Nu exista scop,sens și orice scop ai da este o amăgire,omul este o entitate amăgită de speranțe false,mereu urca piatra pe munte și apoi ea cade și iar sus cu ea, existența este zero, universul nu are scop, sens astea sunt idealisme stupide, cică noi influențăm? Nu influențăm nimic, omul va dispărea Intr un război nuclear și adio
Nici una, nici alta. E greu de crezut ca omul, o ființă atât de complexă, să fie șters din existență pentru totdeauna; mai ales dacă te gândești la un om care a avut o oarecare valoare: un Max Planck, un Mozart, un Eminescu... Dar nici că ar putea avea o influență infinită nu mi se pare credibil. De ce infinită? O influență limitată, da. Gândește-te că unul ar putea muri în fragedă pruncie, la vârsta de o lună-două de exemplu. Influența morții lui s-ar rezuma la familie: mama, tata și eventual rudele apropiate. De aici până la influență infinită asupra lumii e prea mult.
0, general vorbind, cu exceptia celor care au facut ceva ce nu se poate uita, gen Einstein, Tesla, Arhimede, Criminali care is ridicati la mare rang acum, gen Alexandru Macedon, Ginghis Han, Cezar, etc
In maxim 100 de ani esti uitat total ca ai existat pe undeva, asa se intampla.
Și valurile nu se duc, stimabile? Unde este infinitul în asta? Clar mă îndrept către prima variantă.