În toată povestea asta mai este un ingredient, care are o valoare specială: tonul. Tonul face muzica. Depinde cum îi spui.
Pana la urma pentru a indrepta cu adevarat un lucru conteaza si acest "ton" la care faci tu referire,insa daca stai sa te gandesti poti semnala o greseala cum vrei tu,poate sa nu te intereseze reactia celuilalt, important e ca greseste si tu l-ai anuntat in privinta asta.
De exemplu, tu chiar crezi ca unui indoctrinat de orice religie o fi el ii poti explica cu frumosul convingerile tale si sa le ia in seama? Daca nu esti si putin agresiv (la nivelul argumentelor) nu rezolvi nimic intr-o astfel de discutie. Deci conteaza si contextul. Desigur ca intr-un mediu familial incerci cu un ton bland, linistit, dar unde este cazul.
Buna.Pentru a recunoaste o greseala este nevoie de umilinta, calitate pe care nu toate persoanele o au. Si mai e nevoie si de intelepciune. O persoana care te corecteaza in mod frumos, o face pentru binele tau, totusi mai sunt si persoane care nu stiu sa dea un sfat si celalalt intelege gresit. Pe moment o mustrare nu pica bine nimanui dar, mai tarziu e foarte probabil sa realizeze ca pers. care a corectat are dreptate, totusi sunt o gramada de incapatanati care au impresia ca stiu tot si nu au nevoie de sfaturile nimanui... Nu trebuie. Sa ne straduim prea mult cu astfel de pers.
Asta e o întrebare care mi se potrivește. Gândește-te că Tu susții un anumit lucru.De ce nu ai vrea să accepți că nu ai dreptate? E posibil să fi crezut prea mult într-un anumit lucru, e posibil să nu vrei să fii de acord cu o anumită persoană(O să-ți dau un exemplu în care persoana nu dă dovadă de ignoranță, poate doar de imaturitate.Am un preten cu care mă cert frecvent, asta după o perioadă în care nu ne vorbim absolut deloc.E absurd să ne certăm și amândoi știm asta, dar eu nu sunt de acord cu cei care-mi spun.Deși sunt conștientă că are examene,că-i greu la facultate etc., iar eu am momente în care n-am chef să-i vorbesc, aș vrea să-mi scrie, dar nu o face și nici eu n-o fac, astfel ne „certăm" și o luăm de la capăt).Sau... când ambii se înșeală.Cum e posibil? Nu s-au gândit suficient.Au folosit ideile altora etc.
Când eu am dreptate și celălalt nu acceptă. Poate nu am fost destul de convingător, nu? Contează și atitudinea.Ce părere am despre acele persoane? N-am o părere, pentru că nu vreau să judec pe nimeni. Când o persoană pe care o cunosc se comportă așa, abia atunci cred ceva. Uh, dar nu-i ceva de bine.