Dacă vorbim de primate, gorilele sunt cele mai puternice animale, împărțind in jur de 98% din ADN-ul uman. Sunt în același timp puternice, inteligente (pot dezvolta o inteligență socială incredibilă, folosind semnele/mimica).
Dacă vorbim de insecte, cea mai puternică specie este reprezentată de "Gândacii de bălegar", asemenea furnicilor, pot ridica greutăți de peste 250 ori din masa proprie.
Atunci cine e mai puternic? Ala cand da cu trompa te arunca cativa metri lejer, daca te si calca esti pa, are cateva tone in viu si e si masiv, e destul de logic.
Noi suntem oameni, chiar dacă avem carne și sânge la fel ca și animalele. Ne diferențiază rațiunea, judecata și înfățișarea, chiar dacă cei mai mulți dintre noi nu suntem fotomodele și nu ne bucurăm de aceeași sănătate.
Că unii dintre noi au ajuns din punct de vedere rațional pe o treaptă cu animalele sau chiar mai jos, asta este altceva. Dacă un dobitoc este judecat în funcție de faptele sale, cu cât mai mult va fi judecat omul după binele sau răul care l-a făcut.
Daca consideri ca "animal" e jignitor pentru noi, caci te consideri mai bun decat ele, la fel de jignitor ar trebui sa consideri si "fiinte/vietati", pentru ca si aceste cuvinte definesc bacteriile, oamenii, cainii, maimutele, etc. Dar ma indoiesc ca astea sunt jignitoare din punctul tau de vedere.
Este adevărat că și animalele au rațiunea lor; dar omul a fost înzestrat cu o rațiune mult superioară necuvântătoarelor.
Nu vreau să mă gândesc la cum ar arăta pământul dacă animalele ar fi fost complet lipsite de rațiune, și nici dacă oamenii ar fi avut rațiunea animalelor pe care acestea o au astăzi.
Un câine sau o pisică, chiar dacă le ții în brațe, tot animale sunt. Compasiunea pentru ele nu trebuie să ne schimbe poziția față de ele. Iar superioritatea noastră nu trebuie să fie un pericol pentru necuvântătoare.
Noi suntem chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Noi nu suntem animale.
Caracter și înfățișare.
Când vei ajuge să-L cunoști așa cum dorește El să fie cunoscut, atunci vei cunoaște adevărul.
Vorbirea lui Dumnezeu este contradicție pentru cine nu o înțelege, pentru cine nu este obișnuit cu ea.
Biblia trebuie citită cel puțin o dată ca să avem o idee. A doua oară vom descoperi lucruri profunde. A treia oară și mai departe vom descoperi lucruri și mai profunde.
Nici nu se poate compara Biblia cu alte cărți. Ea este mai mult decât un sprijin pentru fiecare om.
Dicționarele de p pământ nu pot descrie încrederea și nici bucuria pe care o oferă. Experiența cunoașterii de Dumnezeu nu poate fi explicată în cuvinte, deoarece nu există cuvinte. Cum ai putea să explici cum arată un tren aceluia care nu a văzut nici măcar o căruță? N-ai cum. Sau cum poți explica dragostea unuia care nu s-a bucurat niciodată de ea?
Ca să poată fi înțelese de oameni, adevărurile cerești au fost exprimate în pilde.
Am spus mai sus despre conexiunea puternică dintre Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Atunci când un om intră în părtășie cu Dumnezeu, nici nu-ți poți imagina -și nici omul explica- cât de pătruns este el de prezența dumnezeirii.
"Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el."" (Ioan.14:23)
Ce poți înțelege din aceste cuvinte? Și Dumnezeu nu minte, și nici nu exagerează. Lucrul este adevărat, și va fi cunoscut numai de acela care își dorește să cunoască pe Dumnezeu. Și când Îl va cunoaște, Îl va iubi. Pentru că nu poți să nu iubești pe Dumnezeu atunci când Îl vei cunoaște! Atunci vom înțelege și vorbirea Lui.