Are cumva stiinta in prezent rezultate exacte, cercetari relevante in privinta homosexualitatii, daca este sau nu o orientare strict biologica sau e vorba de formarea deficitara intr-un anumit mediu social? Homosexualitatea e normala sau nu? Ce spune stiinta de fapt?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Homosexualitatea e o "deviatie normala" intre mamiferele astea mai evoluate. O poti interpreta ca o "eroare de programare" a individului dpv genetic. https://en.wikipedia.org/wiki/Homosexual_behavior_in_animals
Răspunde
Sunt tot felul de teorii stiintifice, toate insa bazate pe corelatii statistice cauza-efect. Domeniul este destul de stufos. Vezi acest articol care trece in revista teoriile curente:
http://en.wikipedia.org/wiki/Homosexuality
Nu e neapărat „normală", dar nici anormală nu este. E o deviație a comportamentului sexual, întâlnită chiar și la animale.
Acum depinde la care „știință" te referi. Pentru că și cei ce critică acest fenomen tot pe niște „studii științifice" cică s-ar baza în ura lor viscerală.
Studii medicale. Si deviatia nu poate fi altcumva decat anormala - sensul cuvantului e ''abaterea/devierea de la adevar/normalitate''.
Interesant punct de vedere, insa nu cochetez cu darwinismul. 
Si nu am auzit in viata mea de ''deviatie normala''...
DEVIÁȚIE, deviații, s. f. Abatere de la direcția dată sau normală.
Ce legatura are stiinta cu moralitatea? Eu intrebam despre studii medicale - la asta m-am referind spunand,, stiinta''. Ca teoretic, doar relatia barbat-femeie e apta pentru a face sex, respectiv pentru reproducere. Dar sexul nu are doar aceasta calitate, e si recreativ.
Nu e chiar așa; într-o lume normală, deviația față de medie este ceva perfect natural. Altfel am fi toți înalți de 187 cm, blonzi cu ochii verzi și am avea 90 kg. Vorbim despre mulțimi statistice - aici nefiresc este să fie toate elementele identice!
De aia am adaugat si eu ghilimele, pentru ca e o formulare incorecta in principiu. Nu discutam de darwinism aici, ci de statistica pura. Si la om, indiferent de societate, procentul de homosexuali variaza intre niste limite. Chiar daca ai o tara musulmana si se pedepseste cu moartea, tot o sa ai un procent de gay. Poate ca multi dintre ei or sa traiasca o viata de hetero si se vor simti mizerabil sau o viata dubla si se vor simti aproape la fel de mizerabil, dar asta nu ii face straight. Faptul ca esti crestin practicant nu te face automat debil, la fel cum nici ateismul nu te ridica brusc la rangul de geniu. Peste tot sunt cifre, procente, clopote de-ale lui Gauss din care nu se prea iese.
Eu nu vreau sa ma bag pe cat se poate de mult, intrucat nu vreau sa starnesc cearta, pe un subiect atat de delicat la ora actuala.Personal,nu sunt de-acord cu relatiile gay, fiindca este dreptul meu sa am pareri.Referitor la ce intrebi mai sus, cica ar exista explicatii mai rationale. Uite aici videoclipul.Nu vreau sa iau nimanui apararea cu asta, repet, nu vreau sa favorizez pe nimeni.
https://youtu.be/k6p1nmOnILA
Eu n-am intrebat nimic despre relatiile gay, ci daca studiile medicale au reusit sa descopere cauzele acestui comportament, acestui...tip de sexualitate.
Si daca nu stii/nu vrei sa te bagi, de ce mai raspunzi?!
Bineinteles, o proprie opinie o avem toti, dar nu cred ca intrebarea mea ar avea cumva vreodata intentia de a crea polemici. Daca o recitesti, intelegi sensul, Nu te-a/ne-a atacat nimeni.
Oricum, multumesc pentru video.
Ai fumat tamaie de mic bag de seama.
Dumnezeu ala al tau e doar un personaj fictiv dintr-o poveste fara nici o baza reala si fara nici o noima.
Apropo, tot spiridusul asta al tau a afirmat ca un crestin trebuie sa "intoarca si celalalt obraz". Asa ca ia pozitia sa ti-o traga homosexualii ca altfel ii nesocotesti cuvintele. 
Ce naiba, vrei sa atragi mania spiridusului?!
Aaa, si inca ceva, homosexuali sau nu, multi fac pipi pe spiridusul vostru. De fapt cam 75% din populatia Terrei declara raspicat asta, iar din restul multi sunt crestini pasivi, adica de fapt ii cam doare in cot de Dumnezeu, Isus si alte tampenii, doar s-au nimerit prin zona.
Imi asum faptul ca mi-am exprimat opinia pentru ca asa am simtit nevoia, fiind constient ca este in afara intrebarii dvs.Nu ma refeream ca m-ati atacat dvs, ci luat o masura de precautie cu privire la o eventuala neintegere din partea altor utilizatori.Prin a "nu ma baga" ma refer sa nu aduc explicatii somptuoase cu privire la propriile opinii, ceea ce nici nu am facut.Cu placere, sper sa va ajute videoclipul.O zi frumoasa! 
Puteti sa nu va mai ambalati jignindu-va la intrebarea mea ca niste maimute teleghidate? Vezi-ti de credintele tale si lasa-i pe altii sa gandeasca cum pot. Daca chiar asa ateu cult esti si meriti cu adevarat sa traiesti pe pamant, incearca sa nu-i mai convingi pe altii de ''opiniile tale'' si sa fii indiferent, ca nu schimbi nimic, mai ales cu vocabularul ala logoreic si lipsa de capacitate argumentativa.
A 6-a poruncă Dumnezeiască, mare iubitor de Dumnezeu, spune :"Să nu ucizi!"
Nu-l mânii chiar acum, oare?
Stiinta inseamna studii, dovezi nu vorbe goale
sa vedem ce spune stiinta
o dovada pentru gena homosexualitati?
http://science.sciencemag.org/content/261/5119/291
https://www.youtube.com/watch?v=nBFUS1s0td0
http://science.sciencemag.org/content/284/5414/571
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/8332896
https://www.news.com.au/......60e31fb91b
https://www.nature.com/articles/s41598-017-15736-4
https://www.youtube.com/watch?v=k6p1nmOnILA
https://www.psychologytoday.com/......osexuality
cauze
Determinanți biologici vs factori de mediu
Principalele articole: Biologie și orientare sexuală și Mediu și orientare sexuală
Alte informații: Xq28
Deși oamenii de știință favorizează modelele biologice pentru cauza orientării sexuale [3], ei nu cred că este rezultatul oricărui factor. În general, ei cred că este determinat de factori biologici și de mediu; ele afirmă că orientarea sexuală a majorității oamenilor este determinată la o vârstă fragedă, iar dezvoltarea orientării sexuale implică o interacțiune complexă între natură și îngrijire. [1] [4] [5] Factorii biologici sunt genetici și hormonali, ambii care afectează dezvoltarea fetală a creierului, în timp ce factorii de mediu pot fi sociologici, psihologici sau implică mediul uterin timpuriu. [1] [3] [4] Oamenii de știință, în general, nu cred că orientarea sexuală este o chestiune de alegere. [4] [160]
Academia Americană de Pediatrie a declarat în Pediatrie în 2004:
"Nu există dovezi științifice care să indice că părinții anormali, abuzurile sexuale sau alte evenimente negative afectează influența sexuală. Cunoștințele actuale sugerează că orientarea sexuală este stabilită de obicei în copilăria timpurie. [3] [161] "
Asociația Psihologică Americană, Asociația Americană de Psihiatrie și Asociația Națională a Lucrătorilor Sociali au declarat în 2006:
"În prezent, nu există consens științific cu privire la factorii specifici care determină ca un individ să devină heterosexual, homosexual sau bisexual - inclusiv posibilele efecte biologice, psihologice sau sociale ale orientării sexuale a părinților. Cu toate acestea, dovezile disponibile indică faptul că marea majoritate a adulților lesbiene și homosexuali au fost crescuți de către părinții heterosexuali, iar marea majoritate a copiilor crescuți de părinți lesbiene și homosexuali au crescut în cele din urmă să fie heterosexuali [1].
