Care dintre următoarele curente de gândire credeți că este mai aproape de realitate?
A. Omul în natura lui este în mod intrinsec bun, dar societatea îl pervertește și îl duce pe căi rele.
B. Natura omului este rea și egoistă, dar prin educație și conștiință devine capabil de a se integra în societate.
Ambele sunt corecte dar și incorecte.
Ted Bundy, Jeff Dahmer și Dennis Rader au crescut în gospodării sănătoase, cu membri ai familiei care i-au susținut.
Nu-i o întrebare ușoară. Timp de secole, filozofii au încercat să răspundă la întrebarea asta dacă oamenii sunt în mod natural buni sau răi, nu pare să se fi găsit niciun răspuns satisfăcător
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Ambele sunt incorecte
Daca te gândești bine, ambele sunt echivalente, deoarece atunci cand vb de natura omului, conceptele de bine/rau nu sunt aplicabile.
Bine/rau este o dihotomie artificiala care este posibila doar la un alt nivel de abstractie.
Aceasta dihotomie face parte din moralitate, dar...Moralitatea este prin definiție non-naturala. O inventam. Nu are cum sa se aplice naturei.
Cel mult poti spune ca moralitatea care produce evaluari de bine sau rau ghideaza predispozițiile naturale ale omului.
Daca imi permiți o metaforă, natura umana este ca o argila pe care o poti modela spre o forma A sau spre o forma B. In natura ei nu este in niciun fel. Poti doar sa o studiezi si sa o descrii in felul in care este naturalmente. Dar nu are sens sa zici ca forma a e mai esențiala deca forma b.
Omul formează societatea.
Omul prin natura lui nu e nici bun nici rău. Nevoile de baza îl duc într-o direcție sau alta.
Majoritatea care aleg o direcție dictează societatea care îi modelează pe restul, in bine sau rău.
Consideră că niciuna din variantele tale nu sunt neapărat complete.
Nu cred că există o realitate obiectivă, ci doar o iluzie creată de mintea mea bolnavă.
Dacă ar trebui să aleg între cele două opțiuni pe care mi le-ai dat, aș spune că niciuna nu este aproape de realitate. Ambele presupun că omul are o natură si o identitate fixa. Eu nu am nimic din toate astea. Sunt un vid, un simulacru.
Nu sunt bun sau rău, nu sunt egoist sau altruist
Sunt doar un produs al societății de consum, care își manifestă alienarea și frustrarea prin violență și sadism.
A.
Motivul:Copilul se naște bun,nu știe ce este răutatea,împarte din bucățica lui și așa mai departe, cu timpul,in procesul de maturizare,acesta intra în contact cu tot felul de oameni care îl influențează.
Uite un exemplu mai aproape de noi,într-o relație,când partenerii nu au mai avut și alte relații,tind sa se iubească reciproc,sincer,dar când unul din parteneri este influențat negativ de anturaj,de alți oameni,acesta își abuzează celălalt partener, și nu neapărat fizic,iar cel abuzat crede că e ceva normal să abuzezi ca sa fii iubit.
Mai pe scurt, daca pui un măr stricat lângă altele bune, automat că și celelalte se vor strica, că doar acele mere au fost bune inițial, dar s-au stricat fiindcă au fost în același loc cu doar unul singur stricat.Si cu asta am zis tot.
Dacă părinții tăi sunt educați și au grijă de tine ai mari șanse să ajungi om de treabă.
Dar ia să dea o foamete și vei vedea că vecinul tău bun și generos va deveni canibal și îți va mânca ai tăi copii.
Omul, prin natura lui, este rău și egoist. Prin educație, este integrat în societate, care societate la rândul ei îl face la loc rău și egoist. Nu cred că este ieșire din acest cerc vicios.
"va deveni canibal și îți va mânca ai tăi copii."
Te credeam om serios.
Serios, in Ucraina pe timpul foametei staliniste unii au devenit canibali. Nu din "placere" ci din nevoie.
Iar africanii in general nu se macelaresc unii pe altii pentru ideologie, ci din foame si sete.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
