Moartea unei persoane dragi.Traind alaturi de ei, si dintr-o data nu-i mai ai dar raman in sufletul tau. Poate asta ar fi o consolare.
Nici bolile, nici pierdere averilor, nici despartirile nu se compara cu moartea celor dragi.
Parerea mea este ce pierderea unei persoane dragi este cel mai mare necaz deoarece ti la el si nu vrei sa il pierzi.
Sunt multe etape ale vietii prin care trecem.Moartea celor dragi poate fi si ea o tragedie, dar cu timpul ne resemnam si mergem mai departe.
Pentru mine sunt doua tragedii care m-ar putea distruge.Prima ar fi vreo boala incurabila, care mi-ar macina tot organismul.Sa traiesc zilnic in durere, chiar n-as suporta.Iar a doua este despre libertate si anume sa fiu sclav pe "plantatia" altcuiva.Stiu ca nu suntem liberi pe deplin, dar nu-mi place sa apartin cuiva cu forta.
"Una dintre cele mai grave boli pe lumea asta este să nu însemni nimic pentru nimeni."
Maica Tereza
Fiecare dintre noi consideram ca intamplarile negative din viata noastra sunt de nerezolvat si neputand conta pe sprijinul cuiva tindem sa facem pe victimele pentru restul viitorului nostru.Necazurile,depind in mare parte de starea noastra spirituala, cu cat suntem mai optimisti si vedem partea plina a paharului, nu prea ne vom da seama ca suntem inconjurati de stari negative, pe cand pesimistii care prin definitie au tendinta de a se plange, vaicari si de a vedea lucrurile in nuante de gri,(probabil ca si autosugestia isi are rolul ei) vor avea parte de situatii in care nu se vad solutii simple.Fiecare avem perceptia noastra despre gravitatea unui necaz, cele care nu depind de noi si de puterile noastre par sa arunce o culpa divina asupra situatiei, dar cand necazul se intampla din vina noastra, de multe ori e lipsa de informatie si multa multa prostie.
De obicei moartea propriului copil e cea mai mare nenorocire pentru cineva.
De obicei moartea mamei lui.Eu sunt foarte ingrijorat ca mama mea mai are de trait doar 20-30 ani.
Greu de spus...nu se aplica acelasi lucru la toti.
As spune totusi moartea cuiva drag... poate a singurei persoane pentru care lupti.
Asta ar dezarma pe oricine.
Persoanele pot fi inlocuite, parerea mea. Iar daca nu esti tu vinovat de plecarea ei pe lumea cealalta, adica nu te-a parasit intentionat, se poate trece peste.
Din fericire nu am patit asa ceva, si sper sa nici nu patesc. Insa am asa un sentiment ca exista ceva mai rau de atat.
Iti spun sigur: o persoana cu dizabilitatii nu se simte prizonier in corpul sau! Ok, e constient ca poate nu este capabil sa faca anumite lucruri!
Dar invata sa se integreze in socieate, sa se bucure de viata, incearca sa faca lucruri pe care orice om sanatos fizic le face (atat cat poate).
Majoritatea nu isi plang de mila, nu asteapta mila! Ci vor sa fie tratati cu demnitatesi respect...
Hai bah, ma lasi...
Daca nu cunosti persoane in situatia asta, cel mai bine ar fi sa nu-ti dai cu parerea! Zic! Ramai la ideile tale! Morti? hahahaha!
Chiar ai simtul umorului dezvoltat!
Inteligenta nu o asociez cu simtul umorului... poate e invers proportionala in unele cazuri!
Have a nice day! fiinta vie!
Si-a sters raspunsurile persoana respectiva sau (adminii au sters raspunsurile!)
Acum pare ca vorbesc singura...
Moartea cuiva foarte drag, clar, poate a singurei persoane pentru care simti ca merita sa traiesti, de fapt sigur asta.
Mai sint destule, desigur, dar personal nu imi pot imagina ceva mai sfasietor decat exemplul oferit din primul rand.De ce? Caci, vrem sau nu sa recunoastem, noi traim prin intermediul altora, ne refugiem in viata lor, ne conectam la fericirea si tristetea altora, in speranta de a gasi un "suflet" compatibil cu al nostru, chiar de asa cevapoate nu exista in realitate, dar incercam.Fiecare este pe cont propriu, se naste si moare la fel de singur, dar VIATA toata nu si-o traieste doar in singuratate.
Ti-am sucit mintile, stiu, dar sper ca stii ca nu vreau si nu putem sa fim impreuna.
Http://i.imgur.com/VvCcOPY.jpg Cine a zis că vreau să fiu cu tine? =)))) :))))))
„cu cineva*".
Nimeni nu te multumeste... cel putin asta afirmi tu! Insa stim si noi modestul care se ascunde in tine si care nu iese la suprafata, vulnerabil fiind. Asa ca, haide, sa dam cartile pe fata.
Brb pana la magazin
Necazul ti-l creezi tu, e in mintea ta... daca inveti sa privesti partea buna dinorice, vei avea o viata frumoasa