Care este părerea voastră referitoare la normalitate? Este normalul universal valabil sau fiecare are normalitatea lui?
Dacă doriţi, puteţi să dezvoltaţi ideea.

Normalitatea e o conventie, e la fel ca si conventia bine-rau.
Depinde la ce nivel privesti, la nivel global as zice ca normalitatea e universal valabila. In grupuri mici, fiecare are normalitatea lui, cu mici variatii.

Normalitatea este universal valabila pana la un punct! Mare parte tine de conduita si reguli ale societatii. Am fost educati astfel si bineinteles ca unele reguli au fost impuse!
Pe de alta parte, tine si de fiecare popor in parte si/sau mediul lui de dezvoltare! Pentru unii o fi normal sa manance broaste si viermi, pentru noi nu!
Cred ca ambele variante expuse de tine sunt corecte! Avem normalitatea aceea comuna tuturor si avem o normalitate proprie fiecarui individ in parte. Pentru mine e normal sa-mi beau cafeaua dimineata timp de o ora ascultand rock la maxim, vecinul s-ar putea sa spuna: Tipa asta nu-i normala!
Aceeasi parere o am si eu despre manelistul de deasupra, care coboara treptele din 3 in 3 si cum a ajuns afara, scuipa! L-am intrebat de ce face asta...mi-a raspuns ca e normal sa scuipi!

Aşa e, Miha, pentru unii era normal să-i ardă pe rug pe cei care nu erau de acord cu ei sau erau incomozi, automat devenind anormali şi buni de un foc de tabără, pentru alţii este normal să-i marginalizeze pe cei care sunt diferiţi şi au o normalitate proprie...

Cred că atâta timp cât normalităţile diferite nu se suprapun şi nu agreseaza, e ok, ca şi în cazul libertăţilor. Dar dacă îmi suprimi normalul meu, fără ca el să te privească în mod direct şi să aibă vreo treabă cu normalul tău, e deja o problemă.

Normalitatea ca noțiune poate fi universal valabilă însă e foarte greu dacă nu aproape imposibil să o definești fără a intra în contradicție cu o anumită dogmă, etică socială sau stare de fapt. Ne place să credem că normalitatea e o vastă arie cuprinsă între două extreme însă într-o lume în continuă transformare extremele de care vorbim sunt granițe instabile, mereu lărgind sau restrângând aria normalității. În societate, normalitatea e în general o stare care respectă etica stabilită de ea, o stare care nu intră în conflict cu majoritatea chiar dacă aceasta și-a construit această etică plecând de la o premisă greşită. Dacă totuși reducem aria normalității până în punctul în care poate fi conștientizată de fiecare dintre noi ca stare de fapt, ajungem să vedem cât de individuală poate fi normalitatea și cât de mult îi lipsește să fie tratată ca și stare universal valabilă. Ce e normal, să omori? Individual e anormal, adevarat dar e normal să omori sute de mii de oameni într-un război spre exemplu.
Homosexualii nu sunt ceva normal? Pentru unii da, pentru alții nu! Dar islamiştii, ateii, creștinii, comuniștii și nu vreau să continui că sunt multe?! Fiecare poate fi sau nu; depinde de conjuctură.
Mai aproape de adevăr poate fi echilibrul o stare de normalitate dar cine reușește să-l mențină?
Deci, concluzie :
Normalitatea e o noțiune pur umană, universal valabilă, cuantificabilă variabil şi subiectivă; mai clar, un copil născut "din flori", la stadiul mersului în patru labe, lăsat să exploreze lumea de capul lui în marele parc din spatele orfelinatului.

Normalitatea este creata de majoritatea oamenilor dintr-o comunitate; individual, putem avem chesti pe care le consideram firesti insa care sunt considerate anormale d.p.d.v. al majoritatii

Cred ca normalul este un termen abstract, nu poate fi facuta o generalizare in acest caz.Cum ai spus si tu, fiecare are normalitatea sa.Vecinului i se pare normal sa se sarute cu persoanele de acelasi sex cu el.Privita din punctul meu de vedere, aceasta problema nu se incadreaza in normal.Sau,dupa cum bine a raspuns si mihaela,alta varianta de raspuns ar fi ca normalul se poate incadra ca fiind unversal pentru toti,pana la o anumita bariera. Tinand cont ca traim intr-o lume plina de reguli si majoritatea ne supunem acestora, noi acestia care facem parte din majoritatea, ne incadram in acelasi normal.Dar dupa cum a fost vorba, o facem intr-o anumita masura, pana intr-un punct.Este imposibil sa fim cu totii la acelasi nivel de normalitate, asta ar inseamna sa fim niste carcase de metal si nimic mai mult.O zi buna!

Dar oare majoritatea este cea mai în măsură să decidă care ar trebui să fie normalul meu, al tău şi al tuturor?
Pe vremuri era normal ca o femeie violată să fie dăruită violatorului ca sălbaticul să o violeze în continuare sau era normal să fie omorâtă cu pietre pentru "n" motive idioate, considerate normale de majoritatea anormală, considerată, tot de aceeaşi majoritate, normală atunci. În unele ţări este socotită drept normală, tot de către majoritate, extirparea clitorisului la fetiţe (pentru care poate ar fi fost normal să simtă orgasmul măcar o dată în viaţă şi să nu trăiască în ruşine şi durere, dar le-a întrebat cineva?), în alte ţări este normal să dărâmi şcoli şi spitale şi să ridici biserici din banii publici (când şi aşa sunt deja peste 18.000). Oare să iau apucăturile lor drept normale doar pentru că ei sunt majoritari? Sau au ei dreptul să hotărască pentru mine şi pentru tine cum ar trebui să funcţionăm şi să gândim şi sunt ei îndreptăţiţi să ne eticheteze drept anormali, doar pentru că nu ne afiliem gândirii lor şi avem normalităţi diferite?
Cred că relevanţa părerii majorităţii este supraestimată.

Tu vorbesti despre normalitatea universala versus propriile convingeri si placeri, sau situatii si stari convenabile in care sa-ti spui ca "aici e de mine, sunt acceptat cu anormalitatea mea si n-am de suferit de pe urma ei."Dar ce te faci cand un psiho gandeste si are aceleasi dorinte ca si tine?
Nu exista normalitate, sunt doar niste legi si moduri de a percepe unele mecanisme cu influente.Influentele stau la baza normalitatilor.Un exemplu destul de bun este Charles Manson, care a reusit sa-si conviga adeptii sa comita 9 crime. Unii din ei nici macar nu aveau curajul sa se gandeasca la crime si uite ca dupa cateva "sedinte" li s-a parut normal.
Asa ca normalitatea fiecaruia e ca o ciorba, fiecare informatie va avea la randul ei un nou rezultat si o noua directie.

Nu e moartea normala?

Normalitatea se schimba de la o generatie la generatie sau princiipile de normalitate difera de la persoana la persoana.
"Normalitatea se află în ochii privitorului."
Din punctul unui om educat, civilizat, ascultator i se pare normal sa mai citeasca cate o carte, sa asculte persoane si pareri, sa nu vorbeasca urat, sa mai mearga si pe la Biserica duminica, sa se comporte ca atare. In schimb pentru un om de la care nu prea avut de unde sa invete regulile de comportament sau nu a avut cine i se va parea anormal ce face cel educat si ii va parea normal sa vorbesti urat, sa scuipi, sa nu respecti oamenii din jur.Depinde de la persoana la persoana
Cum imi place mie sa spun: in ziua de azi ce era candva normal e anormal si e era anormal e total Normal!

Hai sa tratam subiectul fara a ne implica afectiv, ca pe un exercitiu matematic
nu putem vorbi de normalitatea mea si normalitatea ta, definitia cuvantului normal este consensul majoritatii asupra unui lucru, la nivel de comunitate ceva este normal, la nivel individual avem o anume perspectiva, nu se poate numi normal perspectiva unui individ deoarece normalul este o caracteristica a majoritatii.
inainte razboiul era ceva normal acum gandirea majoritatii s-a schimbat si acesta a devenit anormal; ipotetic vorbind, coreea de nord ar veni si ar spune ca e normal sa atace si sa cucereasca coreea de sud, celelalte state ( "majoritatea" ) ar spune stai un pic ca nu-i normal.
daca si modul in care acest normal al majoritatii este manipulat si/sau este o mostenire este cu totul alta discutie.

În concluzie, normalitatea e relativă sau nici nu există, este?

...
Ne cam place să ne considerăm normali, iar cum tot ce este diferit de noi ne pune normalitatea sub semnul întrebării şi ne tulbură micul nostru Univers, tindem foarte superficial şi arogant să-i lipim eticheta de "anormal", desconsiderându-l, "anormalul" acela fiind un fel de asigurare a normalităţii noastre.

Atunci, dacă ceea ce este normal pentru Ion este anormal pentru Gică şi invers, se mai pune problema normalităţii universale, dacă nu sunt decât nişte percepţii subiective şi diferite?

Personal, nu cred că "diferit" însemnă rău sau bun, normal sau anormal, ci doar diferit.

E bine sa nu se treaca de o limita, iar limita aia este intimitatea fiecarui individ.

De acord.

Ai punctat bine ideea mea. Normalitatea universală există doar în teorie, în practică e atât de instabilă încât oricât de normali am fi, până să ajungem să ne acomodăm cu acea stare, ceva la noi devine anormal.
E foarte adevărat că nu există normal sau anormal la scară UNIVERSALĂ ci doar DIVERSITATE.
Poate că știi și tu povestea cu Împăratul ce ajunge nebun, normal fiind între nebuni. Am mai spus-o aici dacă nu mă înșel dar mă repet :
Într-o împărăție, din cauze necunoscute se otrăvesc toate fântânile cu apă și supușii Împăratului, rând pe rând în urma potolirii setei, înnebunesc. Singura fântână ce nu e otravită este a Împăratului și doar el poate să o folosească. După ce toți supușii înnebunesc, ajung să-l acuze pe Împărat de nebunie, detronândul.
Cam așa ceva se întâmplă și în cazul "normalității" noastre cotidiene; efectul de turmă.

Faină pildă. Subliniază foarte bine ceea ce spuneam de majoritate. Din acest motiv şi proverbul cu "dacă trei îţi spun că eşti beat, du-te şi te culcă" îl găsesc simpatic, dar eronat, autenticitatea lui fiind valabilă doar în unele cazuri.

Nu cred ca exista ceva universal valabil pentru normalitate, sau pentru orice alta stare de fapt.Asta ar insemna sa existe un standard universal acceptat.Asa ca -parerea mea-fiecare are normalitatea lui.

Normalul este ceea cu ce te inveti.
Nu exista un normal universal, normalitatea difera de la persoana la persoana

Normalitatea este ca si morala, doar ca ea se muleaza si pe gusturi, iar "gusturile nu se discuta!". Tot ce este distructiv societatii nu poate fi normal, tot ce incalca linistea si libertatea unei persoane nu poate fi normal. Un exemplu: Pentru un psihopat o fi normal sa ucida, insa ratiunea ne spune ca daca am fi toti psihopati ar fi haos, ar duce la disparitia speciei. In cazul asta nu este vorba de o conventie, nici de subiectivism, ci de un adevar, psihopatul nu este diferit, el este defect.

Normalul este un termen conceput de oameni ..si folosit in prostie fara a detine o definitie elementara a acestuia.
Chestiunea este ca dimensiunea sau sfera acestui termen difera de la o persoana la alta sau de la un colectiv la altul. Exentru unii e normal sa te inchini la o vaca, pentru altii e normal sa o consumi.

Doar ca inchinarea omului la vaca il face inferior ei. Acum apare intrebarea: De ce ar fi omul inferior unei vaci? Sau alta: Cu ce il ajuta pe om daca venereaza o vaca, are vreun efect benefic lui?

Normal universal valabil pana la un anumit punct, dar tind sa cred ca fiecare are normalitatea lui

Nu asta era ideea. Pentru hindusi vaca este considerata sfanta deci superioara. Din perspectiva noastra probabil ei sunt vazuti inferiori. Aici e buba...normalul nostru nu e acelasi cu al lor. Ipotetic si ei ne-ar face inferiori pe noi daca ar sti ca ne inchinam la oseminte.

Ce inseamna normalitatea normalitatea nu are neaparat o definitie, fiecare este normal in propriul fel ce mie mi se pare normal poate altora nu li se pare si tot asa normalitatea nu este o insusire sau o caracterizare ci doar o simpla exprimare

Nu ai cum sa ai normalitatea ta, o definire a normalului spune : care este conform cu o norma (norma = Sumă de reguli recunoscute de majoritatea unei colectivități ca obligatorii ) luam ex o norma existenta in legislatia romaniei pe care si tu o rescpecti chiar daca nu esti de acord (pentru tine e anormala) cu ea pentru ca altfel intri in ilegalitate

Shammal, nu neapărat.
Sunt mai multe sensuri care se întrepătrund.
http://dexonline.ro/definitie/normal

"...normalitatea nu este o insusire sau o caracterizare ci doar o simpla exprimare..."

Inteligentă observaţie.

Normal este ceea ce consideram noi ca este normal. NOI dam valoare lucrurilor sau comportamentelor din jurul nostru.

Normalitate e relativa, Majoritatea stabileste normalitatea, tot timpul!

Eu inteleg ce zici, dar normalul nu se rezuma doar la gusturi, sau la obisnuinta stabilita de societate, el trebuie sa aiba in spate filozofia unui adevar. In cazul hindusilor, normalitatea lor le-a fost stabilita de antici, ei au mostenit o normalitate, le-a fost indusa. Normalitatea lor este pentru ca ei, considerand vaca sfanta, cred ca urmaresc un adevar, ca vaca este ceva divin, in caz contrar, normalul lor, ar deveni anormal si pentru ei.