Am impresia ca privim viata prin mai multe vizoare.Eu traiesc pe trei lumi diferite,una o privesc prin vizorul mortii si a logicii acolo unde lumea seamana cu niste cadavre grele si miscatoare, alta o privesc prin vizorul vietii si a creativitatii acolo unde e viata ca paradisul infinit si nepasator si una o privesc printr-un vizor imoral, unde toata lumea e nebuna si nimic nu se mai intelege.Credeti ca vizorul prin care cei mai multi oameni privesc viata este vizorul mortii si a logicii? Adica logica, matematica a fost scrisa pe constiinta mortii? Am observat ca oamenii sunt atat de fricosi de moarte incat iata, viata e o serie de limite matematice.Mereu masuram distanta cu ochii,masuram omul cu ochii,masuram timpul, masuram totul, zici ca am tine cu dintii de timp sa nu se scurga.Atunci cand dormim timpul trece atat de repede,asta pentru ca incetam sa mai masuram toate si sa tinem cu dintii de timp,cand bem la fel, timpul trece repede, punem bautura in pahare si abia ca ne mai pasa de masuri.Privind viata prin constiinta mortii,totul devine o limita,si asta se datoreaza fricii de moarte. Ignoram sa privim natura,florile, soarele, cantecele anotimpurilor si asa mai departe.Chiar si pe om ne-a invatat constiinta mortii sa-l masuram, de ce ne masuram trupurile? De ce suntem atat de matematici, nu din cauza ca ne e frica de moarte si vrem sa strangem cu dintii de timp?

Nu imi e frica de moarte

Ai pus o intrebare complexa cu multe cuvinte, in care nu numai ca ai reusit sa iti exprimi propriul punct de vedere, ci si sa exprimi categoria in care te incardezi.
Dupa modul in care ai formulat totul, pot spune cu siguranta ca tu faci parte din cei ce privesc viata prin "vizorul mortii si a logicii".

Iti e frica de moarte?

Nu,eu dansez cu moartea si ii dau cirese sa manance

Pai asta e bine

Am impins moartea pe jos, miw, vi s-o stropim cu apa ?

De ce am face asta?

Depinde cum vezi viata. Dar asta pare o depresie si o iei ca pe o irosire de timp, dar eu mereu gasesc partile bune. In viata te amuzezi, stai cu prietenii si te distrezi, dar cel mai important o traiesti. Noi masuram tot pentru ca suntem obisnuiti sa calculam de la gradinita. Invatam prea multa materie nefolosituare si de accea calculam tot.

Sfintim moartea

Nu cred in dumnezeu

Ia încearcă să îmbini logica cu creativitatea, oare ce iese? Eu zic că iese ceva uimitor. Dacă le deții pe amândouă faza e doar să faci un echilibru între cele două. Oare logica și rațiunea nu îți pot spune că oricum dacă tot murim la un moment dat ar trebui să ne bucurăm din plin de ceea ce încă avem? Eu zic că anumite raționamente ne pot spune asta. Până și ideile tale pot avea o logică la bază. Logica dă formă creativității. Degeaba ești creativ dacă nu gândești, poți deveni penibil. Adică problema se pune, creativ în ce mod? Nici eu nu recomand viața să o trăiești 100% rațional căci e cum nu ai trăi-o dar nici să blamezi rațiunea sau logica căci dacă o faci ce te oprește să fumezi niște iarbă să ajungi acolo unde vrei?