Am aici o întrebare ce m-a pus pe gânduri, și aș avea un răspuns, însă vreau mai întâi să vă văd părerile. Propriile voastre păreri. Fiți originali.
Dacă lumea este scena, unde stă publicul?

Lumea nu e scena. Lumea este teatrul. Adica, fiecare ca intr-un teatru are locul lui : unii sunt actori, cei mai multi sunt spectatori, cativa sunt scenaristi, alti cativa regizori, cei de la machiaj si costume sunt si ei prezenti desi nu pot fi vazuti (ca si scenaristii si regizorii) etc...

Of! Și pe mine a reușit să mă pună gânduri!? Dar totuși știi ce idee originală mi-a venit? Dacă nu jucăm încă spectacolul și suntem doar la stadiul de repetiții?

In ochii tai, tu esti `publicul`.O scena nu este formata doar din actori ci si din simpli spectatori caci fara acestia din urma, actorii nu ar mai avea pentru cine sa dea reprezentatii, logic.Sa nu mai mentionez ca scopul principal al teatrului (ma refer la orice tip de ocupatie in acest larg domeniu format din diferite activitati culturale: pictor, sculptor, balerin, actor, contaret, comediant, poet s.a.m.d.) este acela de a intra in contact cu publicul intr-un mod cat mai original si constructiv astfel, de cele mai multe ori, creandu-se 'magie'. Exprimarea libera fiind posibila, schimbul de idei, imbogatirea culturii generale, a imag., transmiterea de emotii (chiar de i-au mai facut sa rada~chiar daca le-au mai stors cate o lacrima, oricum i-au binedispus) catre public si invers.Cat despre cei ce nu isi prezinta numarul in fata unui public (la propriu), si ei fac parte din aceasta sceneta, scena vietii, la fel ca cei ce-si permit sa ofere 'reprezentantii' in fata unui public vizibil.Fiecare are un rol important, nimeni nu e mai prejos: nici artistii cunoscuti, nici artistii anonimi, nici criticii de arta cat nici PUBLICUL.
Gandeste-te, pentru ce ARTA daca nu e nimeni care s-o admire? Pe scurt, cam asta ar fi parerea mea totusi, sper ca n-a sunat prea subiectiv caci am incercat sa nu par.

In iad/rai, necunoscut, valhalla sau cum vrei tu. Privesti din public, te nasti, iti scrii, regizezi si joci piesa, apoi te intorci in public.
E ca la karaoke sau stand-up.

Excelent raspuns.

In pamant

Spectacolul incepe in momentul in care te nasti si cortina va pica fara ca tu sa ai un cuvant de spus. Singurul lucru care tine de tine este prestatia pe care o ai intre cele doua momente.

Publicul absenteaza.

In ceruri, nu de acolo se urmareste spectacolul lumii de catre God & compania?

In nave in jurul pamantului

Nu exista un loc amenajat special pentru public si unul amenajat special pentru actori, deoarece tu poti fi si cel care priveste, dar si cel care joaca in spectacol.

Afară la intrare. Nu vor să cumpere bilete și încearcă să sară gardul.

E vorba de interpretare. Nu o lua neapărat ca o clasificare, ia-o ca circumstanță.

Depinde ce intelegi prin lume... daca presupui ca lumea este Pamantul..atunci poate ca publicul sunt extraterestii.
Daca presupui ca lumea este universul ..atunci avem un singur spectator: Creatorul(oricine ar fi El).
In orice caz raspunsul la intrebarea ta este : publicul sta in fata scenei, altfel nu ar putea sa vada spectacolul

Daca eram o credinciosa, iti raspundeam ca lumea e un teatru de papusi ieftin, Dumnezeu tine sforile, iar publicul sta undeva pe alaturi: ingerii, sfintii si alte minuni care au avut invitatie.
Dar nu sunt!
Eu cred ca piesa asta ( drama-comedie) o jucam fara public!

Daca lumea este scena in sensul ca viata oricarui om poate fi o piesa de teatru atunci spectatorii sunt in Ceruri fiind Dumnezeu, zei etc.Doar ma gandeam ca altceva in afara de Pamant si Ceruri(Univers) nu mai exista, in sensul de fiinte reale sau divinitati.Doar nu am sa spun ca spectatorii sunt extraterestrii si stau intr-un O.Z.N.

"Lumea e o scena, viata e un act: ai venit, ai vazut, ai plecat". Nu exista public, iti joci rolul si pleci. Aproape ca nici nu iti dai seama ce rol ai jucat si cum l-ai jucat.Suntem mereu preocupati de ce va urma si uitam sa traim prezentul.

Nu m-am putut decide să dau „fundița" ție sau lui TheOldGuitarist, însă am mers pe principiul decât să spui puține în multe cuvinte, mai bine spui multe în puține cuvinte. În plus, ai fost mai aproape de răspunsul ce îl voiam. Ceva în genul ăsta cred și eu.