Buna la toti! Am avut un vis tare ciudat si am simtit ca era perfect acolo, iubeam si eram iubit..As fi vrut sa raman acolo, voi ati simtit asta vreodata adica sa renuntati la lumea asta reala in care aproape fiecare cuvant doare si sa "traiti" intr-o lume perfecta chiar daca e vis?

Da. Doar o data. [Si culmea, eram printre straini. Nu cunosteam pe nimeni]

Da. Cel putin, arata statisticile, orice om a avut macar o ''experienta'' asemanatoare in ''lumea visurilor''. Sincer, am avut un astfel de vis si nici numai stiam ce este realul, de fapt, ma simteam ca si in clipa asta, obisnuit, pur si simplu, nici nu mi-am dat seama ca sunt in subconstient( metaforic vorbind).
Oricum, e doar o proiectie a subconstientului.

Da, de multe ori. Visele sunt reflexii ale sentimentelor noastre uneori.

Da.Mai mult de atat nu pot spune momentan.

O data am visat ca eram in cimitir si dintr-o groapa ma vedea cineva, am intors capul si ma privea, ciudat imi amintesc acel vis nu m-am speriat de el, era asa frumos iarba, flori

In ultimul meu vis, ca transport foloseam corzi elastice d-alea ca la bungee-jumping. Extraordinar, iti spun!
Sunt destui care au simtit exact ce simti si tu.Genul ala de oameni smecheri, carora viata nu le da aproape nicio sansa, ci doar suturi in fund.Eu inca mai am vanatai.

In fiecare dimineata, in fiecare seara cand sunt partial constient de realitate, inainte sa intru in lumea viselor. Acea stare de transa ce mediaza trecerea de la realitate la imaginar, atunci ma simt cel mai bine.

Inception 2.
De cateva ori, dar acum ma bucur ca m-am trezit.
Visul e ca si cum te-ai inchide undeva (ti-ai inchide creierul intr-o cutie mica) si subconstientul amesteca informatiile stranse pana atunci, nu mai intra nimic nou :O sunt claustrofoba. Perfectiunea e plictisitoare, si nu ca as fi vulpea care nu ajunge la struguri, prefer o viata buna, linistita, finita, asa apreciezi mai mult momentele de fericire, esti curios, cauti raspunsuri, creezi, distrugi, iubesti, uiti, razi, plangi...

Intr-o viata sau alta mai de vreme sau mai tarziu, fiecare suflet isi gaseste drumul spre casa...al tau o facuse deja.

NU exista vise.

Cel mai minunat este atunci cand se intampla sa te afli intr-o situatie asemanatoare ce cea in care ma aflu eu inca de la varsta de 5-6 ani pana in prezent: sa ai un vis frumos doar odata la cateva luni bune iar restul numai cosmaruri peste cosmaruri.
In aceasta situatie (cand te trezesti din somn) cel mai fericit te vezi cand realizazi ca nu iti mai aduci aminte de absolut nimic din "dulcea" experienta traita de-a lungul visarii tale...
Ori una din cele mai fermecatoare experiente se intampla acum in urma cu vreo 11-12 ani, cand inca eram somnambula si ma plimbam noaptea prin casa cu cutitul in mana, ma intreb oare ce visam eu in acel moment...

Pai ma intreb cum gaseai cutitul daca tineai ochii inchisi?=]]

Asta ma intrem si eu, si culmea nu aveam mai mult de 5-6 ani...
Stiu ca suna aiurea insa faza asta chiar mi s-a intamplat odata.

Hei! Toti visam mai mult sau mai putin. Cand totul in jur devine durere si e prea mult pentru mine pentru a putea trece cat mai repede peste ea,inchid ochii si visez. Nu e nevoie sa dorm in adevaratul sens al cuvantului. Inchid ochii si intru in lumea mea. Nu e perfecta,nu exista perfectiune,dar e o lume asa cum mi-am imaginat-o,asa cum mi-am creat-o. E magie,e iubire,e pura,fara rautate, fara invidie, fara orgolii. Sunt iubita si iubesc, sunt pretuita si pretuiesc, pot fi eu si pot darui ceea ce in realitate mi se refuza,