Inainte sa citesti mai departe, vreau sa stii ca imi voi da
toata silinta sa scriu un raspuns cat se poate de apropriat cu
ce cred eu, pentru ca, fundamental, niciodata nu ne vom putea
exprima ideile in stare pura in care se afla in psihic.
Limbajul pe care il folosim in prezent este mult prea
neindemanatic pentru exprimarea unor idei complexe, dar ne
apropriem cat putem de mult.Te rog, asadar sa citesti ce am de
spus, pentru ca mi-am dat silinta!
As incepe cu urmatoarea latura a raspunsului meu: Pui
intrebarea gresita. Marii filosofi ai lumii au cazut unanim de
acord, cu mult timp in urma, sa nu mai puna astfel de
intrebari, descoperindu-le futilitatea si imposibilitatea
gasirii unui raspuns satisfacator. Totusi, exista o alta forma
a acestei intrebari, aproape identica, desi diferita ca forma:
"Ce conteaza in viata? " Raspunsul meu in acest caz, ar fi:
Nimic nu conteza. Nu spun asta in modul nihilist si pesimist,
ci in modul eliberator si simplu : Nimic nu conteaza, asta,
in sesnul conventional al cuvantului (Dupa cum bine observi ne
lovim de bariera limbajului nu pentru ca nu gasim cuvinte, ci
pentru ca nici macar in posibilia si infinita complexitatea a
acestora nu ar fi folositoare).
Pentru a pune in persepctiva raspunsul meu, pentru care
vreau din nou sa mentionez ca nu e in niciun fel pesimist sau
nihilist, trebuie sa o luam cu mult inainte... chiar de la
"Adam si Eva" de la nasterea universului insusi. Sa presupunem
pentru inceput ca universul chiar s-a nascut prin "Marele Bang"
. (Nu spun ca nu cred in ipoteza nasterii universului in acest
fel, ci spun doar ca trebuie sa ne mentinem o mica si necesara
doza de scepticism pentru ca istoria ne-a invatat ca multe
dintre lucrurile crezute sigure se deovedesc mai devreme sau
mai tarziu ca nu erau chiar atat de adevarate. Exemple
notabile: natura ondulatorie sau particulara a luminii, forma
Pamantului, pozitia pamantului, Bosonul Higgs, si proprietatile
"magice" ale particulelor cuantice).
Asadar, pornind de la "Marele Bang" -o venire in existenta a
diferitelor forme de energii si materii, din pura neexistenta-
noua, oamenilor ne place sa credem ca suntem aceste organisme
individuale, separate de intregul univers, un fel de "ciuma"
sau mai rau, "o pura intamplare" pentru aceasta planeta, pentru
acest univers.
Lucrurile nu stau asa... Gandeste-te la nasterea
universului ca la o calimara de cerneala aruncata pe un perete.
In mijloc, este dens nu-i asa? iar din ce te indepartezi de
mijloc, apar tipare din ce in ce mai minuscule si complexe.
Noi, oamenii, aceste incredibile si miraculoase oragnisme,
suntem acele tipare complexe de la periferia Big-Bang-ului! Nu
vedeti ca este evident?
Suntem acelasi proces continuu care a inceput cu nasterea
universului. Firicelele de cerneala de la periferie, sunt
conectate de pata cea mare din mijloc. Le-ai putea delimita,
asa cum ne delimitam noi de univers, cand de fapt sunt continue
cu tot procesul de scurgere al cernelii.
Sper ca am fost clar pana aici, cat de cat...
Aceasta a fost punerea in perspectiva. Clarificarea faptului
ca suntem acelasi proces continuu cu intregul univers, si ca
suntem inseparabili de insasi realitatea intregii existente.
Mai putem vedea faptul ca suntem aceste puncte focale prin care
universul se uita la el insusi, constiinta noastra demonstrand
acest lucru. Pentru a demonstra mai departe inseparabilitatea
omului de intreaga "creatie" (nu vreau sa iau parti religioase)
vreau sa va pun in fata urmatoarei metafore: Un mar (copacul).
La fel cum un mar face mere, pentru ca aceasta este natura
lui, la fel acest univers face oameni pentru ca acesta este
natura lui. Merele sunt conectate de pom, nu-i asa? Sunt
acelasi proces continuu. In loc sa ne gandim, cum am mentionat
mai sus ca suntem "un accident" al universului, ganditi-va ca
existenta noastra a fost, si este complet inevitabila, pentu ca
acesta este tipul de univers ce da nastere, la fel cum da marul
nastere fructelor, unor forme de viata inteligente, mai
complexe decat orice alt proces natural.
( Pana acum va rog sa ma scuzati daca am devenit incoerent,
dar spatiul de scris la raspunsuri are o inaltime de 4 randuri
si e greu sa revii asupra ideilor sa faci conexiuni )
Perspectiva a fost pusa si repusa (dar si fundamental
necesara), acum sa revin la raspunsul : Nimic nu conteaza.
Vreau sa spun ca nimic nu conteaza in sensul conventional al
cuvantului. Nimic nu "trebuie" sa fie, oamenii nu "trebuie" sa
traiasca, florile nu "trebuie" sa infloreasca, soarele nu
"trebuie" sa rasara, valurile nu "trebuie" sa se sparga in mal,
si un om nu "trebuie" sa se indragosteasca de fiecare vietate,
si de frumoasta vastitate si diversitate universala.