Cercetarea cauzelor homosexualității joacă un rol în dezbaterile politice și sociale și ridică, de asemenea, preocupări legate de profilaxia genetică și testarea prenatală. [162] [163]
În ciuda numeroaselor încercări, nu a fost identificată nici o "gena gay". Cu toate acestea, există dovezi substanțiale pentru o bază genetică a homosexualității, în special la bărbați, pe baza studiilor gemene, cu o anumită asociere cu regiunile cromozomului 8 și cu gena Xq28 pe cromozomul X. [164] Începând cu anii 2010, epigenetica a fost implicată în orientarea sexuală. În cinci regiuni ale genomului, modelul de metilare pare foarte strâns legat de orientarea sexuală. Modelul de metilare a prezis orientarea sexuală a unui grup de control cu o precizie de aproape 70%. [165]
Perspective evolutive
Din moment ce homosexualitatea tinde să reducă succesul reproducerii și din moment ce există dovezi considerabile că orientarea sexuală umană este influențată genetic, nu este clar cum este menținută în populație la o frecvență relativ înaltă [166]. Există multe explicații posibile, cum ar fi genele care predispun la homosexualitate, de asemenea, conferind avantaje heterosexualilor, un efect de selecție a rudelor, prestigiu social și multe altele. [167] Un studiu din 2009 a sugerat, de asemenea, o creștere semnificativă a fecundității la femelele legate de homosexuali de pe linia maternă (dar nu și în cele legate de cel paternal). [168]
Eforturile de schimbare a orientării sexuale
Articolul principal: Eforturile de schimbare a orientării sexuale
Nu există studii de rigoare științifică adecvată care să concluzioneze că eforturile de schimbare a orientării sexuale lucrează pentru a schimba orientarea sexuală a unei persoane. Aceste eforturi au fost controversate din cauza tensiunilor dintre valorile deținute de unele organizații bazate pe credință, pe de o parte, și cele deținute de organizațiile de drepturi LGBT și de organizațiile profesionale și științifice și alte organizații bazate pe credință, pe de altă parte. Consensul pe termen lung al științelor comportamentale și sociale și al profesiilor de sănătate și sănătate mintală este că homosexualitatea în sine este o variație normală și pozitivă a orientării sexuale umane și, prin urmare, nu o tulburare mentală [12]. Asociația Americană de Psihologie spune că "majoritatea oamenilor simt puțin sau deloc sentimentul de a alege despre orientarea lor sexuală". [169] Unii indivizi și grupuri au promovat ideea de homosexualitate ca simptomatică a defectelor de dezvoltare sau a eșecurilor spirituale și morale și au susținut că eforturile de schimbare a orientării sexuale, inclusiv psihoterapia și eforturile religioase, ar putea altera sentimentele și comportamentele homosexuale. Mulți dintre acești indivizi și grupuri păreau a fi încorporați în contextul mai larg al mișcărilor politice conservatoare politice care au susținut stigmatizarea homosexualității pe motive politice sau religioase [12].
Nici o organizație profesională majoră din domeniul sănătății mintale nu a aprobat eforturile de a schimba orientarea sexuală și, practic, toți au adoptat declarații de politică care avertizează profesia și publicul despre tratamente care intenționează să schimbe orientarea sexuală. Acestea includ Asociația Americană de Psihiatrie, Asociația Americană de Psihologie, Asociația Americană de Consiliere, Asociația Națională a Asistenților Sociali din SUA, Colegiul Regal de Psihiatri [171] și Societatea Psihologică Australiană [172] Asociația Americană de Psihologie și Colegiul Regal de Psihiatri și-au exprimat îngrijorarea că pozițiile susținute de NARTH nu sunt susținute de știință și creează un mediu în care prejudecățile și discriminările pot să înflorească. [171] [173]
Asociația Americană de Psihologie afirmă că "orientarea sexuală nu este o alegere care poate fi schimbată după voință și că orientarea sexuală este cel mai probabil rezultatul unei interacțiuni complexe a factorilor ecologici, cognitivi și biologici... se formează la o vârstă fragedă. [și dovezi sugerează] că biologii, inclusiv factorii hormonali genetici sau înnăscuți, joacă un rol semnificativ în sexualitatea unei persoane. "[4] Ei spun că" identitatea orientării sexuale - nu orientarea sexuală - pare să se schimbe prin psihoterapie, și evenimentele de viață ". [12] Asociația Americană de Psihiatrie spune că" indivizii pot deveni conștienți în diferite momente din viața lor că sunt heterosexuali, homosexuali, lesbiene sau bisexuali "și se opun oricărui tratament psihiatric, cum ar fi" reparativ " conversia ", care se bazează pe presupunerea că homosexualitatea în sine este o tulburare mintală sau se bazează pe o presupunere prealabilă că pacientul trebuie să-și schimbe orientarea homosexuală". Cu toate acestea, ele încurajează psihoterapia homosexuală afirmativă. [101] În mod similar, Asociația americană * psihologică [174] este îndoielnică în ceea ce privește eficacitatea și profilul efectelor secundare ale eforturilor de schimbare a orientării sexuale, inclusiv terapia de conversie.
Asociația Americană de Psihologie "încurajează profesioniștii din domeniul sănătății mintale să evite denaturarea eficacității eforturilor de schimbare a orientării sexuale prin promovarea sau promițarea schimbării orientării sexuale atunci când acordă asistență indivizilor afectați de propria lor orientare sexuală sau orientată sexuală și concluzionează că beneficiile raportate de participanții la eforturile de schimbare a orientării sexuale pot fi obținute prin abordări care nu încearcă să schimbe orientarea sexuală ". [12]
Asta practic ar fi gena gay Xq28
https://en.wikipedia.org/wiki/Xq28
Xq28 este o bandă cromozomică și un marker genetic situat la vârful cromozomului X care a fost studiat cel puțin din 1980. [1] Banda conține trei regiuni distincte, în total aproximativ 8 Mbp de informații genetice. [2] Marcatorul a venit în ochii publicului în 1993, când studiile lui Dean Hamer și alții au indicat o legătură între markerul Xq28 și orientarea sexuală masculină. [3]
Studiul din 1993 realizat de Hamer et al. a examinat 114 familii de homosexuali din Statele Unite și a găsit rate crescute de homosexualitate între unchii și verișoarele materne, dar nu printre rudele paterne. Acest model de moștenire a sugerat că ar putea exista legături de gene pe cromozomul X, deoarece bărbații întotdeauna le moștenește copia lor de la cromozomul X de la mamele lor. Polimorfismele markerilor genetici ai cromozomului X au fost analizate pentru 40 de familii pentru a vedea dacă un marker specific a fost împărtășit de o cantitate disproporționată de frați care au fost ambii gay. Rezultatele au arătat că, în rândul fraților homosexuali, rata de concordanță pentru markerii din regiunea Xq28 a fost semnificativ mai mare decât se aștepta pentru segregarea aleatorie mendeliană, ceea ce indică existența unei legături în acel mic eșantion. Sa ajuns la concluzia că cel puțin o formă de homosexualitate masculină este transmisă preferențial prin partea maternă și este legată genetic de regiunea Xq28. [3]
Un studiu ulterior, Hu și colab. (1995), realizat de laboratorul Hamer în colaborare cu două grupuri de experți statistici în 1995, a confirmat rezultatele inițiale pentru bărbații cu frați homosexuali care au împărțit Xq28 la rate ridicate semnificativ. Acest studiu a inclus și frați heterosexuali, care au prezentat o participare semnificativ mai mică decât se aștepta în regiunea Xq28, așa cum era de așteptat pentru un loc genetic care într-o formă este asociat cu atracția homosexuală și într-o altă formă este asociat cu atracție sexuală opusă. În acest studiu nu sa găsit nici o legătură cu Xq28 în rândul femeilor homosexuale, indicând o altă cale genetică ca și pentru cele mai multe fenotipuri specifice sexului [4].
Constatările lui Hamer au fost evidențiate în reviste științifice, printre care știința, [5] Nature [6] și subiectul unui mini-simpozion în Scientific American [7]
Controversă
În iunie 1994, un articol din Chicago Tribune de John Crewdson a declarat că un cercetător anonim junior în laboratorul lui Hamer a afirmat că Hamer a prezentat selectiv datele din articolul său din 1993 în revista Science. Cercetătorul junior a asistat în cartografierea genei în studiul lui Hamer din 1993. La scurt timp după ce și-a exprimat întrebările, a fost destituită din partea părtășiei sale post-doctorale în laboratorul lui Hamer; care a respins-o nu a putut fi determinată. Mai târziu, i s-a dat o altă poziție într-un alt laborator. [9] Hamer a declarat că articolul lui Crewdson a fost "serios în eroare" și a negat acuzațiile aduse împotriva lui [10]. [11] O anchetă oficială lansată de Oficiul Integrității Cercetării (ORI) pentru a investiga acuzațiile de prezentare selectivă a datelor sa încheiat în decembrie 1996. Acesta a stabilit că Hamer nu a comis nici un comportament științific în studiul său [10].
Studii ulterioare
Două studii suplimentare din anii 1990 au oferit rezultate mixte. Unul a fost o analiză a legăturii cromozomului X de 54 de perechi de frați homosexuali, efectuată de grupul independent de cercetare Sanders și colab. în 1998. Rezultatele studiului au fost indiscutabile față de rezultatele studiului de către Hu și alții: amândoi au raportat că locația cromozomală de partajare maximă a fost locusul DXS1108 și ambele au raportat grade similare de partajare a alelelor (66% față de 67%). [12] Al doilea studiu realizat de Rice și colab. în 1999, a studiat 52 de perechi de frați homosexuali canadieni și nu a găsit nici o legătură statistică semnificativă în alele și haplotipuri. În consecință, au concluzionat împotriva posibilității ca orice genă din regiunea Xq28 să aibă o influență genetică mare asupra orientării sexuale masculine (deși nu au putut exclude posibilitatea unei gene în această regiune având o mică influență) [13]. Rice și colab. au afirmat de asemenea că rezultatele lor nu exclud posibilitatea de a găsi genele de homosexualitate masculină în altă parte a genomului [14]. Hamer a criticat studiul pentru faptul că nu a selectat familii pentru populația lor de studiu bazată pe transmisia maternă, deoarece selectarea familiilor care arată un exces de rude materne homosexuale este necesară pentru a detecta legătura Xq28 [13]. O meta-analiză a tuturor datelor disponibile la acel moment (de exemplu, Hamer et al., 1993, Hu et al., 1995, Rice și colab., 1999) și studiul nepublicat din 1998 de Sanders și colab. Xq28 are un rol semnificativ, dar nu exclusiv, în orientarea sexuală masculină [12].
Autorii metaanalizei (care a inclus trei autori ai studiului Rice și alții, Rice, Risch și Ebers) au prezentat mai multe motive metodologice datorate cărora Rice și colab. (1999) poate să nu fi putut detecta o legătură semnificativă statistic între Xq28 și orientarea sexuală masculină: familiile genotipate de Rice și colab. au fost nereprezentative deoarece aveau un exces de rude homosexuali în locul rudelor homosexuale materne, ascunzând astfel afișarea oricărei legături de cromozom X; puterea statistică a eșantionului lor a fost insuficientă pentru a detecta în mod adecvat legătura [n.2] și nu aveau criterii clare pentru ceea ce constituiau homosexualitatea (cercetătorii depindea de propria lor judecată și, uneori, își bazau judecata asupra unei singure întrebări asupra subiectului). ] Ei, de asemenea, nu aveau criteriile "de a selecta familii adecvate pentru studiul locului presupus X-linked" [12] - deoarece nu au selectat familii bazate pe prezența transmiterii materne a homosexualității, contribuția Xq28 la orientarea sexuală masculină poate fi fost ascuns. [13] În plus, meta-analiza a arătat că datele genealogice ale Rice și colab. (1999), spre deosebire de datele genotipice, păreau că sprijină legătura cromozomului X pentru homosexualitate [12]. [Nota 3]
În anul 2012, un mare și cuprinzător studiu privind legătura sexuală masculină la nivelul genomului a fost realizat de mai multe grupuri independente de cercetători [15]. Populația de studiu a inclus 409 de perechi independente de frați homosexuali din 384 de familii, care au fost analizate cu peste 300.000 de markeri de polimorfism cu un singur nucleu. Studiul a confirmat legătura Xq28 cu homosexualitatea prin cartografierea scorurilor în două puncte și multipunct (MERLIN) LOD. Legătura semnificativă a fost, de asemenea, detectată în regiunea din apropierea centromerei cromozomului 8, suprapusă cu una dintre regiunile detectate într-un studiu anterior legat de genomul de către laboratorul Hamer. Autorii au concluzionat că "concluziile noastre, luate în contextul lucrărilor anterioare, sugerează că variația genetică în fiecare dintre aceste regiuni contribuie la dezvoltarea trăsăturii psihologice importante a orientării sexuale masculine". Acesta a fost cel mai mare studiu al bazei genetice a homosexualității până în prezent și a fost publicat online în noiembrie 2014. [16]
Xq28 este o regiune densă, complexă și densă a genei. [17] Dintre diferitele sale gene sunt cele 12 gene ale familiei de antigen asociate cu melanomul (MAGE), [18] din care MAGEA11 a fost identificat ca coregulator pentru receptorul androgen [19] Mutațiile care implică producerea unor copii suplimentare ale genelor MECP2 și IRAK1 în cadrul Xq28 au fost asociate cu fenotipuri incluzând anxietatea și autismul la șoareci [20]
Mediu și orientare sexuală https://en.wikipedia.org/wiki/Environment_and_sexual_orientation
Studiul privind mediul și orientarea sexuală este cercetarea posibilelor influențe asupra mediului asupra dezvoltării orientării sexuale umane. Unii cercetători disting influențele mediului înconjurător de influențele hormonale [1], în timp ce alții includ influențe biologice cum ar fi hormonii prenatali ca parte a influențelor mediului [2].
Oamenii de știință nu cunosc cauza exactă a orientării sexuale, dar ei teoreticează că este rezultatul unei interacțiuni complexe de influențe genetice, hormonale și de mediu. [3] [4] [5] Spre deosebire de identitatea de orientare sexuală, ei nu privesc orientarea sexuală ca o alegere. [3] [4] [6]
Ipotezele privind impactul mediului social postnatal asupra orientării sexuale sunt slabe, în special pentru bărbați [7]. Nu există dovezi substanțiale care să sugereze că experiența parentală sau copilăria timpurie influențează orientarea sexuală [8] [9], dar cercetarea a corelat neconformitatea și homosexualitatea de gen în copilarie [10] [11] [12]
Orientarea sexuală în comparație cu identitatea orientării sexuale
Adesea, orientarea sexuală și identitatea orientării sexuale nu se disting, ceea ce poate influența evaluarea exactă a identității sexuale și dacă orientarea sexuală este sau nu capabilă să se schimbe; identitatea orientării sexuale se poate schimba de-a lungul vieții unui individ și poate sau nu poate alinia sexul biologic, comportamentul sexual sau orientarea sexuală reală. [13] [14] [15] În timp ce Centrul pentru dependență și sănătatea mintală și Asociația Americană de Psihiatrie afirmă că orientarea sexuală este înnăscută, continuă sau fixă pe tot parcursul vieții pentru unii oameni, dar este fluidă sau se schimbă în timp pentru alții [16] [17] între orientarea sexuală (o atracție înnăscută) și identitatea orientării sexuale (care se poate schimba în orice moment al vieții unei persoane) [18]. Oamenii de știință și profesioniștii din domeniul sănătății mintale, în general, nu cred că orientarea sexuală este o alegere. [1] [6]
Asociația Americană de Psihologie afirmă că "orientarea sexuală nu este o alegere care poate fi schimbată după voință și că orientarea sexuală este cel mai probabil rezultatul unei interacțiuni complexe a factorilor ecologici, cognitivi și biologici... se formează la o vârstă fragedă... [și dovezile sugerează] că biologii, inclusiv factorii hormonali genetici sau înnăscuți, joacă un rol semnificativ în sexualitatea unei persoane ". [4] Ei spun că "identitatea orientării sexuale - nu orientarea sexuală - pare să se schimbe prin psihoterapie, grupuri de sprijin și evenimente de viață" [18]. Asociația Americană de Psihiatrie spune că "indivizii pot deveni conștienți în diferite momente din viața lor că sunt heterosexuali, homosexuali, lesbiene sau bisexuali" și "se opune oricărui tratament psihiatric, cum ar fi terapia" reparatorie "sau" conversie ", bazată pe presupunerea că homosexualitatea în sine este o tulburare mintală sau se bazează pe o ipoteză prealabilă că pacientul trebuie să-și schimbe orientarea homosexuală ". Ei, totuși, încurajează psihoterapia homosexuală afirmativă. [17]
Scholar Lisa Diamond, când revizuiește cercetarea privind identitatea sexuală a femeilor lesbiene și bisexuale, a declarat că studiile constată "schimbarea și fluiditatea în sexualitatea de același sex care contrazic modelele convenționale de orientare sexuală ca o trăsătură fixă și uniform dezvoltată timpuriu" [19].
Copilăria neconformității de gen
Cercetătorii au descoperit că neconformitatea de gen în copilarie (GNC) este cel mai mare predictor al homosexualității la vârsta adultă. [10] [11] [12] [20] Oamenii homosexuali raportează adesea că sunt băieți feminini, iar femeile lesbiene raportează adesea că sunt fete masculine. La bărbați, CGN este un predictor puternic al orientării sexuale la vârsta adultă, dar această relație nu este la fel de bine înțeleasă la femei. [21] [22] [23] Femeile cu CAH au raportat mai multe comportamente tipice de sex masculin și au arătat un interes mai puțin heterosexual [24].
Daryl Bem sugerează că unii copii vor prefera activități care sunt tipice pentru celălalt sex. Alegerea activității în concordanță cu rolurile de gen definite în funcție de societate va face ca un copil care se conformează genului să se simtă diferit de copiii de sex opus. Copiii care nu sunt conforme cu genul, pe de altă parte, se vor simți diferit de copiii de sex propriu. În ambele cazuri, Bem susține, acest sentiment de diferență poate provoca excitare fiziologică atunci când copilul este aproape de membrii sexului pe care îl consideră a fi "diferit", care mai târziu va fi transformat în excitare sexuală. Această neconformitate poate fi un rezultat al geneticii, al hormonilor prenatali, al personalității, al îngrijirii părintești sau al altor factori de mediu. [25]
Bearman și Bruckner au arătat că bărbații cu o gemeni de sex feminin sunt de două ori mai predispuși să raporteze atracții de același sex, cu excepția cazului în care există un frate mai mare. Ei spun că constatările lor pot fi explicate prin ipoteza că socializarea mai puțin gendered în copilărie și preadolescență formează ulterior preferințele romantice de același sex. Ei sugerează că părinții gemeni de sex opus sunt mai predispuși să le ofere un tratament unisex, dar că un frate mai mare stabilește mecanisme de socializare a genului pentru fratele mai mic să urmeze. [10] Cu toate acestea, Bearman și Bruckner nu au găsit dovezi directe privind efectul socializării genurilor asupra orientării sexuale. [26] De fapt, nici o dovadă nu a fost găsită vreodată legând socializarea de gen a părinților față de orientarea sexuală a copiilor lor [26], în timp ce mai multe studii gemene au sugerat că aproape toată asemănarea familială observată pentru orientarea sexuală este atribuită genelor familiei. [26] [27] Proporția adolescenților care raportează atracția homosexualilor este semnificativ mai mare decât proporția raportând experiența sexuală de același sex. În plus față de atracție, oportunitatea trebuie să se prezinte. Deoarece oportunitatea este structurată social, se așteaptă ca influențele sociale să fie mai puternice pentru comportament decât pentru atracție. [10]
Scholar Lorene Gottschalk sugerează că ar putea exista o tendință de raportare care a influențat rezultatele care leagă neconformitatea de gen în copilarie față de homosexualitate. Multe dintre studiile privind legătura dintre CGN și orientarea sexuală sunt realizate retrospectiv, ceea ce înseamnă că adulții sunt rugați să reflecteze asupra comportamentelor lor ca și copii. Adulții vor reinterpreta adesea comportamentele copilariei în ceea ce privește conceptualizările lor actuale privind identitatea lor de gen și orientarea sexuală. Bărbații homosexuali și femeile lesbiene care au aprobat o perspectivă biologică asupra genului și orientării sexuale au avut tendința de a raporta mai multe cazuri de neconformitate de gen în copilarie și de a explica aceste comportamente ca manifestări genetice sau biologice timpurii ale orientării lor sexuale. Femeile lesbiene care susțin o perspectivă constructivistă socială asupra identității de gen interpretează adesea copilul lor GNC ca o conștientizare a normelor patriarhale și respingerea rolurilor de gen. Oamenii heterosexuali au mai multe șanse de a reduce nivelul de GNC, atribuindu-și comportamentele ca fiind sensibile sau artistice. Retromovarea retrospectivă nu invalidează studiile care leagă GNC și orientarea sexuală, dar poate fi luată în considerare conștientizarea modului în care prezentarea conceptualizării identității de gen și a orientării sexuale poate afecta percepțiile copilăriei [28].
Influențe familiale
General
Cercetătorii au furnizat dovezi că bărbații homosexuali au raportat că au avut tați mai puțin iubitori și mai respingători și relații mai strânse cu mamele decât bărbații non-homosexuali. Unii cercetători cred că acest lucru poate indica faptul că experiențele de familie din copilărie sunt determinanți importanți pentru homosexualitate [29] sau că părinții se comportă în acest fel ca răspuns la trăsăturile variantei de gen la un copil. Michael Ruse sugerează că ambele posibilități ar putea fi adevărate în diferite cazuri. [32]
Din cercetările efectuate asupra a 275 de bărbați din armata taiwaneză, Shu și Lung au concluzionat că "protecția paternă și îngrijirea maternă au fost determinate a fi principalii factori de vulnerabilitate în dezvoltarea bărbaților homosexuali". Factorii cheie în dezvoltarea homosexualilor au fost "atașamentul paternal, introversiunea și caracteristicile nevrotice" [33]. Un studiu a arătat că bărbații homosexuali au raportat relații mai rapide pozitive cu mamele decât femeile homosexuale. [34] Un studiu al gemenilor americani din 2000 a arătat că factorii familiali, care pot fi cel puțin parțial genetici, influențează (dar nu determină) orientarea sexuală [35].
