Insasi existenta.
Imi aduc intr-un fel aminte ce frumos era inainte sa ma nasc.
alaturi de ingeri?
In cazul meu nu era nimic, nici oameni, nici natura, nici lume, nici sentimente, nici sa-i pese cuiva, nu era nimic si nici nu existam.
Tu daca iti aduci aminte ingeri treaba ta.
Tu spui ca oamenii sunt prea lenesi sa inventeze un zeu.
Deci inainte erau alti zei prin europa tot inventati de oameni, exista elita fiecarei tari si oamenii saraci.
Romanii la ce s-au gandit, mai daca facem o religie in care omul sarac ajunge in rai "Ci Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari;" Si astfel lumea fiind plina de cei nebuni si cei slabi crestinismul a castigat putere si anume preotii care traiesc prin pacatele oamenilor slabi.
De asemenea s-au rasculat fraieritii si au instaurat o noua elita cu propriile maini: preotimea crestina.
Deci Dumnezeul acesta practic ii alege pe cei slabi care sunt multi dar nu se gandeste la cei superiori care aia ar trebui sa fie importanti pentru a putea duce omul la urmatoarea evolutie.
Dumnezeul celor slabi de inger, fericiti cei saraci cu duhul caci aceia se vor mangaia si uite asa toata europa crestina si asa mai departe.
Dumnezeu in loc sa ii aplaude pe cei intelepti care incearca sa inteleaga lumea, gandesc mult mai profund decat ceilalti amortiti el ii alege pe terminatii societatii.
Dar de ce scrii cu d mare? Sau esti inconstient?
Din respect totusi pentru niste oameni mai inculti dar vad ca n-am cu cine vorbi totusi.
Eu cred ca esti inconstient de multe lucruri.
Ca Dumnezeu nu-i ascultat.Dar daca ar fi sa ma rezum dupa alte circumstante as deduce egoismul.Multi ar spune mandria.Dar din moment ce nu vrei sa-ti stapanesti mandria asupra unei persoane, esti prea EGOIST ca sa-ti pese de persoana respectiva.Egoismul este practic originea raului.Lacomia.Oarecum la fel ca egoismul.Nu te mai intereseaza sa lasi si altora.Sa iei tu cat mai mult .Am dreptate cu privire la ceea ce am scris.Fii sigur de asta.
Egoismul nu e un lucru chiar atăt de rău.Fiecare avem propriul corp și propria conștiința și trebuie să ne pese doar de ea. Știi vorba aia, căinele moare de drum lung și prostul de girija altuia.
Iar un univers complet are si ''lumina'' si ''intruneric''
http://vimeo.com/44823513
Cred ca bolile incurabile(diabet,cancer, astm, HIV/Sida), dupa aceea ar urma provenienta vietii si a tuturor vietuitoarelor, descoperirea cat mai multor planete cu forme de viata si sa aflam daca exista sau nu exista vreo fiinta divina!
Cred ca astea sunt cele mai mari problema la nivel international al omenirii!
Bafta!
Viata de dupa moarte.Scopul vietii omului pe pamant.
http://www.crestinortodox.ro/......38071.html
Da de ce ești tu așa sigur că asta ar fi cea mai mare problemă a tuturor oamenilor? Spre exemplu mie-mi pasă mai mult de cât de rece e berea și cât de caldă e mâncarea decât de viața după moarte sau scopul omului pe pământ.
Hm!
"Daca cred ca exista Dumnezeu si El nu exista, n-am pierdut nimic. Dar daca nu cred ca exista si El exista cu adevarat, atunci am pierdut totul." – Blaise Pascal
Ce parere ai de asta?
Cu alte cuvinte, daca ai impresia ca esti doar o simpla vietuitoare a Terrei, fara un scop precis al existentei, te poti insela.
Animalele nu au idee de viata de dupa moarte, nici nu le intereseaza. De ce omul isi pune atunci aceasta intrebare(daca exista viata dupa moarte)? Sau alta: de ce cautam perfectiunea?
Daca in mintea mea exista notiunea de perfectiune, e imposibil ca acestei idei sa nu-i corespunda ceva real, Perfectiunea insasi, Dumnezeu.
Altfel spus Dumnezeu exista, indiferent ca vrem sau nu sa existe. Si atunci e nevoie sa-L cunoastem, sa stim ce vrea de la noi. Simplu. Sincer? Nu e deloc simplu.
Fie ca vrem sa acceptam sau nu, asta e realitatea. Realitate cu care ne vom confrunta la un moment dat.
Vrei sa o negi? Nicio problema pentru mine, dar e o problema pentru tine. Mai ales ca acum esti pus in tema.
Iar in ce priveste berea, la 15°C e perfecta. Fac cinste. Hai sanatate!
*Corectare: "indiferent daca"
Dacă crezi în Dumenzeu și el nu există îți pierzi în primul rând libertatea, liberul arbitru, vei trăi mereu cu gândul că trebuie să mulțumești un zeu și când nu faci cum spune el vei sta cu vina că urmează să fii pedepsit. Cum să n-ai nimic de pierdut?
Libertarea de-a face ce vreau e mai presus de orice. Nu se merită s-o pierzi doar din cauză că ar putea exista un anumit zeu (din mulți alți zei câți au fost născociți până acum de oameni).
Inteleg ce vrei sa spui, insa realitatea bate imaginatia ta.
Plus ca intre parerea ta si incalcarea libertatii celorlalti nu e decat un pas.
Libertatea, asa cum o intelegi, reprezinta, iarta-ma ca o numesc asa, limitare, cadere si nu crestere duhovniceasca. "Libertatea de a face ce vreau" poarta numele de libertinaj. Asa ai putea gandi ca ai libertatea de a-ti lua singur viata sau alte traznai cu care n-as putea fi de acord niciodata.
Adevarata libertate e cu totul altceva si consta in eliberarea de gandurile rele, de faptele rele si dobandirea harului Duhului Sfant. Dumnezeu n-a venit pe pamant sa ne faca robi, sclavi, fiinte indobitocite sau altceva, ci ca sa ne elibereze din noroiul in care ne zvarcolim, din nestiinta si indiferenta.
http://saraca.orthodoxphotos.com/......uhului.htm
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-serafim-sarov-88449.html
http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/ce-sta-adevarata-libertate
Asadar liberul arbitru trebuie folosit in mod intelept.
Numai bine!
Nu îmi mai da site-uri cu chestii din religia ta că nu citesc un cuvânt din ce scrie acolo. Pur și simplu nu-mi pasă de ce convingeri te forțează o anumită religie (pe care eu am ajuns s-o detest) să ai.
Daca Dumnezeu intr-adevar nu ar exista, oamenii nu ar fi atat de interesati sa-l inventeze, crede asta! Stii de ce? Din prea multa lene, care, din pacate ii cu duiumu.
Care oameni, că eu nu-s interesat să-l inventez. Și în toată lumea sunt sute, mii de zei, nu doar el.
Una dintre ele ar fi ificultate in trairea prezentului, suntem prea mult ancorati in trecut...
Neputinta multor oameni de a trai clipa si de a aprecia tot ce ne inconjoara.Majoritatea tindem sa ne gandim la ce o sa facem peste o ora si cand ajungem la ora respectiva, deja ne gandim la ce vom face in ora urmatoare.
Probabil e mai mult metafizica decat existentiala, dar... cea mai mare problema ar putea fi scopul final al existentei Universului. Cel putin in cazul meu e singura intrebare careia nu i-am gasit o explicatie. Si am ajuns sa ma gandesc la ipoteza ca pe plan metafizic nu exista conexiunea aceea dintre cauza, actiune si scop, deoarece aceasta tine de ratiune, deci de uman, iar metafizicul depaseste umanul.
Inseamna ca ai reusit sa raspunzi la intrebarea despre scopul existentei omului?
Nu ucide filosofia! Cum sa fie mai degraba o problema metafizica decat existentiala, atata vreme cat metafizica(in intelesul ei academic) isi pune tot probleme legate de existenta(si anume de explicarea naturii lumii)?
Nu uita ca ratiunea lucrurilor tine de Dumnezeu, nu de om. Nu omul este in centrul Universului, ci Dumnezeu. Am inceput un subiect delicat.
Omul exista pentru a duce la indeplinire scopul Universului - la fel ca orice alta fiinta sau orice alt lucru care exista.