0%
Eu cred in Dumnezeu si incerc sa fiu un om cat mai bun, stiu ca daca o sa fiu bun o sa ajung in rai.
Si daca mor, mor cu un scop. Eu consider moartea ca o eliberare a sufletului.
Acum nu ma gandesc la asta, dar cand va veni momentul cred ca o sa imi fie frica 100%.
100% numai cand ma gandesc ca totul o sa se sfarseasca, daca voi ajunge in rai ( ma consider o persoana buna la suflet)
Moartea e scopul final al vieti, desi nu imi este frica de moarte, sunt lucruri mai rele decat moartea
Cui nu ii este teama de moarte...are mari probleme la psihic, ratiune si empatie.
Nu o sa intru in filosofie, mai citeste si tu niste carti...
Chiar religios fiind, avand deci "speranta" unei vieti viitoare, tot trebuie sa-ti fie teama de ce lasi in urma sau de ce iti rezerva "viata viitoare".
Mai simplu spus, Frica este emotia care intretine viata.
Nu-ti este Frica de nimic...ai "buba" la cap...si nici nu traiesti mult. E garantat ca fara o tona de felurite temeri, viata e scurta.
Gresesti grav; dar... mai ai timp sa cunosti "ratiunea de a gandi logic"
Bah, cum sa zic... Mie nu => am probleme mari psihice
Insa daca stiu cand voi muri, logic ca voi face pe mine de frica. Dar sa revenim.
De ce? Pentru ca sunt foarte curios de cum arata totul dupa aceasta "viata".
Intram intr-o alta dimensiune? Un alt univers? O alta galaxie?
Sau pur si simplu ne reincarnam tot aici... Pe planeta asta... intr-un cal/lup/ied/buruiana?
In opinia mea, frica de moarte reprezinta frica de necunoscut, pentru ca nu sti ce se intampa cu tine, cum vei muri etc. In viziunea mea, dupa moarte nu mai existi. Ai murit si gata, adio orice pentru totdeauna. Ideiile cu reincarnare, rai sau iad si altele consider ca sunt niste compatimiri ale omului, sperante, "se imbata cu apa". Oamenii spera ca dupa moarte sa urmeaze o alta "viata", insa nu inteleg de ce nu ar accepta ca dupa moarte totul se sfarseste si nu mai exista o alta aparitie a noastra fie spirituala sau fizica.
Legat de acel procent este greu de determinat ce frica am, insa ca orice tanar nu-mi doresc sa mor si ma inspaimanta ideea aceasta.
-30%. De ce sa imi fi frica? Poate curiozitate, poate nerabdare, poate chiar un pic de bucurie (e o nebunie, nu?). Cam astea sunt sentimentele pe care moartea, care de acum se apropie de mine tot mai mult (ce departe parea la 20 de ani!), le stirneste in inima mea. Pentru ca, stiu ca, dincolo de ea, e o alta lume, si ca ea nu e sfirsitul a toate, ci un nou inceput.