Când te uiți la cronometrul stadionului, îți poți da seama că secundele alea se scurg și din viața ta; și a mea, evident. Și când meciul s-a terminat, realizezi că te-ai mai apropiat cu nouăzeci de minute de capătul drumului.
Se poate compara viața cu o cursă contra-cronometru? Alergăm către... către ce?

Tocmai am citit o carte foarte buna din perspectiva mea care se numeste: Arta de a darui timp de Veronique Aiache... Ti-o recomand si tie si tuturor...
Eu prefer cartile reale, fizice... Tu faci cum doresti.

De alergi sau nu alergi, timpul tot se scurge, dar fiecare și-l petrece după cum îi place, după nevoi, după oportunități, etc.

Conform bisericii, alergăm către pierzare. Căci trăim, dorim și ne dedicam vieții și placerii vieții de aici de pe pământ.
Conform "realității", alergăm către sfârșit .

Cam tot cărți din astea îmi plac și mie. Am reținut titlul de care zici.

Situatia asta mi se pare pusa intr-o lumina negativa, sunt de parere ca daca te uiti din aceasta perspectiva o iei razna la un moment dat. Viata se scurge intr-adevar, dar daca tot traim, sa ne bucuram de drum in loc sa ne gandim la sfarsitul lui, e ca si cum stai si astepti sa te stingi , chiar nu are rost.

Da, ai dreptate, atitudinea asta nu trebuie să fie predominantă. Nu trebuie să fim obsedați de ideea morții. În viață avem cu totul alte lucruri de făcut: de realizat ceva, fiecare în domeniul pe care ni-l alegem. Întrebarea asta am pus-o doar ca să arăt că uneori e bine să ne gândim și la acest aspect, că avem timp limitat și că nu suntem nemuritori.