Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Inteleg ce vrei sa spui, insa realitatea bate imaginatia ta.
Plus ca intre parerea ta si incalcarea libertatii celorlalti nu e decat un pas.
Libertatea, asa cum o intelegi, reprezinta, iarta-ma ca o numesc asa, limitare, cadere si nu crestere duhovniceasca. "Libertatea de a face ce vreau" poarta numele de libertinaj. Asa ai putea gandi ca ai libertatea de a-ti lua singur viata sau alte traznai cu care n-as putea fi de acord niciodata.
Adevarata libertate e cu totul altceva si consta in eliberarea de gandurile rele, de faptele rele si dobandirea harului Duhului Sfant. Dumnezeu n-a venit pe pamant sa ne faca robi, sclavi, fiinte indobitocite sau altceva, ci ca sa ne elibereze din noroiul in care ne zvarcolim, din nestiinta si indiferenta.
http://saraca.orthodoxphotos.com/......uhului.htm
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-serafim-sarov-88449.html
http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/ce-sta-adevarata-libertate
Asadar liberul arbitru trebuie folosit in mod intelept.
Numai bine!
Răspunde
Nu îmi mai da site-uri cu chestii din religia ta că nu citesc un cuvânt din ce scrie acolo. Pur și simplu nu-mi pasă de ce convingeri te forțează o anumită religie (pe care eu am ajuns s-o detest) să ai.
Probabil e mai mult metafizica decat existentiala, dar... cea mai mare problema ar putea fi scopul final al existentei Universului. Cel putin in cazul meu e singura intrebare careia nu i-am gasit o explicatie. Si am ajuns sa ma gandesc la ipoteza ca pe plan metafizic nu exista conexiunea aceea dintre cauza, actiune si scop, deoarece aceasta tine de ratiune, deci de uman, iar metafizicul depaseste umanul.
Inseamna ca ai reusit sa raspunzi la intrebarea despre scopul existentei omului?
Nu ucide filosofia! Cum sa fie mai degraba o problema metafizica decat existentiala, atata vreme cat metafizica(in intelesul ei academic) isi pune tot probleme legate de existenta(si anume de explicarea naturii lumii)?
Nu uita ca ratiunea lucrurilor tine de Dumnezeu, nu de om. Nu omul este in centrul Universului, ci Dumnezeu. Am inceput un subiect delicat.
Daca Dumnezeu intr-adevar nu ar exista, oamenii nu ar fi atat de interesati sa-l inventeze, crede asta! Stii de ce? Din prea multa lene, care, din pacate ii cu duiumu.
Care oameni, că eu nu-s interesat să-l inventez. Și în toată lumea sunt sute, mii de zei, nu doar el.
Omul exista pentru a duce la indeplinire scopul Universului - la fel ca orice alta fiinta sau orice alt lucru care exista.
In cazul meu nu era nimic, nici oameni, nici natura, nici lume, nici sentimente, nici sa-i pese cuiva, nu era nimic si nici nu existam.
Tu daca iti aduci aminte ingeri treaba ta.
Tu spui ca oamenii sunt prea lenesi sa inventeze un zeu.
Deci inainte erau alti zei prin europa tot inventati de oameni, exista elita fiecarei tari si oamenii saraci.
Romanii la ce s-au gandit, mai daca facem o religie in care omul sarac ajunge in rai "Ci Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari;" Si astfel lumea fiind plina de cei nebuni si cei slabi crestinismul a castigat putere si anume preotii care traiesc prin pacatele oamenilor slabi.
De asemenea s-au rasculat fraieritii si au instaurat o noua elita cu propriile maini: preotimea crestina.
Deci Dumnezeul acesta practic ii alege pe cei slabi care sunt multi dar nu se gandeste la cei superiori care aia ar trebui sa fie importanti pentru a putea duce omul la urmatoarea evolutie.
Dumnezeul celor slabi de inger, fericiti cei saraci cu duhul caci aceia se vor mangaia si uite asa toata europa crestina si asa mai departe.
Dumnezeu in loc sa ii aplaude pe cei intelepti care incearca sa inteleaga lumea, gandesc mult mai profund decat ceilalti amortiti el ii alege pe terminatii societatii.
Din respect totusi pentru niste oameni mai inculti dar vad ca n-am cu cine vorbi totusi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
