Care este sensul vieti dupa parerea voastra?

Inainte sa citesti mai departe, vreau sa stii ca imi voi da

toata silinta sa scriu un raspuns cat se poate de apropriat cu

ce cred eu, pentru ca, fundamental, niciodata nu ne vom putea

exprima ideile in stare pura in care se afla in psihic.

Limbajul pe care il folosim in prezent este mult prea

neindemanatic pentru exprimarea unor idei complexe, dar ne

apropriem cat putem de mult.Te rog, asadar sa citesti ce am de
spus, pentru ca mi-am dat silinta!
As incepe cu urmatoarea latura a raspunsului meu: Pui

intrebarea gresita. Marii filosofi ai lumii au cazut unanim de

acord, cu mult timp in urma, sa nu mai puna astfel de

intrebari, descoperindu-le futilitatea si imposibilitatea

gasirii unui raspuns satisfacator. Totusi, exista o alta forma

a acestei intrebari, aproape identica, desi diferita ca forma:

"Ce conteaza in viata? " Raspunsul meu in acest caz, ar fi:

Nimic nu conteza. Nu spun asta in modul nihilist si pesimist,

ci in modul eliberator si simplu : Nimic nu conteaza, asta,

in sesnul conventional al cuvantului (Dupa cum bine observi ne

lovim de bariera limbajului nu pentru ca nu gasim cuvinte, ci

pentru ca nici macar in posibilia si infinita complexitatea a

acestora nu ar fi folositoare).

Pentru a pune in persepctiva raspunsul meu, pentru care

vreau din nou sa mentionez ca nu e in niciun fel pesimist sau

nihilist, trebuie sa o luam cu mult inainte... chiar de la

"Adam si Eva" de la nasterea universului insusi. Sa presupunem

pentru inceput ca universul chiar s-a nascut prin "Marele Bang"

. (Nu spun ca nu cred in ipoteza nasterii universului in acest

fel, ci spun doar ca trebuie sa ne mentinem o mica si necesara

doza de scepticism pentru ca istoria ne-a invatat ca multe

dintre lucrurile crezute sigure se deovedesc mai devreme sau

mai tarziu ca nu erau chiar atat de adevarate. Exemple

notabile: natura ondulatorie sau particulara a luminii, forma

Pamantului, pozitia pamantului, Bosonul Higgs, si proprietatile

"magice" ale particulelor cuantice).
Asadar, pornind de la "Marele Bang" -o venire in existenta a

diferitelor forme de energii si materii, din pura neexistenta-

noua, oamenilor ne place sa credem ca suntem aceste organisme

individuale, separate de intregul univers, un fel de "ciuma"

sau mai rau, "o pura intamplare" pentru aceasta planeta, pentru

acest univers.
Lucrurile nu stau asa... Gandeste-te la nasterea

universului ca la o calimara de cerneala aruncata pe un perete.

In mijloc, este dens nu-i asa? iar din ce te indepartezi de

mijloc, apar tipare din ce in ce mai minuscule si complexe.

Noi, oamenii, aceste incredibile si miraculoase oragnisme,

suntem acele tipare complexe de la periferia Big-Bang-ului! Nu

vedeti ca este evident?
Suntem acelasi proces continuu care a inceput cu nasterea

universului. Firicelele de cerneala de la periferie, sunt

conectate de pata cea mare din mijloc. Le-ai putea delimita,

asa cum ne delimitam noi de univers, cand de fapt sunt continue

cu tot procesul de scurgere al cernelii.
Sper ca am fost clar pana aici, cat de cat...
Aceasta a fost punerea in perspectiva. Clarificarea faptului

ca suntem acelasi proces continuu cu intregul univers, si ca

suntem inseparabili de insasi realitatea intregii existente.

Mai putem vedea faptul ca suntem aceste puncte focale prin care

universul se uita la el insusi, constiinta noastra demonstrand

acest lucru. Pentru a demonstra mai departe inseparabilitatea

omului de intreaga "creatie" (nu vreau sa iau parti religioase)

vreau sa va pun in fata urmatoarei metafore: Un mar (copacul).

La fel cum un mar face mere, pentru ca aceasta este natura

lui, la fel acest univers face oameni pentru ca acesta este

natura lui. Merele sunt conectate de pom, nu-i asa? Sunt

acelasi proces continuu. In loc sa ne gandim, cum am mentionat

mai sus ca suntem "un accident" al universului, ganditi-va ca

existenta noastra a fost, si este complet inevitabila, pentu ca

acesta este tipul de univers ce da nastere, la fel cum da marul

nastere fructelor, unor forme de viata inteligente, mai

complexe decat orice alt proces natural.
( Pana acum va rog sa ma scuzati daca am devenit incoerent,

dar spatiul de scris la raspunsuri are o inaltime de 4 randuri

si e greu sa revii asupra ideilor sa faci conexiuni )

Perspectiva a fost pusa si repusa (dar si fundamental

necesara), acum sa revin la raspunsul : Nimic nu conteaza.
Vreau sa spun ca nimic nu conteaza in sensul conventional al

cuvantului. Nimic nu "trebuie" sa fie, oamenii nu "trebuie" sa

traiasca, florile nu "trebuie" sa infloreasca, soarele nu

"trebuie" sa rasara, valurile nu "trebuie" sa se sparga in mal,

si un om nu "trebuie" sa se indragosteasca de fiecare vietate,

si de frumoasta vastitate si diversitate universala.
SI TOTUSI... acestea toate se intampla... Nu-i asa ca

este o frumoasa simfonie intreaga existenta universala? Nu spun

ca exista numai bine, ci, spun ca exista si "bine", si "rau"

dar se balanseaza in cea mai frumoasa armonie posibila. (Am pus

in ghilimele cele doua concepte pentru ca sunt mult prea

subiective, si cadem intr-o capcana a limbajului, cu riscul de

a fi inteles gresit).



Iar atunci cand realizezi, dupa cum am incercat eu sa

transmit prin aceasta primitiva, neindemantica, si mult prea

nepotrivita modalitate de comunicare, ca esti acelasi proces

continuu cu creatia universului, ca esti un punct de focalizare

prin care universul priveste inapoi la sine, ca faci parte

dintr-o frumoasa si inevitabila armonie cosmica, si ca totul

este o simfonie de care trebuie sa te bucuri in acest etern

prezent, si sa o asculti nota cu nota, fara a te gandi la

inceput, fara a te gandi la sfarsit, ci fiind complet imersat

in prezentul perfect in care traiesti, cum sa mai pui o astfel

de intrebare? Nu ti-ai dat seama ca ai deja raspunsul? Fii

constient si dupa propria vointa, prezent, in propria ta

simfonie. Traieste frumos. Iubeste. Bucura-te. Razi

necontrolat, si da-ti seama ca trecutul e doar o amintire

nostalgica, si viitorul o asteptare improbabila.Totul este acum, totul este asa cum trebuie sa fie, si nu poti face nimic in privinta asta, ci doar sa dansezi pe frumoasa simfonie cosmica, asa cum stii tu mai bine.