Lasă războaiele,, sfinte'', dragul meu. Ăia au fost o gloată de zăpăciți derutați, sărmanii, care erau perfect paraleli cu invățăturile lui Isus. Și să nu mă acuzi că folosesc o justifica clișeu pentru acele calamități, pentru că e cât se poate de legitim ce spun.
Isus a spus in faimoasa lui predică de pe munte, care sintetizează esența legii divine:
,, Dar Eu va spun: Iubiți pe vrăjmasii vostri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatama si va prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri; că El face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.'' - Matei 5:44
Așadar, dacă ăia s-au apucat să taie capete in stânga și in dreapta, să tortureze și să distrugă...se mai pot ei numi creștini? Judecă tu.
Doar pentru că eu susțin că sunt ceva, asta NU inseamnă că sunt acel ceva. E logică elementară. Indeosebi dacă acțiunile mele dovedesc contrariul a ceea ce susțin eu cu vorbele mele.
După roadele lor ii veți cunoaște.
...
Acum.,, Plata păcatului este moartea.'' Am explicat succint acest aspect și in mesajul anterior, dar o să incerc să elaborez o explicație mai amplă.
In calitate de Demiurg, Dumnezeu a creat lumea și a suflat omului duh de viață, duh DE LA și DIN Dumnezeu. Atunci când omul il respinge pe Dumnezeu, moartea devine consecința firească a acestei acțiuni, deoarece in afara lui Dumnezeu NU există viață, pentru că DIN și DE LA El a inceput viața și DIN și DE LA El izvorăște aceasta.
Am explicat faptul că păcatul a interpus un zid de despărțire intre noi și sfințenia lui Dumnezeu, care nu tolerează imperfecțiunea morală. Așadar, păcătuind, noi il respingem pe Dumnezeu. El nu se impune pe Sine omului, tocmai pentru că e Dragoste. Ne oferă libertatea de a-l alunga din viața noastră.
Am păcătuit. Am ales PRIN păcatul nostru, să intrăm sub stăpânirea lui Satan. Dumnezeu ne-a creat pentru a intra in comuniune și pentru a trăi intr-o relație de dragoste perfectă cu El. Insă din pricina sfințeniei și dreptății Lui, nu tolerează păcatul. In El NU există imoralitate, iar cine iși dorește să vină IN Dumnezeu iar El să vină IN el, nu trebuie să aibă păcat. Un judecător care declară nevinovat un criminal, pur și simplu, devine nedrept prin insăși această acțiune. Cineva trebuia să plătească, după cum am spus.
DAR Dumnezeu NU a vrut, in Dragostea lui, ca fiecare om să plătească pentru păcatele lui și să piară, ajungând astfel despărțit de prezența divină pentru eternitate. Iar in Dreptatea lui, cineva trebuia să plătească totuși pentru acel păcat. Așa că...prin moartea lui Isus pe cruce, care a fost sfânt, dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfăcută. Așadar, Dumnezeu a ales să se dea pe Sine, să ia păcatul omenirii asupra Sa și să plătească plata lui pentru a ne achita pe noi.
Dacă PRIN păcat am intrat sub stăpânirea lui Satan, PRIN crucea lui Isus, care ne purifică, intrăm sub impărăția lui Dumnezeu; in dragostea lui și in comuniune cu El, adică exact lucrul pentru care am fost concepuți.
...
De ce consideri că dacă plata păcatului este moartea, liberul-arbitru nu mai poate exista? Oamenii ALEG moartea când aleg să il respingă pe Dumnezeu...in fiecare zi.
Nu ești indirect forțat de imprejurări să il alegi pe Dumnezeu, din cauza pedepsei care vine odată cu respingerea Lui, și deci liberul-arbitru fiind astfel anulat. Dacă asta insinuezi.
Dumnezeu spune pur și simplu:,, Uite. Eu ți-am dăruit Viață, in afara Mea, aceasta nu poate exista. Prin păcat, tu te-ai depărtat de mine și astfel Moartea a intrat in lume, pentru că tu m-ai respins. Chiar dacă ai ales să mă respingi păcătuind, iar acum nu ai capacitatea de a te purifica pe tine din pricina stricăciunii aduse de păcat, Eu am găsit o cale pentru ca tu să poți reveni in prezența și in dragostea mea. M-am dăruit pe Mine. Am murit, pentru ca tu să poți trăi. Cu toate acestea, rămâne la latitudinea ta dacă vrei să fii impreună cu Mine sau nu.''
Nu trebuie să fii rocket-scientist pentru a-ți da seama imediat seama că oferta lui Dumnezeu e o afacere al naibii de rentabilă.
Cum ii spuneam și lui Ray.
E ca şi cum tu eşti un condamnat pe care îl aşteaptă pedeapsa capitală. Iar un străin (pe care l-ai şi scuipat o dată pe stradă, în silă) se prezintă la curtea judecătorească şi spune că doreşte să primească pedeapsa în locul tău, iar tu poţi fi achitat. Judecătorul îi aprobă cererea.
Nu te obligă nimeni să îi accepţi oferta. Poţi merge la moarte.