Normalitatea este reprezentata de modul nostru intelectual de intelegere, binenteles, tinand cont de lucrurile din jurul nostru, care oricum, au fost analizate o perioada lunga si ne sunt cunoscute... Noi numim logica o normalitate, dar nu in toate cazurile este asa, depinde de persoana respectiva... Dar cel mai simplu ar fi sa spunem ca normalitatea depinde cumva de niste reguli, care ne sunt impuse si trebuie tratate ca atare, folosindu-ne si de o logica corecta. Un ex: Daca nu avem o logica pura, oamenii politici ar putea da unele reguli care reprezinta o interzicere a regimului totalitar asupra populatiei. Dar noi daca avem si logica combinata impreuna cu inteligenta putem sa deosebim binele de rau, tinand cont de imprejurimile, obiceiurile si traditiile din tara respectiva. Aceasta ar fi doar o oglindire a teoriei, dar din punctul meu de vedere nu exista o teorie a normalitatii.
Nu exista oameni normali si anormali,exista doar oameni cu diferite trasaturi si diferite moduri de gandire.
Societatea a creeat,, normalul'' adica ceva ce nu e iesit din comun.
O sa-ti dau un exemplu si il dau pe bune.
E rau daca imi vopsesc parul verde? Nu exista bine si rau general exista cauza si consecinte. Cauza e ca mi-am vopsit parul si consecintele sau urmarile sunt acelea ca majoritatea o sa ma considere ori gay, ori bolnav, ori nu foarte inteligent, ori nerecunascator si ca imi bat joc de trupul de la Dumnezeu...etc, nu prea placute, dar altii o sa spuna ca nu e nimic iesit din comun.
Lumea e facuta din oameni si omul e diferit unul de altul.
A vorbi despre normalitate e ca si cum as vorbi despre Dumnezeu - n-am vazut-o niciodata, e doar o chestie in care credem, si doar atat.
Cred ca normalul este un termen abstract, nu poate fi facuta o generalizare in acest caz.Cum ai spus si tu, fiecare are normalitatea sa.Vecinului i se pare normal sa se sarute cu persoanele de acelasi sex cu el.Privita din punctul meu de vedere, aceasta problema nu se incadreaza in normal.Sau,dupa cum bine a raspuns si mihaela,alta varianta de raspuns ar fi ca normalul se poate incadra ca fiind unversal pentru toti,pana la o anumita bariera. Tinand cont ca traim intr-o lume plina de reguli si majoritatea ne supunem acestora, noi acestia care facem parte din majoritatea, ne incadram in acelasi normal.Dar dupa cum a fost vorba, o facem intr-o anumita masura, pana intr-un punct.Este imposibil sa fim cu totii la acelasi nivel de normalitate, asta ar inseamna sa fim niste carcase de metal si nimic mai mult.O zi buna!
Normalitatea se schimba de la o generatie la generatie sau princiipile de normalitate difera de la persoana la persoana.
"Normalitatea se află în ochii privitorului."
Din punctul unui om educat, civilizat, ascultator i se pare normal sa mai citeasca cate o carte, sa asculte persoane si pareri, sa nu vorbeasca urat, sa mai mearga si pe la Biserica duminica, sa se comporte ca atare. In schimb pentru un om de la care nu prea avut de unde sa invete regulile de comportament sau nu a avut cine i se va parea anormal ce face cel educat si ii va parea normal sa vorbesti urat, sa scuipi, sa nu respecti oamenii din jur.Depinde de la persoana la persoana
Cum imi place mie sa spun: in ziua de azi ce era candva normal e anormal si e era anormal e total Normal!
Normal=societate=>turma..Trebuie sa fim putin psihopati asta e "normalitate".
Poate eu mă cred normală, dar ceilalți mă cred nebună. Fiecare are modul lui de gândire.