Cercetările indică, de asemenea, că bărbații homosexuali au în mod semnificativ mai mulți frați mai în vârstă decât bărbații homosexuali, care, la rândul lor, au mult mai mulți frați decât bărbații heterosexuali [36]. Un studiu danez din 2006 a comparat persoanele care au avut o căsătorie heterosexuală față de persoanele care au avut o căsătorie între persoane de același sex. Căsătoria heterosexuală a fost în mod semnificativ legată de a avea părinți tineri, diferențe de vârstă mică între părinți, relații stabile de părinți, un număr mare de frați și o ordine de naștere târzie. Copiii care au divorț parental sunt mai puțin probabil să se căsătorească heterosexual decât cei care cresc în familii intacte. Pentru bărbați, căsătoria între persoane de același sex a fost asociată cu mame mai în vârstă, părinți divorțați, părinți absenți și fiind cel mai mic copil. Pentru femei, moartea maternă în timpul adolescenței și fiind singurul sau cel mai mic copil sau singura fată din familie a crescut probabilitatea căsătoriei între persoane de același sex.
Rezultatele dintr-un studiu gemene din 2008 au fost în concordanță cu efectele moderate, în primul rând genetice, familiale și cu efectele moderate până la mari ale mediului nesemnat (social și biologic) asupra comportamentului sexual de același sex; studiul a concluzionat că, pentru comportamentul sexual de același sex, mediul comun sau familial nu joacă un rol pentru bărbați și un rol minor pentru femei. [2] În schimb, într-un studiu care a efectuat analiza genetică a 409 de perechi de frați homosexuali, inclusiv gemeni, s-au constatat dovezi puternice că unii homosexuali se nasc homosexuali. Studiul, incluzând aproximativ trei ori mai mulți oameni decât cel mai mare studiu anterior pe această temă, indică faptul că este mult mai sigur din punct de vedere statistic. Acesta corelează orientarea sexuală la bărbații cu două regiuni ale genomului uman care au fost implicate anterior [37]. Principalul autor al studiului, Alan Sanders, afirmă totuși că "trăsături complexe, cum ar fi orientarea sexuală, depind de factori multipli, atât din punct de vedere al mediului, cât și al celor genetici" [38]. O regiune a cromozomului X numită Xq28, a fost identificată inițial în 1993 de către Dean Hamer de la Institutele Naționale de Sănătate din SUA din Bethesda, Maryland. O altă regiune a răsucirii cromozomului 8, cunoscută drept 8q12, a fost identificată pentru prima dată în 2005. [39]
Articolul principal: Ordinea nașterii fraternă și orientarea sexuală
Potrivit mai multor studii, fiecare frate mai mare mai mare crește șansele bărbatului de a dezvolta o orientare homosexuală cu 28-48%. Majoritatea cercetătorilor atribuie acest lucru factorilor de mediu prenatali, cum ar fi hormonii prenatali. [41] [42] [43] [44] McConaghy (2006) nu a găsit nici o relație între puterea efectului și gradul de sentimente homosexuale, sugerând că influența naturii frățești asupra nașterilor nu se datorează unui proces biologic, ci unui proces social [45].
Setarea urbană
În studiul lor de referință privind comportamentul sexual din Statele Unite - raportat în Organizația Socială de Sexualitate - sociologul Universității din Chicago, Edward Laumann, și colegii săi au constatat că homosexualitatea a fost corelată pozitiv cu urbanizarea locului de reședință la vârsta de 14 ani. mai substanțială în rândul bărbaților decât femeilor. Autorii au emis ipoteza că "orașele mari pot oferi un mediu congenial pentru dezvoltarea și exprimarea interesului de același gen" [46]. [47] Această idee a fost elaborată mai departe în cartea mai recentă a lui Laumann, Organizația sexuală a orașului, care a arătat că expresia orientării sexuale este condiționată de existența "piețelor de sex" sau a locurilor unde se pot aduna persoane cu orientări sexuale specifice [48].
În Danemarca, persoanele născute în zona capitalei aveau mult mai puține șanse să se căsătorească heterosexual și mai probabil să se căsătorească homosexual decât colegii lor din mediul rural [29].
Influențe culturale
Mai multe informații: Istoria LGBT
Miron Baron a afirmat: "Unele culturi - de exemplu, Asirianul și Graeco-Romanul - au fost mai tolerante față de homosexualitate, comportamentul fiind practicat în mod deschis și predominant. este dificil de preconizat o schimbare în prevalența trăsăturii genetice doar ca răspuns la schimbarea normelor culturale ". [49] Această ipoteză a fost formulată anterior de Richard Burton ca zona Sotadic.
În SUA, există un număr tot mai mare de femei care dezvoltă o atracție pentru alte femei. Susan Bordo a afirmat că atunci când un tabu este înlăturat sau diminuat, acesta oferă oamenilor spațiu pentru a explora și a-și exprima orientarea sexuală. Binnie Klein a afirmat că "Este clar că o schimbare în orientarea sexuală este imaginabilă pentru mai mulți oameni decât oricând și că există mai multe oportunități - și acceptare - să trecem peste linie" [50].
Istoria abuzului sexual
Asociația Americană de Psihiatrie afirmă: "... nu a fost identificată nicio cauză dinamică psihosocială sau familială dinamică pentru homosexualitate, inclusiv istoricul abuzului sexual în rândul copiilor. Abuzul sexual nu pare să fie mai răspândit la copiii care cresc pentru a se identifica ca homosexuali, sau bisexuali, decât la copiii care se identifică ca heterosexuali "[8].
Un studiu efectuat în Jurnalul Asociației Medicale Americane a arătat că "adolescenții abuzați, în special cei care au fost victime ale bărbaților, aveau de șapte ori mai multe șanse de a se autoidentifica ca fiind homosexuali sau bisexuali decât cei care nu au fost abuzați". Cu toate acestea, studiul a continuat să afirme că victimele se pot autoidentifica drept homosexual sau bisexual înainte de abuz, ceea ce înseamnă că orientarea și identitatea lor non-heterosexuală nu sunt cauzate de abuz și au raportat că nici un studiu longitudinal nu a determinat o relație de cauzalitate între abuzul sexual și orientarea sexuală. [51]
Un alt studiu a constatat că "46% dintre bărbații homosexuali, comparativ cu 7% dintre bărbații heterosexuali, au raportat molestarea homosexuală. Douăzeci și doi la sută din femeile lesbiene, comparativ cu 1% dintre femeile heterosexuale, au raportat molestări homosexuale" Cu toate acestea, studiul a fost criticat [53] [54] pentru a fi non-clinic, pentru a folosi eșantioane nereprezentative de homosexuali și heterosexuali, pentru a nu raporta cum au fost recrutați participanții homosexuali [55], pentru contradicțiile dintre rezultate și interpretarea lor în teză, pentru contradicțiile din studiul inițial și concluziile trase în disertație și în jurnal și pentru a sugera că frecvența autoidentificării homosexuale a fost o consecință a abuzului, deși arată că 68% din bărbați și 62% dintre femeile identificate drept homosexuale înainte de experiența lor de molestare [53]. Studiul este, de asemenea, criticat deoarece unii oameni sunt conștienți de atracția lor de același sex la vârste foarte fragede și de obicei, oamenii devin conștienți de atracțiile lor de același sex înainte de a începe să se autoidentifice ca homosexuali; totuși, studiul la întrebat pe participanți despre vârsta la care s-au considerat homosexuali, și nu despre vârsta la care au devenit conștienți de atracția lor pentru același sex, făcând astfel imposibilă "să fie siguri când s-a produs abuzul - înainte sau după conștientizare de atracție pentru același sex ". [53] Cauza dintre abuzul sexual și homosexualitate nu poate fi dedusă din acest studiu. [53] Studiul în sine afirmă că "participanții homosexuali nu pot fi reprezentativi pentru [toate] persoanele homosexuale" [56] și că molestarea "nu poate fi totuși un factor cauzal [de orientare non-heterosexuală] în ambele sexe". ] Studiul a fost criticat în continuare pentru faptul că nu a fost menționat cuvântul "molestare" în chestionarele distribuite participanților, folosind termenul subiectiv "contact sexual" și apoi trecerea la folosirea cuvântului "molestation" în analiza datelor. "[ 57] Studiul a fost, de asemenea, criticat pentru a se baza pe munca lui Paul Cameron, care a fost expulzată de Asociația Psihologică Americană și a fost condamnată de Asociația Sociologică Americană, Asociația Psihologică Canadiană și Asociația Psihologică Nebraska pentru interpretarea și interpretarea greșită a științelor științifice cercetări privind sexualitatea, homosexualitatea masculină și lesbianismul. [58] [59]
Într-un studiu longitudinal de 30 de ani publicat în Arhivele comportamentului sexual, deși autorii au constatat că bărbații cu istorii de abuz sexual asupra copiilor aveau mai multe șanse să raporteze că au avut parteneri sexuali homosexuali, nu au găsit "relații semnificative între abuz fizic sau neglijare în rândul copiilor și orientarea sexuală a aceluiași sex la vârsta adultă "; nici bărbații, nici femeile cu istorii de abuz fizic, abuz sexual sau neglijență în copilărie au raportat mai mulți parteneri sexuali de același sex în anul precedent sau coabitare romantică de același sex în comparație cu bărbații și femeile fără astfel de istorii. Autorii studiului au speculat că "abuzul sexual poate avea ca rezultat o incertitudine în ceea ce privește orientarea sexuală și o mai mare experimentare cu relații de același sex și opus", dar nu poate afecta orientarea sexuală ultimă.
Https://en.wikipedia.org/......rientation
Natura nașterială și orientarea sexuală masculină
asta inseamna ca daca ai multi frati iar tu fiind cel mai mic ai sanse sa fi homosexual
O corelație între ordinea natală fraternă și orientarea sexuală masculină a fost sugerată de cercetare. Ray Blanchard a identificat asociația și i s-a referit la aceasta ca la efectul de ordin nașterii frățești. În mai multe studii, observația constă în faptul că cei mai mari frați pe care un bărbat le are de la aceeași mamă, cu atât mai mare este probabilitatea că va avea o orientare homosexuală. Acesta a fost uneori numit efectul fratelui mai mare. Se estimează că 15% din populația homosexuală este asociată cu un ordin de naștere frățească.
Efectul ordinii nașterii fratele a fost descris de unul dintre propunătorii săi drept "cel mai consecvent corelat biodemografic al orientării sexuale la bărbați" [3]. În 1958, sa raportat că bărbații homosexuali tind să aibă un număr mai mare de frați mai mari (adică un "ordin de naștere mai târziu / mai mare") decât bărbații heterosexuali comparabili, iar în 1962 aceste constatări au fost publicate în detaliu. În 1996, Ray Blanchard și Anthony Bogaert au demonstrat că ordinea de naștere ulterioară a bărbaților homosexuali se datorează exclusiv unui număr de frați mai mari și nu surori mai mari [5]. Ei au arătat, de asemenea, că fiecare frate mai mare a crescut șansele de homosexualitate într-un frate mai târziu-născut cu 33%. [5] Mai târziu, în același an, Blanchard și Bogaert au demonstrat efectul fratelui mai mare în datele de interviu Kinsey, o "bază de date foarte mare și istoric semnificativă". [6] [7] Într-un studiu publicat în 1998, Blanchard a numit acest fenomen fenomenul nașterii frățești. [8]
Cercetările de-a lungul anilor au stabilit câteva fapte. În primul rând, bărbații homosexuali tind să aibă un ordin de naștere mai mare decât bărbații heterosexuali, iar acest ordin de naștere mai mare este atribuit bărbaților homosexuali care au un număr mai mare de frați mai mari [9]. Conform mai multor studii, fiecare frate mai mare crește probabilitatea de a avea o orientare homosexuală la copilul masculin cu 28-48%. [8] [10] [11] [12] [13] [nota 1] Cu toate acestea, surorile mai în vârstă, frații mai mici și surorile mai mici nu au niciun efect asupra acestor șanse. [9] Sa estimat că aproximativ unul din șapte bărbați homosexuali își datorează orientarea sexuală la efectul ordinii nașterii fratelui [16]. Se pare că nu există nici un efect al ordinii de naștere asupra orientării sexuale la femei. [17] [18]
În al doilea rând, efectul ordinii nașterii frățești funcționează printr-un mecanism biologic în timpul vieții prenatale, nu în timpul copilariei sau al adolescenței [7]. Dovezi directe pentru acest lucru sunt faptul că efectul fraternității nașterii a fost găsit chiar și la bărbații care nu au crescut cu frații lor biologici - s-a stabilit că frații biologici măresc șansele de homosexualitate la bărbații mai târziu născuți chiar dacă au fost crescuți în diferite gospodării, în timp ce frații nebiologici, cum ar fi frații pasi sau frații adoptați, nu au niciun efect asupra orientării sexuale masculine [3]. Indiciile indirecte indică, de asemenea, că efectul ordinii nașterii frățești este mai degrabă prenatal și biologic decît postnatal și psihosocial: efectul de ordine nașională frățească a fost confirmat să interacționeze cu mâna, [19] [7] ca incidența homosexualității corelată cu o creștere în frații mai în vârstă se vede numai la bărbații drepți. [18] [20] [21] [19] Din moment ce mana se dezvoltă prenatal, [22] această constatare indică faptul că mecanismele prenatale subliniază efectul ordinii nașterii frățești. [7] De asemenea, s-a constatat că bărbații homosexuali cu frații mai mari au o greutate semnificativ mai mică la naștere comparativ cu bărbații heterosexuali cu frații mai mari. [23] [24] Deoarece greutatea la naștere este determinată fără îndoială prenatal, se știe că un factor comun de dezvoltare care operează înainte de naștere este în mod necesar subliniat efectului ordinii nașterii frățești și orientării sexuale masculine [25].
În al treilea rând, efectul ordinii nașterii frățești a fost demonstrat în diverse eșantioane, cum ar fi bărbații homosexuali din diferite rase, culturi diferite, epoci istorice diferite, regiuni geografice foarte separate [9] Efectul fraternității nașterii a fost demonstrat în locuri precum Brazilia, Canada, Finlanda, Iran, Italia, Olanda, Samoa, Spania, Turcia, Marea Britanie și Statele Unite [9] [29] Efectul a fost demonstrat, de asemenea, la bărbații homosexuali din punct de vedere al confortului [5] [30] și al eșantioanelor reprezentative de probabilitate națională [31] [32] [33]
O meta-analiză din 1998 a lui Jones și Blanchard a investigat dacă surorile mai vechi nu au niciun efect asupra orientării sexuale la bărbații mai târziu sau pur și simplu un efect mai slab decât frații mai mari. În acest scop, au dezvoltat modele matematice concurente ale celor două posibilități: au derivat două ecuații teoretice; prima ecuație se aplică dacă surorile nu au o legătură directă cu orientarea sexuală a probandului, dar frații o fac; a doua se aplică dacă surorile au aceeași relație cu orientarea sexuală a probandului ca și frații (inclusiv nici o relație). Apoi au comparat potrivirile acestor modele cu datele empirice disponibile la acel moment și au constatat că prima ecuație a fost menținută pentru bărbații homosexuali și cea de-a doua pentru bărbații heterosexuali. Ei au concluzionat de asemenea că orice tendință ca bărbații homosexuali să se nască mai târziu printre surorile lor este, de fapt, un artefact statistic al tendinței lor de a se naște mai târziu printre frații lor [37] [35] [9]
O meta-analiză din 2004 a implicat 10.143 de subiecți de sex masculin, dintre care 3181 au fost homosexuali și 6962 au fost heterosexuali. Rezultatele sale au întărit concluzia că bărbații homosexuali tind să aibă mai mulți frați mai mari decât bărbații heterosexuali și concluzia că diferențele dintre toți ceilalți parametri ai sindicatelor (surori mai mari, surori mai mici sau frați mai mici) sunt consecințe secundare ale diferenței dintre frații mai mari. [35] [9] Aceleași concluzii au fost obținute cu analize ale datelor individuale, nu de date agregate, și de către investigatori independenți [35].
O meta-analiză din 2015 a stabilit că doar efectul fratelui mai vechi / fraternității nașterii a fost asociat în mod credibil cu orientarea sexuală masculină în studiile publicate anterior [29] [36]
Efectele ordinii nașterii frățești sunt independente de potențiale confundări, cum ar fi vârsta, anul nașterii și statutul socio-economic. [7] S-a constatat, de asemenea, că efectul ordinii nașterii frățești poate fi demonstrat dacă grupurile homosexuale și heterosexuale comparate cu frații mai mari au ambele dimensiuni de familie mari sau mici, atâta timp cât ambele grupuri au aceeași dimensiune a familiei (sau pot fi ajustate pentru a simula această condiție). [9] În plus, pentru a detecta efectul ordinii nașterii frățești, este necesar ca mărimea familiei grupurilor homosexuale și heterosexuale să nu fie puternic afectată de diferitele strategii părintești (așa-numitele reguli de oprire) de încetare a reproducerii după un copil, după un copil de sex masculin, sau după un copil de fiecare sex, deoarece în aceste situații particulare nici bărbații homosexuali și heterosexuali nu au suficienți frați mai mari pentru a face comparațiile semnificative.
Relația dintre numărul fraților mai în vârstă și homosexualitatea masculină nu este un artefact de vârstă maternă sau paternă mai mare la momentul nașterii probandului [11]. [35] Aceasta implică faptul că fenomenul ordinii nașterii nu poate fi explicat prin creșterea ratelor de mutație în celulele ovarelor sau ale spermatozoizilor de către mamele sau părinții care îmbătrânesc. [5]
Relația dintre numărul fraților mai în vârstă și homosexualitatea masculină nu este, de asemenea, un artifact al intervalului de naștere. Blanchard și Bogaert (1997) au efectuat un studiu pentru a investiga dacă bărbații homosexuali sunt, în medie, născuți o perioadă mai scurtă după ce frații lor mai în vârstă sunt mai heterosexuali. Ei au descoperit că intervalele medii de naștere care precede bărbații heterosexuali și homosexuali erau practic identici [41].
Nici un fel de frate (adică frații mai mari, surorile mai mari, frații mai mici sau surorile mai mici) este în mod credibil legat de orientarea sexuală a femeilor [7].
Constatări cantitative
Cercetarea efectului fraternității nașterii a arătat că, pentru fiecare frate mai mare, un copil de sex masculin are o creștere de 33% a cotelor naturale care afectează copilul de sex masculin ca fiind homosexual [5] [16] [15] Câștigurile naturale ale unui copil de sex masculin (fără frați mai mari) care sunt homosexuali sunt estimate la 2%. [16] [15] [nota 2] Astfel, dacă un bărbat fără frați mai mari are o șansă de 2% de a fi homosexual iar efectul fraternității nașterii crește aceste șanse cu 33% pentru fiecare frate mai mare, apoi un bărbat cu un frate mai mare are o șansă de 2, 6% de a fi homosexual; un bărbat cu doi frați mai mari are o șansă de 3, 5%, iar bărbații cu trei și patru frați mai mari au o șansă de 4, 6%, respectiv 6, 0%. [14]
Estimările procentului de bărbați homosexuali care își datorează orientarea sexuală față de efectul ordinii de naștere fraternă au variat de la 15, 1% [16] la 28, 6%. [42] Estimarea de 15, 1%, dacă este indicată în numere rotunde, înseamnă că aproximativ 1 din 7 bărbați homosexuali își datorează orientarea sexuală la efectul ordinii nașterii frățești [11]. [16] Cantor și colab. (2002) a constatat că 0% dintre bărbații homosexuali fără frați mai mari, 24% dintre bărbații homosexuali cu un frate mai mare, 43% dintre bărbații homosexuali cu doi frați mai mari și așa mai departe pot atribui orientarea lor homosexuală [35]. Ei au arătat, de asemenea, că efectul ordinii de naștere frățească ar depăși toate celelalte cauze ale homosexualității combinate în grupuri de bărbați homosexuali cu 3 sau mai mulți frați mai mari și ar fi egal cu toate celelalte cauze combinate într-un grup teoretic cu 2, 5 frați mai mari. Oamenii homosexuali care nu și-au dobândit orientarea sexuală prin efectul fraternității nașterii (de exemplu bărbații homosexuali fără frați mai mari) își datorează homosexualitatea altor cauze, cum ar fi anumite gene polimorfe (denumite colocic "genele homosexuale") sau niveluri hormonale prenatale dezvoltării fetale. [11] [35] [43]
Momentul mecanismului de ordin nașterii frățești
Atât dovezile directe, cât și indirecte au demonstrat că mecanismul prin care funcționează efectul ordinii nașterii frățești este prenatal în timp și biologic în natură, mai degrabă decât postnatal în timp sau psihosocial în natură. S-au găsit dovezi indirecte mai întâi când sa descoperit că efectul ordinii nașterii fraternă interacționează cu greutatea la naștere. Apoi, Bogaert (2006) a adus dovezi directe că mecanismul fratelui de naștere este prenatal. Cercetările ulterioare legate de îndemânare au consolidat în continuare aceste constatări [7]. Dovada faptului că efectul ordinii nașterii frățești reflectă evenimentele din timpul vieții prenatale este, în general, în concordanță cu lipsa dovezilor că reflectă evenimentele din viața postnatală [35].
Greutate la nastere
O ființă nou-născută cântărită după naștere. Greutatea la naștere este greutatea corporală a unui copil la naștere. [44]
Constatarea că mecanismul de natură fraternă funcționează în timpul dezvoltării prenatale a bărbatului în pântecele mamei a survenit în mod neașteptat, într-un studiu de orientare sexuală, ordine de naștere și greutate la naștere. Blanchard și Ellis (2001) au studiat 3229 de bărbați și femei heterosexuali (adulți), ale căror mame știau sexul fiecărui copil (sau fătului) cu care erau însărcinate înainte de proband. Informațiile privind greutatea la naștere, graviditatea maternă și alte variabile demografice au fost raportate pe chestionare completate de mamele probandilor [11]. Studiul a condus la trei observații principale:
Barbatii heterosexuali cu fratii mai mari au cantarit la nastere mai putin decat barbatii heterosexuali cu surori mai mari;
Barbatii homosexuali cu fratii mai mari au cantarit mai putin decat barbatii heterosexuali cu fratii mai mari si:
Barbatii homosexuali si heterosexuali, fara frati mai mari sau cu surori mai mari, nu difera in greutatea la nastere.
