
Poti sa te extinzi, sa vada mai multi ceea ce faci, sa primesti pareri din partea celora care scriu. Cauta forumuri RPG. Vei vedea la ce ma refer
Sincer nu credeam ca va citi cineva tot, poate doar Noname care mi-a recomandat intrebarile si m-a sustinut.
,, Daca ceea ce scrii e facut de tine ai toata admiratia mea. Imi imaginez cum ar fi ecranizat.'' - exact asa se desfasoara ideile in mintea mea, sub forma unui film. Ideile de deja vu, fratele gay si bruneta de la aeroport - fata din vis (ma bucur ca ti-ai dat seama) le aveam in minte de aseara, dar eram prea obosit aseara si am lasat-o pe azi. Mi-a luat 4 ore si jumatate ca sa scriu scenariu.
Dreamer a răspuns (pentru Liz29):
A, da corect....cred ca sunt obosit scuze big grin
Simpatic scenariu şi acesta.
Deşi îmi vine greu să cred că aş fi putut să fiu atât de idiot, mă conformez condiţiilor tale şi aleg să nu alerg după vise (cel puţin nu acum, când atâtea sunt în joc), să-mi las fratele în pace să-şi trăiască viaţa (i-am făcut destul rău; iar să-mi cer scuze şi să-l aduc acasă, dacă asta îi va fi dorinţa, pot şi pe alte căi) şi să-mi salvez tatăl, întorcându-mă acasă şi împiedicând un dezastru (o singură cât de cât certitudine în toată poveste).
Abia aştept numărul V. : )
Ti-am promis ca va fi diferit (fara zei), dar nu te astepta la certitudine si logica...pana la urma este doar un exercitiu fictiv, lasand loc de interpretari diferite
PS: Cel mai probabil in V nu vor mai exista alegeri, ci voi veti alege cum se termina scenariul. Dar mi-e frica de felul in care vor intelege unuii notiunea de exercitiu FICTIV, de scenariu.
multumesc mult pentru funda, dar poate ca trebuia sa astepti si alte pareri
Oricine cred ca si-ar fi dat seama ca fata e cea din vis, asa presupun.
Am citit si celelalte scenarii doar ca nu am avut inspiratia sa raspund. Asta mi s-a parut special.
Da, cum a zis si NOname, asteptam urmatoarele. Chiar e ceva diferit. Si frumos.
Felicitari. ai grsi daca nu ai merge mai departe cu asta. altii ar fi vrut sansele care sunt acum dar nu le aveau. profita si vei avea de profitat
succes
Singurele postari lungi pe care le citesc cu placere sunt ale tale.
As alege 3) pentru ca asta este cea mai convenabila varianta, din punctul meu de vedere. Fratele va supravietui, deci munca mea nu a fost 100% inutila, iar tatal meu ar fi gandit la fel.
La fel as fi ales si eu...
PS: + ca brunetele sunt preferatele mele
Categoria pe care o vizualizez cel mai mult in ultima vreme e "Literatura", si ma bulverseaza cate postari de genul "va rog cititi primul capitol din noul meu roman, pe wattpad..." sau "am 12 ani, cum as putea publica o carte?" sunt acolo. Asa ca m-a mirat postarea ta, fara pretentii literare dupa cum am inteles din raspunsurile tale de aici.
Cred ca as alege prima varianta, pentru ca e problema cea mai urgenta pe care trebuie sa o corectez. Si pe urma as putea sa sper ca o sa reusesc sa-mi salvez si fratele, si cine stie... poate si visul.
Eu postez aici deoarece incerc sa filosofez asupra vietii, incerc sa las loc de interpretare, sa transmit un mesaj (pana la urma in asta constau aceste scenarii)...in speranta ca oamenii vor intelege si imi vor urma si exemplul, creeand si ei niste scenarii care vor transmite un mesaj (este cel mai bun mod de invatare in zilele noastre). Am observat ca aici, pe TPU utilizatorii pun intrebari ori la care stiu deja raspunsul, ori la care nu stie nimeni. Si de ce nu, poate astfel tinerii din ziua de astazi vor deveni mai atrasi de citit si nu se vor mai face de ras la BAC. Am observat atei si credinciosi care isi disputa luptele zilnic, lupte pe care nu le inteleg...
PS: sper sa las o influenta buna, pozitiva... daca nu inseamna ca scriu degeaba.
Marturisesc ca, initial, am citit in intregime postarea ta pentru ca am fost curioasa de ce ai descris atat de precis outfit-ul protagonistului... pantofi negri, blugi albi, tricou albastru. Am vrut sa vad unde pe parcursul naratiunii aceste amanunte vor fi folosite din nou, altfel era inutila mentionarea lor stiu ca asta e o abordare mai mult literara a povestii, dar fiind ora 3, sper ca imi e scuzata lipsa de profunzime filozofica! oricum, eu il consider drept cel mai profund filozof de pe TPU pe utilizatorul care transeaza orice disputa filozofica sau religioasa sau de orice natura cu replica "lasa sta! vrei o capra?"
Promit sa citesc maine si celelalte exercitii fictive. Si da, ar fi interesant sa citim si alte scenarii de felul asta
Noapte buna!
Sa stii ca eu mereu voi avea avea timp, sau daca nu voi avea, imi voi face, pentru a citi ceva ce chiarmerita citit!
Foarte frumos ceea ce scrii ai admiratia mea si a pietenilor mei care au citit asta odata cu mine te admir.
Încerc să-mi dau seama că timpul nu se poate da înapoi și realizez că e doar un vis această retrăire a momentului. Încep o viață nouă după ce ies din închisoare.Uit de toți și de toate și mă mut departe de vechiul oraș unde am locuit.
De fapt, nu trecusesi prin acel perete, ci doar auzeai un zanganit metalic, sacadat, care era un tip la vreo 45 de ani, care te duce undeva in Iran - granita se trece ridicol de usor acum, fara paza, cu toate regimentele afgane de la FS in Kabul - iar peste 10 ore te trezesti in Teheran intr-o multime de aproape 200.000 de oameni dementi de furie, strazile sunt pline de caramizi, praf, sticle incendiare, foc si cenusa. Te indrepti catre un cordon de politie alaturi de tipul care te-a scos din inchisoare, iar ei iti fac loc. Nu e normal, dar cotul ti-a zburat de la un obuz improvizat. Credeai ca doar in Kandahar se intampla din astea! Uite ca se intampla peste tot. Esti dus la un spital din Teheran, unul din putinele inca functionale, care nu primeste femei, din cauza legilor instaurate acum cativa ani. Totusi, in salonul tau intra grabit o femie cu un hijab pe cap, doar ca sub hijabul albastru, are o fasiuta de tafta roz. O cheama Jamila. Stii urdu, pashto si araba, pentru ca nu esti deloc un tip prost, doar un dement cu o constiinta mai imprasiata ca ramasite statuilor din Bamyian, pe care le vedeai des cand treceai cu Humvee-ul aproape de Kabul, si cand te revoltai si iti venea sa urli cand vedeai cat de usor pot fi culcate la pamant nu doar simple statui, ci lumi, batalioane intregi, sau chiar vise. Pe femeie o cheama Jamila si stii ca inseamna frumusete in araba. E totusi prea alba ca sa fie din Iran.
Te pironeste cu privirea, iar apoi auzi un sunet de parca Pamantul intreg s-ar fi cutremurat. Undeva in capatul orasului, pe cer parea ca se inalta un fel de ciuperca nucleara. Chiar era o ciuperca nucleara, orasul fusese bombardat, poate chiar de catre mintile bolnave ce nu voiau sa piarda puterea si ar fi vrut sa fie regi nespus, desi doar regii cenusei. Jamila se indreapta spre tine, te ia in brate, tu iti infasori mana zdrelita pe care inca o mai ai in jurul ei. Seamana cu mama ta cand era tanara, dar seamana la perfectie cu femeia din visul tau. Pe care acum o poti atinge. Misteriosul care te-a dus pana in Teheran intra in salon, in timp ce simti si auzi suflul demonic al exploziei, spunandu-ti cu un calm obscen: "Visele nu au finalitate, nu in lumea noastra".
Nenorocitul ala de ceas Quarts, care cantareste cat o vrabie iti piuie pana in adancul creierului. Trezeste-te, ba! Ai turnat ca idiotul un copil cu o prostituata la 17 ani, e 6:25, acum ai 32 de ani si il gasesti dormind pe hol, duhnind a voma, bautura si ceva ce nu poti identifica, probabil hasis.
Viata-i frumoasa!
On-Topic: 3. Imi plac prea mult visele, fantasmele si firele de par de care te prinzi, in speranta ca deschid o noua perspectiva in viata mult prea tare ca sa zic pas la asa ceva.
Da' chiar le ai! Daca ai pana in 25, eu zic sa te pui pe treaba cat se poate de serios. We might have a new Marquez here, ladies and gents!
Foarte frumoasa povestea, eu as alege primele doua variante (familia pe primul loc).
Singurul lucru care nu imi place este ca fratele este gay. Adica se imbina cu povestea dar ne, pentru mine suna cam ciudat.
Ah, da. Daca am de ales doar o varianta as alege prima.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