Nu tine de modul individual de gandire conceptul de normal, tine de gandirea colectiva, cineva o sa spuna ca esti nebuna atunci cand sfidezi o normalitate a unei colectivitati;
ambiguitatea termenului provine din perioada de tranzitie a gandirii-constiintei umane; poate la un moment dat cei care te credeau nebuna ajung sa inteleaga si sa te considere normala si automat sa vada ca normal ce exprimi tu si asa ce exprimi tu devine normalitate
uite un exemplu: eu vin si denumesc o constelatie "Capella" insa restul ii spun "Lyra", cea ce va ramane ca denumire normala va fi Lyra, in cazul in care restul ajung la aprecierea ca denumirea "Capella" este mai potrivita atunci aceasta va deveni normala
Shammal: "Nu tine de modul individual de gandire conceptul de normal..."
Shammal, văd că te tot încăpăţânezi şi o ţii pe a ta şi o mai bagi şi altora pe gât cu forţa. Chiar e musai să stabileşti normalităţi pe aici, tu pentru toţi? Poate le avem pe ale noastre şi dorim să le păstrăm.
Un caz ipotetic:
Sunt pe o insulă. Nu mi se pare normal (firesc/obişnuit/natural/sănătos/conform normei/aşa cum trebuie) să mănânc oameni, să-mi mutilez corpul, să mă închin zeilor ploii şi a războiului, să umblu pe pietre încinse, să mă las violată de bărbaţi...şi nu mi se va părea normal nici după ce voi fi "înfiată" de un trib de canibali, pentru care toate aceste lucruri vor fi normale.
Eu aleg ce e normal pentru mine, eu decid dacă normalul meu să coincidă cu normalul majorităţii sau nu. Ai tu vreo problemă cu asta?
Intr-adevar conceptul de normal tine de gandirea colectiva, asa pare, este o eticheta, insa normalul este, sau trebuie stabilit in funtie de ce este benefic societatii, egalitate in drepturi etc. O persoana nu este nebuna sau anormala daca este diferita fizic sau gandeste diferit, atata timp cat ea, prin comportamentul ei sau prin ceea ce afirma, nu este daunatoare societatii, nu incalca libertatea nimanui si nu abereaza - nu sfideaza realitatea, concretul, dovezile si argumentele clare. Faptul ca majoritatea considera o persoana nebuna sau anormala, dar acea persoana nu incalca cele amintite de mine mai sus, majoritatea este problema, ei sunt defecti in gandire, involuati rational. Trecutul ne arata ca multe lucruri care erau considerate pe atunci normale, cum ar fi, omorarea cu pietre... sclavagia, etc acum noi le consideram anormale. Ei pe atunci erau mai putin evoluati din orice punct de vedere fata de prezent, nu puteau vedea ca nu este in regula ce fac. La fel si prezentul are anormalitati, iar generatiile viitoare le vor vedea, vor face o schimbare(asta cu conditia ca omenirea se indreapta in directia cea buna, mintile slabe vor fi intotdeauna o piedica...). Din generatie in generatie se mosteneste o morala, o normalitate, fiecare generatie o imbunatateste cate un pic(prin descoperiri si idei noi) si o transmite urmasilor, asfel urmasi nostri vor avea un atu fata de noi, ideile si descoperirile noi vor fi un plus la ce stim noi in prezent, ele vor fi un plus de aspecte in analizarea unei probleme. Normalul nu este/nu trebuie sa fie cel considerat, el trebuie sa fie cel care se supune unor norme. Asta nu poate intelege multa lume.
De ce suntem nemultumiti de conducere? De ce ne cerem drepturi, de ce ne simtim nedreptatiti? De ce ne ingrozeste faptele unui raufacator, psihopat, pedofil, etc? De ce, de ce? Ca nu-i corect, ca nu e moral? Daca nu-i corect sau moral nu poate fi nici normal! Ei incalca niste norme, dreptate, egalitate, adevar, etc.
