Nu există un cel mai important filosof român, tocmai pentru că fiecare filosof şi cugetător român nu există pentru concurenţa unui altul. Lăsând deoparte egocentrismul vreunui filosof român (precum îmi pare a fi Inferno), fiecare este o sursă inepuizabilă de idei şi cugetări: Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Ţuţea, Ioan Petru Culianu, Lucian Blaga, Gabriel Liiceanu şi alţi câţiva gânditori: Octavian Paler, Panait Istrati. A presupune că există o comparaţie între filosofii noştri, desfiinţează geniul românesc. Fiecare filosof participă, fără ezitare, asemenea unei reminiscenţe ideatice, la geniul românesc; el este o parte dintr-un întreg, reprezintă o frântură dintr-un sistem filosofic românesc ce-mi pare că are o continuitate perpetuă, că este mereu, cu fiecare generaţie vădită lumii, înnoit, modernizat prin interpretările şi ideile gânditorilor.
Îi consider pe mulţi filosofi şi gânditori români demni de graiul filosofic.
Eu sunt de parere ca Mircea Eliade sau Lucian Blaga dar fiecare e cu parerea lui.
Cel mai excepțional desigur, după părerea mea e Lucian Blaga, el îmi place, poeziile pline de sens și tezele sale filozofice asupra metafizicii satului de exemplu, sau astfel de teze filozofice minunate ca Trilogia Cunoașterii sau Trilogia cosmologică.Îmi place cum prezintă el satul în Elogiul satului românesc ca ceva ce cuprinde o metafizică și teoria sa ca Veșnicia s-a născut la sat.Petre Tutea tot e frumos în prezentarea ideilor sale.Îmi place de amândoi.Nu știu de ce dar după RAM și Maitreiy mi s-a creat o impresie greșită despre Eliade de aia nu po să spun nimic de el.
Pentru mine, cei mai mari filosofi si ganditori romani sunt Mircea Eliade, Emil Cioran si Lucian Blaga.
Eu eram convinsa ca e in mod clar, Constantin Noica, ma deruteaza faptul ca nu l-a numit nimeni
Inferno.
Argument: Am spus chestii mult mai logice, corecte (ceea ce e masurabil) si „filosofice" decat Petre Tutea, iar daca el poate fi trecut pe lista celor mai mari filosfi, atunci eu cu siguranta sunt cel mai mare filosof.
În tinereţe a fost legionar. La bătrâneţe îşi schimbase opiniile. Indiferent, gândurile sale sunt cele care contează în fapt. Ceea ce era el în societate, este lipsit de importanţă. Ceea ce transmite (nu în cărţile sale, ci în cărţile cu şi despre el) este mai de admirat faţă de Ţuţea, omul social.
AvalohAlyn întreabă: