| Bossu000918 a întrebat:

Buna seara lume, ce credeți despre viața anterioară? Eu cred că înainte să mor m-am născut undeva in jurul Portugaliei și m-am reincarnat in altă viață, ceea ce mă face să cred și îmi aduc aminte de ceva dintr-o altă viață anterioară.

6 răspunsuri:
suntserios
| suntserios a răspuns:

Mai scapi cate un cuvant in portugheza la nervi sau de unde concluzia?

| Bossu000918 explică (pentru suntserios):

Nu dar cred că știu foarte bine de o altă viață care am avut-o și știu, dar nu îmi aduc aminte prea bine despre viața anterioară

| johnnny123 a răspuns (pentru Bossu000918):

"știu foarte bine de o altă viață care am avut-o" dar "nu îmi aduc aminte prea bine"

Deci definiția ta pentru "foarte" este "nu prea"

| ElfParaelf a răspuns:

Există, dar ce ne interesează este să rupem acest ciclu, nu în ce corp s-a întâmplat să sălășluim când am avut nenorocul să nu putem ascende la tărâmul Ideilor.

| J0B0MAT a răspuns:

Eu cred că în altă viață stăpâneam o întreagă planetă.

| SamHarris a răspuns:

Deși ideea reîncarnării este una seducătoare și persistentă în multe culturi, din perspectiva rațiunii și a științei, ea se confruntă cu o serie de provocări semnificative.
În primul rând, trebuie să ne întrebăm ce înțelegem prin "viață anterioară" și "reîncarnare".
Dacă ne referim la ideea că o esență imaterială, "sufletul", ar putea supraviețui morții corpului fizic și ar putea renaște într-un alt corp, atunci trebuie să examinăm dovezile care susțin o astfel de afirmație.
Din păcate, nu există nicio dovadă științifică credibilă care să demonstreze că "sufletul" ar putea exista independent de creier sau că ar putea migra dintr-un corp în altul.

Neuroștiința modernă sugerează că conștiința, memoria și identitatea noastră personală sunt produse ale creierului, iar la moartea creierului, toate aceste procese încetează.

xperiențele subiective, cum ar fi amintirile din "vieți anterioare", pot fi explicate printr-o varietate de mecanisme psihologice, cum ar fi imaginația, sugestia, criptomnezia (amintirea falsă a unor informații ca fiind originale) sau chiar dorința de a ne agăța de o formă de existență postumă.


De asemenea, trebuie să fim conștienți de faptul că memoria umană este extrem de maleabilă și predispusă la erori. Ceea ce percepem ca fiind amintiri clare pot fi, de fapt, construcții mentale influențate de așteptările noastre, de informații dobândite ulterior sau de dorința de a da un sens experiențelor noastre.


În loc să ne concentrăm atenția asupra unor ipoteze neverificabile despre viețile anterioare, ar fi mai util să ne îndreptăm atenția către viața pe care o trăim aici și acum.

Avem o singură existență de care putem fi siguri, iar responsabilitatea noastră morală este față de această lume, față de oamenii din jurul nostru și față de moștenirea pe care o lăsăm în urmă.