Cam asa e, aceasta normalitate este mostenita iar generatie dupa generatie ea este modelata de schimbarea in constiinta
simt pe pielea mea aceasta mostenire inainte daca mi se zicea ca asa e normal din principiu faceam contrariu acum sunt ceva mai rational
ai mei parinti au zis ca nu mai exista unu cu ideile mele mai aveau un pic si ma dezmosteneau
Parerea mea despre normalitate este aceea ca fiecare este normal pentru anumite persoane. Uite, un exemplu, din punctul meu de vedere persoanele care stau si vorbesc in modul acela formal si au tonul acela superior, care nu accepta glumele putin mai porcoase, care cred ca toti din jurul lor sunt inferiori, mi se pare niste... Nu pot descrie. Fiecare este normal in felul lui pentru anumite persoane, depinde de modul de ati privi grupul
Normal universal valabil pana la un anumit punct, dar tind sa cred ca fiecare are normalitatea lui
Nu ai cum sa ai normalitatea ta, o definire a normalului spune : care este conform cu o norma (norma = Sumă de reguli recunoscute de majoritatea unei colectivități ca obligatorii ) luam ex o norma existenta in legislatia romaniei pe care si tu o rescpecti chiar daca nu esti de acord (pentru tine e anormala) cu ea pentru ca altfel intri in ilegalitate
Shammal, nu neapărat.
Sunt mai multe sensuri care se întrepătrund.
http://dexonline.ro/definitie/normal
Normalitatea este un cuvant mult prea absurd pentru era in care traim. Adica....hai sa ne gandim un pic! Ce inseamna de fapt cuvantul asta "normalitate"? Pentru mine pare un ideal, ceva ce nu o sa se intample niciodata. Nu ma vad facand aceleasi lucruri zilnic, nu ma vad respectand regulile tot timpul... si cred ca asta ma face anormala. Sincer, nu cred ca exista un om in viata care sa nu fi facut ceva nepotrivit vreodata, ceva diferit fata de ce suntem invatati sa facem. De aceea cred ca normalitatea este mult mai greu de gasit decat ne-am fi inchipuit! Si totusi ma bucur ca e asa! Ma bucur pentru ca astfel ma pot regasi si eu undeva. Orice om are o doza de nebunie in el si asta il face unic, il transforma intr-un nonconformist, o persoana careia nu-i este frica sa incerce ceva nou in fiecare zi, o persoana careia nu-i este frica de necunoscut. O concluzie pe care pot sa o trag este ca viata nu ar trebui sa se rezume doar la normalitate, nu ar trebui sa alergam neputinciosi dupa ceva ce nu vom avea niciodata. Trebuie sa ne resemnam si sa invatam sa traim cu asta, insa sa nu vedem asta ca pe un handicap ci ca pe un dar, o particularitate a noastra!
Bun răspuns.
Cât te citeam, îmi răsunau pe rând în minte:
"Jos normalitatea!"
"Sunt un anormal şi am drepturi!" : ))
Pai cam asta e adevarul! Fie ca suntem sau nu constienti de asta toti suntem anormali si da, surprinzator, avem si noi drepturi.
Surprinzător e că nu prea le avem (la modul serios vorbind), deşi ar trebui să existe; mai mult sunt doar în teorie.
Exact asta zic si eu! Surprinzator, dar mai suntem si noi pe aici! Poate ar trebui sa fim luati in seama si sa ni se respecte drepturile!
Shaorma cu de toate e normala. Acum vei muri de oftica
Nu'mi place shaorma, imi place doar cum suna numele No bah...mori tu de ciuda :*
Oh, cred si eu ca nu-ti place. Abia acum te-ai trezit din lesin... dupa acel reply.
Intru cand n'am ce face pe tpu...rar, rar. Deci peace
Fiecare are normalitatea lui fiindca nu exista oameni la fel chiar si gemenii sunt diferiti emotional si intelectual.
Normalitatea diferă de la om la om.Fiecare persoană are fobiile,obiceiurile sau gusturile lui,doar că în ziua de astăzi normalitatea înseamnă să fi ca toţi ceilalţi.Să zicem că dacă un om merge în lenjerie intimă pe stradă,majoritatea oamenilor îl vor crede anormal,deoarece probabil e nebun,dar nu, nu este aşa, până la urma e tot om, nu este extraterestru, corect?
Sper că ai prins ideea.Am încercat să mă exprim corect, dar in momentul de faţă sunt foarte obosit.Baftă!
Ce inseamna normalitatea normalitatea nu are neaparat o definitie, fiecare este normal in propriul fel ce mie mi se pare normal poate altora nu li se pare si tot asa normalitatea nu este o insusire sau o caracterizare ci doar o simpla exprimare
AvalohAlyn întreabă: