Depinde de cine e acea persoană. Dacă e cineva drag mie, nu aş sacrifica-o niciodată pentru alţi zece necunoscuţi. Dacă îmi sunt toţi necunoscuţi, mi se pare mai coretc să salvez zece oameni şi nu doar unul. Dar oricum, aş prefera să nu trebuiască să fiu pusă vreodată într-o situaţie ca această, că totuşi nu ştiu dacă aş putea avea pe conştiinţă oamenii care au trebuit să moară
Da, as sacrifica o viata (dar nu pe a mea, pe a altuia) pentru a salva alte cateva zeci.
Da, as sacrifica si propria mea viata daca as sti sigur ca cei pe care ii salvez vor supravietui.
Daa ar fi fost vorba despre o persoana pe care o iubesc nu stiu ce as face in momentul acea dar mi.as sacrifica viata pentru a traii alte cateva zeci de vieti
Da multi spun ca siar sacrifica propria viata dar putin au curajul asta poate nici eu nu am curajul asta
E greu sa vorbesc din fata calculatorului fara a intilni macar o data aceasta situatie.
Eu as incerca sa traiasca si cele cateva zeci si acea viata daca cei cateva zeci sunt rai dc sa il omor pe cel cu inima buna.Eu as incerca sa traiasca toti.Fiecare are viata lui pe care Dumnezeu ia dato. Daca ar fi cineva draq trebuie omorat daca e rau Funda plz
Da, dar daca ai putea salva cateva zeci de vieti? Stii ca i-ai avea pe toti pe constiinta, nu?
Din cate observ, tu te hranesti cu sperante si iluzii! Daca medicul ti-ar spune clar in fata ca nu isi va mai reveni niciodata persoana respectiva si ca este tinuta in viata doar de aparate, ce ai face? Ai sta sa te rogi pentru persoana aia care oricum nu mai are sanse, care teoretic e moarta deja, in timp ce alti oameni se zbat intre viata si moarte in asteptarea unui donator de organe?
Ipotetic vorbind, depinde cine este acea persoană și cine sunt ceilalți zeci.
De exemplu, nu aș sacrifica în veci o persoană dragă pentru alte zeci (sau sute, mii, nici nu contează), care sunt doar niște străini pentru mine, mai ales dacă sunt doar o adunătură de criminali sau poate pedofili, fără care lumea oricum ar fi mai bună. Nu văd de ce aș face-o. Deci într-un final și scopul joacă un rol important. Iar dacă singurul scop este salvarea unor vieți, atunci rămân în picioare celelalte două repere - decid în funcție de cine sunt ei (de exemplu: un om bătrân, care suferă de o boală incurabilă și se află pe patul de moarte, trecând prin chinuri zilnice care îi amărăsc existența vs. câteva zeci de copii nevinovați care abia își încep viața și au tot viitorul înainte. este evident cui aș da prioritate și pe cine aș alege să salvez).
În orice caz, nu mi se pare normal ca cineva să fie nevoit să moară, ca altcineva să trăiască. Fiecare cu viața lui. Cine sunt eu ca să mă joc cu viețile oamenilor?
Mai degrabă aș încerca să găsesc o altă soluție, ca să nu fie nevoie de astfel de sacrificii.
E o situatie ipotetica. Foarte greu sa raspund sincer fara sa fi trecut prin asa ceva. As putea foarte bine sa imi dau cu parerea, dar stii deja care ar fi ea.
Traim in secolul XXI, secolul tehnologiei...nu cred ca medicii ar zice ca cineva nu mai are sanse de supravietuire doar asa ca sa se afle in treaba, poate mai sunt unii care dau diagnostice gresite dar asta se intampla rar si nu in cazuri din astea de moarte clinica...iar daca as fi eu in moarte clinica, as prefera sa ma deconecteze de la aparate si sa imi preleveze toate organele.Chiar am zis familiei mele, ca daca ma voi afla vreodata intr-o astfel de situatie, sa isi dea acordul pentru prelevare de organe. Sa nu trecem la partea teologica deoarece ar fi multe de spus.
A murit un om pentru a salva o intreaga omenire; un gest de iubire pe care nu stiu cati l-ar copia... daca stai sa te gandesti, e cam ciudat sa-ti dai viata, pentru a salva niste straini, dar d'aia nu trebuie sa-ti iubesti asa de mult viata trebuie sa fi dispus sa faci sacrificii
Exact, dar din pacate unii sunt prea egoisti si egocentrici, le pasa numai de ei si de cei apropiati lor...la altii nu se gandesc. Si ce daca acei oameni pe care incerci sa-i salvezi sacrificandu-te sunt straini? tot oameni sunt la fel ca noi, deci prin simplul fapt ca suntem oameni cu totii, suntem inruditi intre noi prin specie-specia umana.
Cica daca iubesti, esth in stare sa-ti dai viata pentru persoana iubita, dar e mult mai apreciata fapta daca renunti la viata pentru o persoana pe care n-o iubesti
Inteleg ca esti suparata din cauza pierderii mamei tale si imi pare rau, nu i-as dori niciodata nimanui asa ceva...si mama ta a trait 8 luni acasa fara dureri, nu? asa se intelege din ce zici tu, nu a suferit deloc nu? Atunci e bine, ar fi bine ca toti bolnavii de cancer sa traiasca mai mult decat spun medicii si fara sa se chinuie.
Altu se chinuie sa traiasca cu zilele si tu te gandesti sa iti dai viata? si nu vei fi pus vreodata in ipostaza asta. daca persoana e bolnava nici daca ti-ai da viata nu ai putea sa o salvezi... poti doar sa vezi cum se stinge usor, si cum sufletu ti se ineaca cu amar iar mintea e plina de intrebari stupide si de reprosuri
1.Ce prognosticuri am dat eu? 2.Se pare ca ai pierdut firul conversatiei, asa ca, eu renunt. Succes la medicina!
P.S. Sa nu uiti niciodata ca nu esti singura care a suferit pierderi importante!
Nu numai una, aş sacrifica zeci, sute numar indiferent, atâta timp cât scopul contează orice mijloace sunt permise.
Da, oameni gen Hilter, Stalin, Pol Pot, daca acesti oameni avea un clont in cap la timp nu mai erau atatea nenorociri.
Daca totul s-ar schimba in bine dupa sacrificarea unei persoane, as face-o.
Macar moartea acelei persoane sa nu fie in zadar.