Socializarea virtuală este extrem de importantă în lipsa socializării reale, asta în cazurile anumitor categorii de persoane (EX: cei cu dizabilități, boli severe care îi izolează de contactul cu ceilaiți ).
Problema este că socalizarea virtuală a căpătat alte dimensiuni de cele mai multe ori negative fata de scopul initial de a comunica la distanță.
Acum n-aș vrea să folosesc să folosesc stereotipuri despre socializarea în mediul virtual dar marea problemă este abuzul față de acest tip de socializare.
De multe ori, persoanele care abuzează de acest mijloc de comunicare sunt cei care au anumite deficiențe de a interacționa cu ceilaiți, persoanele timide, leneșii.
Ideea este că în mediul online, poți cădea pradă ușor în plasa unor "binevoitori". Aceste victime fiind mai puțin stabile emoțional, pot suferi ușor depresii, frică, etc.
Și mai este o problemă legată de socializarea virtuală, dar sper să nu sune a clișeu. Dependența de acest tip de socializare este o problemă la fel de serioasă.
E o modalitate de socializare a extremelor : persoanele neadaptate (sau cu dizabilitati) sau persoanele prea adaptate (care muncesc foarte mult, munca lor presupunand din start socializarea si lucrul in echipa sau contactarea de clienti)
In primul caz persoanele nu au curajul, adaptarea necesara sau un handicap nu le permite socializarea normala iar in al II-lea caz persoanele sunt satule de atata socializare normala, asa ca intra sa se mai si relaxeze.
Ar mai fi si a III-a categorie, a persoanelor care nu au un loc de munca si nici prieteni (sau au terminat scoala sau sunt marginalizati la scoala) si devin un fel de superoameni virtuali (intrucat viata virtuala devine chintesenta existentei lor).
Mie imi place dar ea e ceva care poate fi discutata la nesfirsit.Intr-un final de ce sa ne batem capul pentru a discuta ceva ce se rezuma la mincare bani si sex
RAY întreabă:
AvalohAlyn întreabă: