| RAY a întrebat:

Care a fost avantajul iubirii din punct de vedere al evolutiei? Oare cand a aparut iubirea in cursul evolutiei?

8 răspunsuri:
anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Uite o întrebare inteligentă!winking
Presupun că este pentru adepții teoriei evoluției...
Să vă văd! happy

| RAY explică (pentru anonim_4396):

Https://www.perfecte.ro/......-vina.html


faza e ca atat de puternica este iubirea incat trece peste instinctul de supraviețuire al omului, ceea ce ma mira

| SG1995 a răspuns:

Răspunsul e supravietuirea, atașamentul indivizilor unii față de alți, atașamentul față de un grup a jucat un rol efectiv în supraviețuirea noastră ca specie. Lasă-mă să explic:
Evoluția nu e despre supraviețuirea celui mai puternic, ci despre supraviețuirea celui mai adaptat la mediu, iar speciile cu un grad de sociale mare, aveau mai multe șanse să supraviețuiască în grup decât individual.
Vorbind de iubirea romantică, e puțin mai mult de explicat: Atracția sexuală apare pe fondul instinctului de reproducere, atracția romantică și pe urmă atașamentul avea rolul de-a unii familia, în eventualitatea de-a apăra noul plod, la majoritatea speciile mascului părăsește cuibul exact după ce femela naște, urmând ca femela să crească puii o perioadă redusă și apoi acestia vor supraviețui indepedent în cazul grupului. În cazul oameniilor trăiam în grupuri mici, femeia nu avea forța bărbatului când venea vorba de apărare a propriului cuib, deci în caz de pericol șansele de supravițuire al noului individ erau mai mici. Eh, exista familie, unor modele parentale atât materne cât și paterne asigura sanșe mai mari de supraviețuire pentru copil, deci implicit pentru grup. De asemenea noi ne dezvoltăm mai lent deoarece uzăm un bagaj informațional mai mare, deci perioada de depedență a copilului față de adult este există, ca acesta să-și constitutie un bagaj informațional despre lume și societate cât mai extins. Pe scurt modul în care funcționăm ca societate ține de dezvoltarea noastră psihopatologică. E posibil ca modelul monogam să fii fost adoptat taman că putea un avantaja o dezvoltare psihopatologică mai complexă.

| SG1995 a răspuns (pentru RAY):

Astea sunt excepția de la regulă, în general atașamentul înseamnă apartanență la grup, deci șanse de supraviețuire sporite, deși da, uneori intensitatea emoțiilor pot fi un dezavanjat la nivel individual.
Dacă la nivel individual putem funcționa perfect ca psihopați, emoțiile de multe ori la nivel indidual creeându-ne probleme, la nivel de grup nu poate exista o societate fără atașament.

| RAY explică (pentru SG1995):

Dar oare acum un milion de ani simteam iubire?

| SG1995 a răspuns (pentru RAY):

Atasamentul s-a format odată cu noi, presupunerea mea că capacitatea de comunicare, a dus la evoluția emoțiilor la modul acela profund. Gândește-te faptul că putem comunica, ne putem expune gânduri, dorințe, impresii, modul în care ne simțim și vedem lucrurile. Empatia provine exact din cauza că îl poți înțelege pe cel de lângă tine, eh empatia și comunicarea joacă un rol imporant în ce privește emoțiile și atașamentul uman.

| RAY explică (pentru SG1995):

Nu stiu cata empatie mai exista pe lumea asta

| Mosotti a răspuns:

E simplu, iubirea face sa te legi de un partener, de aia casuna indragostitul pe unu sau una, altfel daca nu iubeai si doar te atragea fizic, aveai tendinta sa pleci in alta parte f usor. Asa ca, copilul avand nevoie de o familie, era de dorit sa se ataseze unul de una, altfel familia nu se prea forma. Deci e capcana. Nu dureaza prea mult, dupa un timp se duce cand nu mai e nevoie de ea, cand familia e deja formata, copilul deja aparut.
De aia se si zice ca, casatoria e un butoi de ca... cu un strat subtire de miere deasupra, exact de asta, cat e iubirea e stratul ala.

Nu ma refer la iubirea aia matura care ar ramane adica respect si altele, ci la aia de atractie de la inceput.