SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adj. 1. (Fil.) Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal, care se petrece în conștiința cuiva; care, într-o judecată, acțiune etc., ține seamă numai de sentimentele, de pornirile și de ideile sale; părtinitor. – Din fr. subiectif.
OBIECTÍV, -Ă, obiectivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Fil.) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea. ◊ Idealism obiectiv = aspect al idealismului care susține existența unei idei absolute, mistice, independente de conștiința omenească și prin a cărei dezvoltare ia naștere lumea materială. 2. Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat, detașat de impresii subiective; nepărtinitor, imparțial; obiectivist (2). 3. (Gram.) Care se referă la obiectul direct sau indirect. Reflexiv obiectiv. II. S. n. 1. Sistem optic convergent, format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunetă etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat. 2. Porțiune de teren, localitate, fortăreață etc. care prezintă interes în timp de război. ♦ Țintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe. 3. Fig. Scop, țintă, țel. ♦ (Concr.) Ceea ce urmează să fie realizat, construit etc. – Din fr. objectif.
Explicand pe romaneste: a fi obiectiv nu exista. Uite un exemplu de subiectivism: esti in juriu si la concurs se prezinta o persoana pe care o stii si nu o suporti, ii dai o nota proasta desi ceilalti au notat-o pe merit pentru ca era buna. Obiectivismul e relativ.
Imi pare rau dar te inseli. O persoana poate fi si obiectiva. Hai sa luam exemplul tau. Daca notezi persoana respectiva pentru meritele sale, adica pe drept, lasand la o parte antipatia ta fata de persoana respectiva inseamna ca ai fost obiectiv, pentru ca nu ai lasat propriile sentimente si ganduri sa-ti influenteze decizia. Daca le lasi atunci devii subiectiv.
Ca sa iti spun pe scurt. A fi obiectiv inseamna sa privesti lucrurile ca atare (ex: bluza rosie a prietenei iti place pentru ca o avatajeaza, o face mai slaba). A fi subiectiv inseamna sa privesti lucrurile strict din punctul tau de vedere, sa le combini cu emotiile tale.( Bluza rosie a prietenei tale iti place pentru ca o avantajeaza, si pe langa asta mama ta, plecata in strainatate, avea una aproape la fel. Combini ceea ce vezi si este real-obiectiv - cu ceea ce simti TU in legatura cu acel lucru- subiectiv.
A fi obiectiv inseamna a privi lucrurile rece, fara afectivitate, a te detasa. A fi subiectiv inseamna a filtra prin constiinta, prin afectivitate, implicandu-te emotional.