Am uneori un sentiment(care poate pentru unii o să vi se pară straniu) când mă gândesc/meditez despre adevăr, despre religii și teorii că mi-ar plăcea să fie adevărată o anumita religie sau o anumită teorie dar apoi cuget o contradicție sau chiar o imposibilitate pe moment de ce nu ar fi adevărată religia/teoria respectivă
Gen:mi ar plăcea să fie budismul religia adevărată dar logica imi spune că reîncarnare de atata ori nu e ceva plauzibil.Mai credibil e crestinismul (DAR NU SUNT CREȘTIN) fiindcă ai o singură viață.(după care ajungi în rai sau iad).Dar și de crestinism mă îndoiesc deoarece Biblia are unele părți foarte ireale.De exemplu acela când Samson a omorât cu o falca de măgar 3000 de oameni(cred că atâtea erau, dar nu sunt sigur). Despre teorii nu pot spune că sunt total de acord cu știința fiindcă după știință nu există creator, nu există destin și inexistența asta nu poate răspunde la întrebarea de ce nu sunt altcineva. Faptul că spui că e numai întâmplător și că tot așa puteai fi oricine altcineva sau că tot așa te ai fi putut naște cu 10 ani mai înainte sau mai târziu nu o consider explicație.Stiinta nu le poate explica pe toate(părerea mea)
Tot așa la teorii mi ar plăcea să existe solipsismul.(singura explicație acestui,, mi-ai plăcea" este că unele religii sau teorii mi se par interesante).Dar aici sunt mai multe îndoieli.
Cum vi se pare acest lucru? Aveti si voi gânduri similare?
Voi în ce credeți și de ce?


P.S: Sunt agnostic

Eu cred că tu ești unul dintre acei oameni ce apreciază viața și nu îi place ideea de a avea doar una singură. Să știi că dacă budismul sau creștinismul nu te satisfac, totuși de înțeles asta, atunci poți să te gândești la alte teorii teiste pe care le poți cugeta singur. Chiar dacă vrei, din dorința ta de a îți rămâne conștiința intactă, să crezi într-o religie, asta nu schimbă cu nimic realitatea, care din punctul agnostic de vedere, nu o cunoști în întregime.
"Credo-ul zilelor noastre nu se mai începe cu conştientul "cred", nici cu scepticul "nu cred", ci cu scepticul "vreau să cred"." spunea Blaga.

Sunt crestin ortodox, desi conceptia mea religioasa e greu de definit este un amestec de idei, cred si in karma, reincarnare, rai-iad, ingeri-demoni sialte entitati spiritualspirituale, ocult etc., in genre nu am vreo dogma si din punct de vedere conceptual tind spre deism, desi ma duc la biseica in fiecare Duminica. In ce priveste persoana lui Iisus o admir dar adevarul istoric este greu de zis, desi un lucru e cert, a existat.

Orice ai alege, toate sunt la fel, adica iti ofera nevoia de a crede in ceva.Alege una care te satisface psihic cel mai bine si cam asta e tot.

"nu există destin și inexistența asta nu poate răspunde la întrebarea de ce nu sunt altcineva"
Reciteste propria-ti afirmatie si cauta raspunsurile plauzibile referitoare la Karma si Reancarnare. Poate ca astfel vei reusi sa excluzi Hazardul din realitatea existentei tale

Indiferent ce este adevarat, o sa aflam cand suntem intre 4 bete.

Fiecare religie are partile ei bune asa ca este normal sa-ti doresti cand te gandesti la ele ca acestea sa fie adevarate. Apoi, gandindu-te la religia respectiva in acel moment este logic sa-i constientizezi imediat si lipsurile sau sa realizezi de ce nu este credibila. Pana aici procesul mi se pare perfect normal.

In schimb nu sunt de acord cu tine la partea cu stiinta. Poate nu am inteles eu exact mesajul, insa. Stiinta nu sustine ca ai fi putut fi conceput oricand. Ba dimpotriva, este aproape imposibil ca tu sa fi fost conceput intr-un alt moment. Nu cred ca este necesar sa intru in detalii precum diviziune meiotica, crossing-over, inginerie genetica si altele care ne arata foarte clar ca o aceeasi combinatie genetica ar fi fost aproape imposibila intr-un oricare alt moment.