SI TOTUSI... acestea toate se intampla... Nu-i asa ca
este o frumoasa simfonie intreaga existenta universala? Nu spun
ca exista numai bine, ci, spun ca exista si "bine", si "rau"
dar se balanseaza in cea mai frumoasa armonie posibila. (Am pus
in ghilimele cele doua concepte pentru ca sunt mult prea
subiective, si cadem intr-o capcana a limbajului, cu riscul de
a fi inteles gresit).
Iar atunci cand realizezi, dupa cum am incercat eu sa
transmit prin aceasta primitiva, neindemantica, si mult prea
nepotrivita modalitate de comunicare, ca esti acelasi proces
continuu cu creatia universului, ca esti un punct de focalizare
prin care universul priveste inapoi la sine, ca faci parte
dintr-o frumoasa si inevitabila armonie cosmica, si ca totul
este o simfonie de care trebuie sa te bucuri in acest etern
prezent, si sa o asculti nota cu nota, fara a te gandi la
inceput, fara a te gandi la sfarsit, ci fiind complet imersat
in prezentul perfect in care traiesti, cum sa mai pui o astfel
de intrebare? Nu ti-ai dat seama ca ai deja raspunsul? Fii
constient si dupa propria vointa, prezent, in propria ta
simfonie. Traieste frumos. Iubeste. Bucura-te. Razi
necontrolat, si da-ti seama ca trecutul e doar o amintire
nostalgica, si viitorul o asteptare improbabila.Totul este acum, totul este asa cum trebuie sa fie, si nu poti face nimic in privinta asta, ci doar sa dansezi pe frumoasa simfonie cosmica, asa cum stii tu mai bine.
Sa iubesti, sa lupti pentru visul tau, sa Il cunosti pe Dumnezeu si sa fii fericit.Mai ales sa fii fericit
Care este sentul fiecarei vietati? de ce ne credem deasupra altor vietati?
supravetuire,reproducere astea sunt scopuri biologie sti cat din viata petrecem pentru scopurile astea? destul de mult incat sa pot spune ca suntem ca restul vietatilor,traim ca sa ne reproducem, supravetuim,sa mancam,sa bem,sa ne distram, sa ne indeplinim interesele prin alte persoane, sentul vieti? este de a te descoperi pe tine insuti si a invata mereu ceva nou, sa ai grija de sanatatea ta, sa iubesti, sa te distrezi, sa simti ca traiesti
Pentru mine, fara Dumnezeu viata n-are niciun sens, pentru ca cine a creat viata a creat si sensul ei.
Pai eu cred ca Dumnezeu ne da sens vietii. Unii vor fi mantuiti si vor trai vesnic in armonie (n-as sti sa-ti spun ce ar presupune asta) iar altii nu. Ca o paranteza, eu de cate ori ma strofocam si tot cautam si nu stiam ce sa fac, unde sa ma duc si tot imi faceam planuri si cautam un sens si nu-l gaseam, niciodata nu mi-au iesit lucrurile cum am vrut eu sa-mi iasa, am ajuns la concluzia ca putine lucruri le poti controla in viata dar ce poti controla e sa nu te dai batut, sa nu te resemnezi in suferinta si mizerie.
Spune asta dinozaurilor.
Ma consider ceva mai evoluat decat dinozaurii.
Spune-le tu daca tii neaparat.
Sensul vietii.
Pai te nasti din ''inima pamantului'', incepi sa te dezvolti fizic si psihic. Mai tarziu apare iubirea..fiindca doar ea conteaza..si atunci cand destinul ti-e implinit ajungi inapoi in pamant.
E o intrebare foarte interesanta!
Ai pus lumea pe ganduri. Daca ai o credinta, poti spune ca ai si un scop. Altfel fara o credinta nu ai nici un tel, un punct unde vrei sa ajungi. De exemplu, religia spune ca exista viata dupa moarte, si cei credinciosi trag sa ajunga in RAI traindu-si viata in bunatate si armonie. Daca luam in considerare faptul ca ne tragem din maimuta si nu ca ne-ar fi creat un Dumnezeu, cum considera multi oameni de stiinta, atunci din punctul lor de vedere (parerea mea) singurul sens al vietii este sa explice toate misterele lumii si sa raspunda acelor "intrebari fara raspuns". Concluzia e ca viata trebuie traita indiferent de opinie, pentru ca fiecare isi da sens vietii in felul propriu!
Sensul vietii? Cu siguranta o sa primesti multe rspunsuri lungi si multe informatii referitoare la trecut, dragoste, bani. Dar ce zici de asta...Sensul vietii? Viata nu are sens, traim doar pentru a muri. Sorry..asa inteleg eu viata
Sensul vieti nu exista. Iti traesti viata cu vrei, faci ce vrei, oriceti place ca sa nu simti ca ai trait degeaba cand pleci.
Dar ai mei mereu imi spun ca sensul vieti este acela de ati face o famile sa lasi pe cineva pe aceasta lune.Te nasti, dai nastere si mori.