Ati simitit vreo data ca existati? Adica ma refer la acea senzatie instictiva, cand te trezesti dintr-un vis confuz, asa brusc realizezi ca existi.
Cum puteti descrie acea stare?
Eu simt ca exist daca acord o atentie asupra propriei existente pe care sa o raportez la ceva. A-ti constientiza existenta, prin aceste zile, este un lucru nu foarte frecvent. Din cauza evolutiei tehnologice si a lipsei de cultura, omul nu mai are timp pentru sufletul sau, desi cauta sa-l hraneasca cu obiecte, materialitati care au numai un sens practic. Realizez eu ca exist cand simt o panica fata de timp, ori cand sunt intr-o stare de exces de fericire.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Salut! Da, am avut vise de genul. Starea ca,, exist``, la mine, este ca si cum am reinviat sau ceva asemanator. Mi-se intampla mai ales atunci cand visez ca eu cad de la o inaltime foarte mare. Asta e tot! ~~ La multi ani! ~~
Răspunde
Da, stiu senzatia. De obicei e urmata de intrebarea "de ce exist". E foarte ciudat. Ca si cum ascund aceasta senzatie si se trezeste din cand in cand.
Senzati de astea am avut de multe ori, paralazie cand ma treazam, paralizie completa si inca cate
Da am avut.
Dar eram constient si ma lua un feeling d-ala gen:ba eu chiar exist mdeaaa
Da chiar se întâmplă. Dintr o data simt ca exist și mă gândesc cum de ș a intamplat să mă nasc chiar eu și mă gândesc la suflet 
)
Te-a adus vreo data la definirea propriei existente? Adica e ca o sentiment de hiper-luciditate, si dincolo de asta e doar o bariera in care ne lasam purtati de vantul gandurilor haotice fie intrecut fie in viitor...
Stiu ce zici, faza cu paralizia am simtit-o si eu, dar fii antent Ray, daca treci peste faza asta ajungi intr-un fel de vis lucid, pur simplu patrunzi intr-o parte din subconstientul tau, dezvaluind temeri si vis, si alte dorinte instictive care credeai ca nu exista, desi am invatat sa ies din paralizie.
Mda, stiu la mine senzatia era insotita de un sezatie de frig desi in camera era cald si eram cu plapuma acoperita si o senzatie de frica, o frica intensa ca un fel atac pe panica, doar nu exista sa zicem aceleasi simptome biologie ca in cazul unui atac
Sufletul nu mi se pare inexistent, sufletul e psihicul, dar am impresia ca e mai mult, universul e constituit dintr-o forma de energie, materia la un anumit nivel e energie, creierul nostru imagazineaza informatia sub forma de energie electrica, intrebarea se pune, nu daca informatia dispare cand creierul moare (pentru ca acesta nu se evapora, desi ceva se intampla cu ea), ci daca persoana dispare cand creierul moare. Evolutia ne spune ca o vietate percepe exteriorul doar datorita perceptoriilor, in lipsa acestora e imposibil ca un vietate sa acumuleze experienta, ne mai spune ca simturile se "ascut" in timp, dar tot nu ne spune pana in cel mai mic detaliu ce e gandirea, sau mai exact de ce exista forme de viata constiente la un anumit nivel de propria existenta, de fapt toate formele de viata ce au psihic (mamiferele) sunt constiente de propria existenta, dar incapabili sa o defineasca in termeni umani deoarece nu au nici limbaj abstract, nici gandire abstracta, in schimb asta nu afecteaza capacitatiile cognitive a formelor de viata "inferioare" (iar ideea de inferioritate mi se pare destul de ambigua deoarece in "evolutie" e de fapt vorba de adaptabilitate la conditi de mediu preexistente vietii).
Existenta este constientizare. Asta e necesar pentru ca noi sa stim ca existam. Daca ma duc in natura, experimentez si traiesc, simt cum procesul de respiratie devine o vibratie constanta care se raporteaza la aerul umed si racoros si la aerul trupesc interior.
Da,cand mi-am dat seama in vis ca trebuie sa ma trezesc pentru ca nu mai puteam respira.
E chiar misto 
m-am trezit dupa o pierdere de constiinta in urma unei cazaturi, insa inainte sa ma trezesc parca era o parte din mine constienta, dar incapabila de ceva. Auzeam un suierat care se repeta cumva, era totul aievea, si deodata am simtit ca m-am trezit ca din somn, intrucat tot ce facusem imi aminteam ca prin vis, si nu mi-am amintit totul in amanunt decat dupa ceva timp. E greu de descris, oricum contrastul e mare, din a auzi un suierat dar constientul sa fie incapabil de nimic, la fel si tu, si sa deschizi ochii si sa fi constient 
greu de descris in amanunte.
Existi tot timpul, in feluri diferite.
daca spui ca sa existi este ceva special atunci crezi ca lucrurile pe care le faci nu au valoare.
sa strigi deodata ca existi poate arata si somnambulism, simpla senzatie de eu sunt aici printre astia sau ma vad in oglinda in sfarsit nu te face cu nimic mai bun
trebuie cautat ce are valoare pentru tine
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