De asemenea, din cate imi amintesc eu, stiinta nu neaga existenta unui creator, ci neaga existenta necesitatii unui creator. De fapt, in general stiinta nu prea vorbeste despre ce nu exista, ci analizeaza ceea ce exista. Problema asta pe care am impresia ca ai expus-o tu cu "de ce nu sunt altcineva" am avut-o si eu in copilarie pe la 6 ani (nu pentru ca as fi eu vreun geniu, ci pentru ca atunci s-a intamplat sa-mi pun intrebarea). Am gasit raspunsuri partiale in liceu cand am studiat genetica la biologie si raspunsuri care m-au multumit total un pic mai tarziu tot in perioada liceului cand am studiat pe cont propriu psiholigia (in special constiinta).

Sunt atee, deci nu prea am cum sa-ti raspund la intrebarea "in ce credeti si de ce?", iar sa argumentez de ce nu cred mi se pare cumva aiurea

Biblia şi restul cărților de genul ăsta sunt scrise cu simboluri.
Samson e un simbol, măgarul e un simbol, amoriţii pe care i-a omorât sunt un simbol, numărul lor e un simbol
Trebuie să fii anormal să interpretezi asta literar.
Religiile nu se contrazic, doar insistă pe aspecte diferite
Oamenii se contrazic.
Cel mai important e că n-are nicio importanță în ce crezi
Nu în sensul pe care am ajuns să îl dăm noi, cel puțin.
Nu te salvează cu nimic faptul că te-a convins cineva sau te-ai convins sigur că ajungi în rai, şi nu te condamnă cu nimic faptul că nu crezi în nimic.

intra pe link si citeste acest citat: https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/......2229_n.png

Ești și gata, ce mai contează?

Eu sunt crestina ortodoxa insa uneori ma gandesc la unele chestii si in urmatoarea secunda, minut sau ora chiar se intampla.Se spune ca daca ti se intampla odata e cv normal, daca ti se intampla a doua oara e coincidenta dar de la a treia oara deja e un tipar.Nu cred in chestii de genul asta insa se mai intampla uneori sa te simti special.

Ma regasesc aproape in tot ce ai scris!
Eu sunt de parere ca vreau sa traiesc cat se poate de corect, bun, interesant in acelasi timp, sa nu-mi lipseasca nici distractia, nici altruismul. Daca exista vreun Dumnezeu corect, nu m-ar respinge doar pentru ca nu l-am slujit pe El toata viata. La urma urmei, de ce ne-ar fi facut un Zeu sclavii lui? Teoretic doar pusca din degete si are tot ce vrea, fara sa fie nevoie de noi. Daca ma voi convinge de existenta unui Dumnezeu corect in viata asta, ma voi bucura "in El" pentru ca e bun si milostiv. In alta circumstanta, nu mi-ar pasa.
Nu inteleg de ce ti-ar placea sa existe solipsismul. Tot ai disparea la un moment dat.
Si eu am multe ganduri care se tot intreaba si se contrazic. Mi-e foarte greu sa ajung la o concluzie. Dar viata e interesanta si merita sa cercetezi fiecare teorie. Merita sa crezi un infinit, in posibilitatea existentei unei existente mult superioare noua, care aranjeaza lucrurile untr-un anumit mod. Intr-un infinit, e pur imposibil sa se stie daca exista materii care pot aparea din nimic, care pot crea din nimic, care pot actiona din nimic si cu nimic. Exact ca si materiile de pamant, fiecare are o proprietate. Hidrogenul mentine arderea, in acelasi timp e un compus al apei. Sper ca ai inteles ce vreau sa zic! Mi-ar placea sa mai dezbatem subiectul asta. Lasa Facebook sau ceva in mesaj, daca vrei.

Am o problema similara. De multe ori ma gandesc la faptul ca stiinta a demonstrat ca am evoluat singuri fara sa fim creati de cineva(imi place biologia si as vrea sa devin medic deci cam ar trebui sa cred asta), dar biblia( sunt ortodox) imi spune cu totul altceva, iar eu nu mai stiu in ce sa cred. Ca si medic banuiesc ca trebuie sa o iei pe partea stiintifica, dar cu religia ce facem? Daca crezand in stiinta pacatuiesc in religie? Si daca cred invers gresesc? Cum e mai bine? In ce sa cred?

Si eu sunt agnostica, dar nu sunt impotriva religiei. Desi s-au purtat multe razboaie pe tema ei, daca oamenii nu ar avea de ce sa le fie frica lumea ar fi un loc mult mai rau. Mie mi-ar fi placut sa creada toata planeta in zeii scandinavici, atunci demnitatea era mai presus de toate. Cred ca la un moment dat religia va disparea, dar mai e mult pana atunci.

Eu sunt ateu.