Am citit undeva că după 25 de ani creierul uman, partea responsabilă de memorie, este ca un hard disk plin - când memorează ceva, automat şterge altceva, să facă loc. Este adevărat? Puteţi să-mi arătaţi nişte studii legate de acest subiect sau să vă exprimaţi părerea?

Buna!
Da/Nu. La anumite persoane se intampla asta, iar la altele nu.Am invatat la biologie asta.
Unele creiere, nu sunt capabile sa primeasca multe informatii, si daca vor unele noi, elimina unele vechi.Si asta nu se intampla doar la persoanele de peste 25 de ani, ci la toti oamenii. De exemplu, eu astazi stiu lectia la biologie, dar, dac ma intrebi la anul, sunt afon.
Exista si anumite genii, care pot retine toate informatiile in creier, cum ar fi Arhimede.
Sper ca te-ai lamurit.
BAFTA!

Să înţeleg că ar fi mai bine să nu ne încărcăm creierul cu toate nimicurile (la nevoie oricum le găsim pe google), căci nu se ştie ce informaţie va sacrifica creierul nostru ca să memoreze o inutilitate, corect?

Depinde de persoana... creieru poate contine multe informatii si nu poate fi full niciodata, adica invata ceva nou uita ceva vechi, adica lucruri care le stiam bine in clasa a-5-a nu am habar de ele...
PS: sper ca ti-am fost de ajutor

Nu.Sunt anumite informatii in creier, care nu pot disparea asa...Creierul gandeste in timp ce noi dormim.Pastreaza si elimina informatii.Eu nu pot uita cum ma cheama, doar pentru a ramane in creierul meu cum s-a imbracat vecina, nu?!
Creierul decide ce pastreaza si ce nu, dar te asigur, NU va sterge o informatie importanta pentru un nimic.

Cu cat iti exersezi creierul mai mult cu atat vei avea mai mult loc pentru informatie. Daca ai trai 500 de ani cred ca tot nu ar fi plin.Totusi dupa 25 de ani nu mai inveti/memorezi asa bine cum faci in copilarie sau in adolescenta.

Depinde de cati gb este
Daca este sata ori ide
Sata 2, sata 3
Poti sa pui si si hard extern)

Eu memorez mai bine decat inainte de 25 de ani. Nu mai memorez chestii pe de rost ca sunt capabila sa le structurez mai bine. Nici nu m-a interesat sa le mai memorez pe de rost.

Creierul elimina informatia redundanta, mai exact informatia cea mai putin utilizata. Eu stiam ca daca am trai de trei ori mai mult decat o facem in contextul actual, tot am mai avea "spatiu pe hard disk".

Bunica mea are 70 de ani si tine minte tot ce a facut pe cand avea 4-5 ani, deci nu cred ca e adevarat.

"spatiucăci nu se ştie ce informaţie va sacrifica creierul nostru ca să memoreze o inutilitate" Nu functioneaza asa. Nu inveti unde s-a nascut Gigel si uiti unde te-ai nascut tu. Atunci cand creierul da "delete", o face tinand cont de importanta informatiei.

Bunica ta e un fenomen. Facem abstracţie de excepţii.

Plus, dacă ai uitat ceva, de unde ştii că l-ai uitat?
Poate totul ei era mult mai mare şi plin la început, iar acum au rămas doar nişte frânturi, deşi savuroase. Putem doar bănui.

Habar n-am sa-ti spun exact, dar tind sa cred ca nu e adevarat. Gunoiul se pierde cu siguranta, dar nu din cauza varstei, ci pentru ca nu e important (gen ca se imbraca profa de franceza cu bluza galbena, fusta si esarfa verde, pantofi maro si-si dadea cu ruj portocaliu .

Asta este memoria pe termen lung, care functioneaza bine la persoanele trecute de 50 de ani, memoria pe termen scurt este cea pe care o pierd. (mai mult sau mai putin, in functie de individ)

Mai sunt si exceptii exceptionale. Poate esti un geniu nedescoperit.

Nu e deloc o exceptie. Sunt mute persoane care memoreaza mai bine dupa 25 de ani.

Se defragmenteaza.

În general, stocarea informației se face în două moduri :
-informația stocată pe termen lung și care în cazurile în care nu intervine vreo boală care să afecteze sistemul nervos, rămâne stocată definitiv;
-informația pe termen scurt, informație care odată devenită inutilă, se șterge lăsând spațiu liber.
Deci, în mare parte da, e adevărat că se șterge informație iar în locul ei înregistrându-se alta dar nu pentru că la o anumită vârstă capacitatea noastră de stocare devine una neîncăpătoare ci pentru că pur și simplu anumită informație nu o mai necesităm iar caracterul ei e unul de foarte scurtă durată.

Sună rezonabil, mulţumesc.
Deci, geniile, care memorează pe loc orice şi oricât, o fac din vreun "defect" genetic? Iar dacă tot evoluăm, de ce nu ne molipsim mai mulţi cu acest "defect"? Nu ne-ar spori adaptabilitatea (intelectuală)?

Nu știu, întotdeauna au existat excepții iar geniile sunt unele dintre ele însă cred că, decât să te întristeze faptul că nu suntem capabili toți de performanțele intelectuale ale unui geniu, mai bine ne-am bucura că nu ne-am născut retardaţi. Și în ultimul caz, tot despre acest " defect " genetic este vorba!

Dap, doar eram curioasă...de ce.

Crezi că un geniu, chiar dacă să spunem că are mai multe satisfacții, e mai fericit decât ceilalți?

Eee, intrăm deja în alte filosofii, relativităţi şi presupuneri. Aş prefera să nu.

Nu eu am început să deviez de la subiect ci tu ai adus în discuție geniile. Bănuiesc că întrebarea ta se adresa regulilor și nu excepțiilor dar iartă-mă dacă am fost "off topic "!

Ai dreptate, eu am început. Dar nu era un reproş, nu de off-topic era vorba, doar ar fi mult prea multe de spus şi nu ştiu dacă ar avea vreun rost.
(Fac o economie de spaţiu pe hard disk. : )) )

Nu mă interesa dacă e plăcut sau nu să fii un geniu, ci de ce evoluţia nu naşte mai multe bucăţi.
O fi înlocuit calculatoarele nevoia umanităţii de genii? : ))

Că avem nevoie de genii e adevărat dar tot mai ieftine sunt calculatoarele.
Oricum...și un geniu are aceeași mărime a creierului ca și un retardat iar singura diferență o face pasiunea și legăturile neuronale.
Deasemenea, în cazul memorării unui anumit tip de informație un rol important îl deține și partea emotivă. Informațiile care sunt însoțite de emoții se "impregnează" mai bine, pot fi mai ușor accesate și bineînțeles mai greu înlocuite.

Din câte știu eu, nu este adevărat.
Putem reține în memorie multe informații prin actualizarea acestora.
De ce nu uiți drumul spre casă? Pentru că faci mereu același drum, adică actualizezi informația din creierul tău și astfel nu o uiți.
De ce uiți problemele de matematică din clasa a VI-a? Pentru că dacă ai face măcar o dată pe săptămână o astfel de problemă, ai reactualiza informația și astfel ar rămâne memorată. În această săptămână este imposibil să nu te plimbi pe undeva, să nu te uiți la televizor. La sfârșitul săptămânii vei scrie din nou problema și ți-o vei aminti. Fără să îți dai seama, între timp ai acumulat și alte informații pe lângă cele pe care le știai deja (cele pe care le actualizezi mereu): o reclamă de la televizor, un nume de film, o lecție de la școală etc.
Asta se învață la psihologie undeva prin clasa a X-a dacă nu mă înșel.

Numai bine!

) pe USB in ureche, si doar sa nu il scape )))))))

Cine crezi ca va putea vreodata sa inteleaga modul de funcionare a unui organ care are cam 50 de miliarde de neuroni si care formeaza un milion de miliarde de conexiuni cu o frecventa totala de aprox. 10 milioane de miliarde de ori pe secunda?

Depinde ce tip de procesor ai
Eu nu cred, adica la psihologie anul trecut am invatat ca uitarea este un proces natural si ca, creierul sterge informati dispensabile, nu pe cele care ai nevoie de ele. Odata cu inintarea in varsta nu mai ai aceiasi capacitate de memorare.

Uite aici cineva care nu prea sterge din hardisk fiecare are memoria sa.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/omul-care-isi-aminteste-tot-844795.html