Ca tot urmeaza sa apara noul Matrix:
Traim intr-o simulare sau in lumea reala? Ce parere aveti?

Dacă trăim într-o simulare, cineva ar trebui să-l concedieze pe programator. Realitatea asta nu se califica nici ca proiect de weekend.

Să zicem că da. Știința doar descoperă variabile care deja există prin n diferite combinații.

Cel mai probabil nu, dar daca traim intr-o simulare nu este ca cea din matrix, sau generata de computere asa cum le stim noi dar ceva mai avansate, simularea ar fi generata de o tehnologie extrem, inimaginabil de avansata sau de altceva tot de neimaginat cel putin pentru mintea umana din prezent.
Nu stim care este scopul simularii sau daca ar avea un scop, daca exista bineinteles.

Ce vrei sa zici prin simulare? Spune-mi, te rog, cum vezi tu asta ca sa stiu exact ce sa raspund.

Https://www.youtube.com/watch?v=yGfTDcHJHSI
https://www.youtube.com/......tps?/watch

https://www.youtube.com/watch?v=pmcrG7ZZKUc&ab_channel=StarTalk
Https://www.youtube.com/watch?v=xBKRuI2zHp0&ab_channel=Dr.Infographics

https://www.youtube.com/watch?v=nnl6nY8YKHs
https://www.youtube.com/watch?v=iAfjsktMXu8&ab_channel=SeanKim

In lumea in care traim pare ca putem simula aproape orice atat timp cat avem suficienta putere de calcul.

Constiinta nu este o exceptia, cel mai probabil fiind produsa de fenomenele fizice si chimice din interiorul creierului.

Cu suficienta putere de calcul pare destul de probabil ca am putea simula entitati constiente ce populeaza realitati simulate.

Nu cred. Avem o dovada destul de puternica: liberul arbitru. Indiferent de inputul pe care il primim cu totii putem sa procesam conform liberului arbitru. In lumea "reala" majoritatea alegem sa nu o facem, dar si asta este o alegere. Nu cred ca suntem intr-o simulare dpdv fizic, biologic etc.
Cred ca suntem intr-o "simulare" dpdv social, etic etc.
Totusi nu sunt convins nici eu de ce am zis mai devreme. Cred ca ADN-ul trebuie defragmentat, inteles si manipulat. Cred ca prin asta pot fi intelese toate misterele legate de cine suntem cu adevarat.

Aș spune că trăim simultan în mai multe lumi, dar interacționăm doar cu una.

Daca spun ca nu, atunci exclud orice tentativa de evadare din aceasta lume si ma limitez doar la ea.
Daca spun ca da, atunci trebuie sa evadez de aici. Sa zicem prin absurd ca reusesc si ajung in "lumea cu adevarat reala", atunci imi voi pune din nou intrebarea daca asta este intr-adevar lumea reala si voi cauta din nou sa evadez. Deci intrebarea va ramane mereu in picioare, mereu vom fi in cautarea a ceea ce este real, adevarat.
Crezi ca Mario ar putea iesi vreodata din joc? Cred ca asa suntem si noi, adica daca cineva a creat lumea asta pentru noi, atunci nu avem scapare, poate nici daca vrea el sa scapam. Cel mai rezonabil mi se pare sa spun nu stiu. Asa nu zic nici nu si nu ma limitez pe mine si pe altii, dar nici da si nu incerc sa ma torturez pe mine, dar si pe altii in cautarea a ceva de neatins.

Amuzant este ca desi vrei mai mult real, atunci cand dai de el te retragi. Parca cunoasterea ucide misterul, iar cand misterul este ucis nu suportam asta si cream altul in care sa ne ascundem. Intrebarea ar fi: "Chiar vrei sa stii tot adevarul?" sau "Cat adevar poate suporta fiinta umana?".