Fiecare dintre aceste trei constatări a fost repetată de atunci în alte studii [35] [24] [45] [46] (și constatarea generală că băieții cu frații mai mari au greutăți mai mici decât cei cu surori mai mari sunt în concordanță cu studiile anterioare). [47] [48] [35] Aceste constatări sugerează că sarcini anterioare masculine influențează dezvoltarea fetusilor masculi ulteriori; că această influență este resimțită în grade diferite de fetușii individuali; și că acei fetuși care sunt afectați cel mai mult de acest proces, după cum indică ponderile lor relativ mai mici la naștere, sunt și cei mai susceptibili de a fi homosexuali. Interacțiunea dintre ordinea natală fraternă și greutatea la naștere (o trăsătură evident determinată prenatal) sugerează că mecanismul efectului ordinii de naștere frățească funcționează înainte de nașterea persoanei (adică in utero). [11] [35] De asemenea, arată că, chiar și la momentul nașterii, există un marker fizic de orientare sexuală (adică, greutatea la naștere) care este legat de numărul fraților mai mari [49] [36]
Doi băieți își folosesc mâinile drepte pentru a scrie. Handedness este tendința de a fi mai calificați în îndeplinirea sarcinilor cu o mână decât cealaltă. Efectele frățești ale nașterii măresc probabilitatea homosexualității numai la bărbații drepți.
Blanchard și colab. (2006) a adus dovezi indirecte că efectul ordinii nașterii frățești este mai degrabă biologic decât psihosocial: au descoperit, într-un esantion de 3146 de bărbați, că efectul ordinii nașterii frățești a fost condiționat de mâna: Efectul fraților mai mari asupra probabilității homosexualitatea a avut loc doar la bărbații drepți; efectul fraților mai mari nu a modificat probabilitatea de a fi homosexual în bărbații stângaci și ambidextroși. [20] [7] Mai târziu, un alt studiu a constatat că efectul ordinii nașterii frățești poate fi limitat doar la bărbații cu dreptate moderată, în timp ce extremiștii de extrema dreaptă nu au prezentat, de asemenea, un efect fratern al nașterii. Constatarea că ordinea natală fraternă interacționează cu mâna a fost confirmată de cercetările ulterioare. [19] [18] [7] Deoarece manevrabilitatea este dezvoltată în timpul vieții prenatale, [22] [7] acest lucru sugerează că un mecanism prenatal determină creșterea homosexualității la fetușii masculi drepți cu frații mai mari [7].
Mecanism
În 2017, cercetătorii au descoperit un mecanism biologic al oamenilor gay care tind să aibă frați mai mari. Ei cred că proteina Neuroligin 4 Y este responsabilă pentru un fiu mai târziu fiind homosexual. Ei au descoperit că femeile au avut niveluri anti-NLGN4Y semnificativ mai mari decât bărbații. Rezultatul indică, de asemenea, că numărul de sarcini, mamele de fii gay, în special cei cu frați mai mari, aveau niveluri anti-NLGN4Y semnificativ mai mari decât probele de control ale femeilor, inclusiv mamele de fii heterosexuali [50].
Frații biologici și nonbiologici mai mari
Bogaert (2006) a oferit un test direct de testare prenatală împotriva mecanismelor postnatale (de exemplu, sociale / de creștere) și a căutat să determine care dintre cele două reprezintă efectul ordinii nașterii frățești. El a examinat asocierea dintre orientarea sexuală masculină și frații biologici (adică, născuți din aceeași mamă) și frații nebiologici (adică frații adoptivi, frații sau pasii frați). Indiferent dacă și cât timp au fost crescuți participanții cu acești frați, a fost de asemenea examinată. [3] [49]
Dacă factorii sociali și asociați cu frații mai în vârstă stau la baza efectului fraternității nașterii, atunci toți frații mai mari (biologici și nebiologici) crescuți cu participantul ar trebui să prezică orientarea sexuală, deoarece toți acești frați mai mari împărtășesc mediul social / frati mai mici. Dacă un factor prenatal stă la baza efectului fraternității nașterii, atunci numai frații biologici mai în vârstă ar trebui să prezică orientarea sexuală, deoarece numai frații biologici mai mari împărtășesc caracteristicile prenatale (de exemplu, gestația aceleiași mame biologice) cu frații lor mai mici. Studiul a constatat că numai frații mai mari biologici au prezis orientarea sexuală. Chiar și atunci când numărul fraților mai bătrâni nebiologici a depășit în mod semnificativ numărul fraților biologici mai în vârstă și, prin urmare, șansa unui efect prin creșterea cu frați mai mari (nebiologici) a fost mare, doar numărul de frați biologici mai mari, - frații mai mari biologici au prezis orientarea sexuală la bărbați. [3]
Teorii despre mecanismul ordinii nașterii frățești
Lucrarea lui Anthony Bogaert, care implică adopții, concluzionează că efectul nu se datorează faptului că a fost crescut cu frații mai mari, dar se presupune că are legătură cu modificările induse în corpul mamei atunci când gestați un băiat care afectează fiii ulteriori. Acest lucru se datorează faptului că efectul este prezent indiferent dacă frații mai mari sunt sau nu crescuți în același mediu familial cu băiatul. Nu există niciun efect atunci când numărul fraților mai în vârstă este crescut de frații adoptați sau de arborii vitregi. În acest scop a fost emis un răspuns imun matern in-utero [11] [5] [35] [75] Fetușii masculi produc antigeni H-Y care pot fi implicați în diferențierea sexuală a vertebratelor [75].
McConaghy (2006) a concluzionat că influența ordinii nașterii asupra gradului de sentimente homosexuale nu se datorează unui proces biologic ci unui proces social, într-un studiu în care a investigat ordinea de naștere la bărbații și femeile care au raportat anonim "unele" sentimente homosexuale, dintre care puțini au fost identificați drept homosexuali. El a descoperit un efect fratern al ordinii nașterii la bărbații care au raportat sentimente homosexuale și când a comparat puterea efectului și gradului de sentimente homosexuale (mai degrabă decât identitatea homosexuală sau comportamentul homosexual) nu a găsit nici o relație între cele două. Cu toate acestea, mai multe studii au demonstrat că efectul ordinii de naștere frățească nu funcționează prin mecanisme sociale sau postnatale (de exemplu, de învățare sau de creștere sau de mediu); este mai degrabă biologic și funcționează prenatal. Este, de asemenea, cunoscut faptul că efectul ordinii nașterii frățești asupra orientării sexuale masculine nu este afectat de dinamica familiei, care trăiește cu frații mai mari sau cu învățarea [78].
"Sodomiți" nu se referă numai la homosexuali, ci şi la cei îngâmfați, mândri-păcatul Sodomei.
Câți vor mai rămâne după măcel...
Homosexualitatea nu are legătură cu "mediul social", e doar o consecință a personalității reale a fiecăruia. La fel cu sunt oameni care adoră să mănânce un anume lucru dar nu suportă alt lucru, sau oameni care preferă sa citească un anume fel de cărți... La fel sunt si oameni care preferă oameni de același swx în viața lor afectivă sau in patul lor.
Nu e o boală sau o problema, e doar o plăcere, poftă si opțiune personală a fiecăruia.
Eu de exemplu nu suport gustul si mirosul de pește prăjit, mi se făce greață si scârbă doar gandindu-ma la asta, dar, asta nu înseamnă ca acum o sa fac referendum că sa interzic prin constituție pește + ulei încins.
Nu pot să răspund că îmi dă un mesaj de eroare :
"Too many words from RAY. Sistem overloaded."
De la ce o fi?
Dolfica a dat ordin sa extermine si autistii si multe alte categorii. Daca stai sa te cauti oleaca, s-ar putea sa ajungi la concluzia ca nici tu nu scapai. Normal ca te pisi in studii cand ai prieteni imaginari...
Da cauta pe net. is niste dereglari hormonale din nastere, nu alegi sa fii asa
No bine sa ma anunti daca il vezi pe Dumnezeu ala al tau pe partea cealalta sa nu fii dezamagit atata tot
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
