Orice ai alege, toate sunt la fel, adica iti ofera nevoia de a crede in ceva.Alege una care te satisface psihic cel mai bine si cam asta e tot.
Biblia şi restul cărților de genul ăsta sunt scrise cu simboluri.
Samson e un simbol, măgarul e un simbol, amoriţii pe care i-a omorât sunt un simbol, numărul lor e un simbol
Trebuie să fii anormal să interpretezi asta literar.
Religiile nu se contrazic, doar insistă pe aspecte diferite
Oamenii se contrazic.
Cel mai important e că n-are nicio importanță în ce crezi
Nu în sensul pe care am ajuns să îl dăm noi, cel puțin.
Nu te salvează cu nimic faptul că te-a convins cineva sau te-ai convins sigur că ajungi în rai, şi nu te condamnă cu nimic faptul că nu crezi în nimic.
intra pe link si citeste acest citat: https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.net/......2229_n.png
Eu sunt crestina ortodoxa insa uneori ma gandesc la unele chestii si in urmatoarea secunda, minut sau ora chiar se intampla.Se spune ca daca ti se intampla odata e cv normal, daca ti se intampla a doua oara e coincidenta dar de la a treia oara deja e un tipar.Nu cred in chestii de genul asta insa se mai intampla uneori sa te simti special.
"nu există destin și inexistența asta nu poate răspunde la întrebarea de ce nu sunt altcineva"
Reciteste propria-ti afirmatie si cauta raspunsurile plauzibile referitoare la Karma si Reancarnare. Poate ca astfel vei reusi sa excluzi Hazardul din realitatea existentei tale
Si eu sunt agnostica, dar nu sunt impotriva religiei. Desi s-au purtat multe razboaie pe tema ei, daca oamenii nu ar avea de ce sa le fie frica lumea ar fi un loc mult mai rau. Mie mi-ar fi placut sa creada toata planeta in zeii scandinavici, atunci demnitatea era mai presus de toate. Cred ca la un moment dat religia va disparea, dar mai e mult pana atunci.
Am o problema similara. De multe ori ma gandesc la faptul ca stiinta a demonstrat ca am evoluat singuri fara sa fim creati de cineva(imi place biologia si as vrea sa devin medic deci cam ar trebui sa cred asta), dar biblia( sunt ortodox) imi spune cu totul altceva, iar eu nu mai stiu in ce sa cred. Ca si medic banuiesc ca trebuie sa o iei pe partea stiintifica, dar cu religia ce facem? Daca crezand in stiinta pacatuiesc in religie? Si daca cred invers gresesc? Cum e mai bine? In ce sa cred?
Asta e opinia ta.Nu pot sa cred ca afirmi ceva fara a fi in totalitate sigur.
Fiecare religie are partile ei bune asa ca este normal sa-ti doresti cand te gandesti la ele ca acestea sa fie adevarate. Apoi, gandindu-te la religia respectiva in acel moment este logic sa-i constientizezi imediat si lipsurile sau sa realizezi de ce nu este credibila. Pana aici procesul mi se pare perfect normal.
In schimb nu sunt de acord cu tine la partea cu stiinta. Poate nu am inteles eu exact mesajul, insa. Stiinta nu sustine ca ai fi putut fi conceput oricand. Ba dimpotriva, este aproape imposibil ca tu sa fi fost conceput intr-un alt moment. Nu cred ca este necesar sa intru in detalii precum diviziune meiotica, crossing-over, inginerie genetica si altele care ne arata foarte clar ca o aceeasi combinatie genetica ar fi fost aproape imposibila intr-un oricare alt moment.
De asemenea, din cate imi amintesc eu, stiinta nu neaga existenta unui creator, ci neaga existenta necesitatii unui creator. De fapt, in general stiinta nu prea vorbeste despre ce nu exista, ci analizeaza ceea ce exista. Problema asta pe care am impresia ca ai expus-o tu cu "de ce nu sunt altcineva" am avut-o si eu in copilarie pe la 6 ani (nu pentru ca as fi eu vreun geniu, ci pentru ca atunci s-a intamplat sa-mi pun intrebarea). Am gasit raspunsuri partiale in liceu cand am studiat genetica la biologie si raspunsuri care m-au multumit total un pic mai tarziu tot in perioada liceului cand am studiat pe cont propriu psiholigia (in special constiinta).
Sunt atee, deci nu prea am cum sa-ti raspund la intrebarea "in ce credeti si de ce?", iar sa argumentez de ce nu cred mi se pare cumva aiurea
Ma bag si eu in discutie (asta e, daca sunt plictisita csf): nu crezi ca aproape toate afirmatiile sunt facute fara a fi in totalitate siguri de ele? Cel mai recent exemplu: tu esti in totalitate sigur ca el nu e in totalitate sigur?
Nu inteleg, nici macar nu era pentru voi (mai sunt cativa ) acest raspuns, lul. Va atacati prea usor pentru niste persoane pline de credinta si care sunt invatate ca toata lumea are dreptul la iertare. Oare nu merit sa fiu iertat?!
Nu te baga, ai grija, exista persoane din umbra care te vor plesni cu voturi religioase negative.
Bun si Darwin; iar virusii vor evolua, in ciuda vaccinurilor pana... vor deveni si ei "cautatori ai extraterestrilor".
Nu-ti fa griji.Sunt credincioasă dar nu imi impun religia altora pentru ca nu sunt in totalitate sigura de existenta unui creator, deci n-are rost sa ma contrazic cu un ateu.
Dar nici eu nu impun nimanui, nimic, doar m-a intrebat in ce cred si de ce.Nu ai fost atenta deloc la ce se intampla aici Daca totusi exista un creator, spune`i sa ma sune ca sa ma convinga.
Scandurile nu sunt bete. Pe deasupra, cea mai simpla forma de sicriu cred ca este cea de paralelipiped (care are 6 fete, nu 4). Cel putin eu nu stiu de existenta unui sicriu cu forma de piramida. De aia am si intrebat
Ce înseamnă obiectivitate în materie de religie: cine spune că știe că Dumnezeu există bate câmpii; cine spune că știe că Dumnezeu nu există bate câmpii; cine spune că știința demonstrează că Dumnezeu există bate câmpii; cine spune că știința demonstrează că Dumnezeu nu există bate câmpii.
Ma regasesc aproape in tot ce ai scris!
Eu sunt de parere ca vreau sa traiesc cat se poate de corect, bun, interesant in acelasi timp, sa nu-mi lipseasca nici distractia, nici altruismul. Daca exista vreun Dumnezeu corect, nu m-ar respinge doar pentru ca nu l-am slujit pe El toata viata. La urma urmei, de ce ne-ar fi facut un Zeu sclavii lui? Teoretic doar pusca din degete si are tot ce vrea, fara sa fie nevoie de noi. Daca ma voi convinge de existenta unui Dumnezeu corect in viata asta, ma voi bucura "in El" pentru ca e bun si milostiv. In alta circumstanta, nu mi-ar pasa.
Nu inteleg de ce ti-ar placea sa existe solipsismul. Tot ai disparea la un moment dat.
Si eu am multe ganduri care se tot intreaba si se contrazic. Mi-e foarte greu sa ajung la o concluzie. Dar viata e interesanta si merita sa cercetezi fiecare teorie. Merita sa crezi un infinit, in posibilitatea existentei unei existente mult superioare noua, care aranjeaza lucrurile untr-un anumit mod. Intr-un infinit, e pur imposibil sa se stie daca exista materii care pot aparea din nimic, care pot crea din nimic, care pot actiona din nimic si cu nimic. Exact ca si materiile de pamant, fiecare are o proprietate. Hidrogenul mentine arderea, in acelasi timp e un compus al apei. Sper ca ai inteles ce vreau sa zic! Mi-ar placea sa mai dezbatem subiectul asta. Lasa Facebook sau ceva in mesaj, daca vrei.
Propun sa se infiinteze o asociatie de protectie a campilor ca prea ii bate toata lumea
Serios, chestia cu stiinta demonstreaza ca nu exista Dumnezeu e propaganda comunista, in filosofia stiintei este o aberatie patenta.
Si da, nu se poate sti ca Dumnezeu exista/nu exista. D-aia se si numeste credinta si nu stiinta.
"Orice ai alege, toate sunt la fel, adica iti ofera nevoia de a crede in ceva.Alege una care te satisface psihic cel mai bine si cam asta e tot." - CORECT si de acord!