Cât de sănătos mâncaţi?
Vă propun pentru vizionare şi reflectare documentarul lui Michal Siewierski "Food Choices". Filmul întreg îl puteţi găsi aici, la comentarii, postat de Sorana Popescu: http://www.facebook.com/remus.cernea/posts/1015343616715 6175
Provocăm suferinţă în masă, ca să ne îmbolnăvim, să poluăm mediul înconjurător şi să îmbogăţim corporaţiile care profită de ignoranţa noastră. Pentru cea mai inteligentă specie de pe Pământ nu părem foarte inteligenţi, nu-i aşa?
Dacă ar fi să faceţi o schimbare în dieta voastră (şi nu numai), cu ce aţi începe? (Eu una, mă gândesc serios să renunţ şi la ouă, lactate şi peşte. Nu realizam pe deplin care sunt daunele consumului lor. Dacă aveţi argumente pro şi/sau contra, aş fi curioasă să le studiez.)
Ce părere aveţi cu privire la acest subiect în general?
Dacă cineva are şi alte studii ştiinţifice legate de această temă, le poate posta aici. Mulţumesc.
Ordonare:
Cronologică
Tocmai, putem să o lungim şi să-i îmbunătăţim şi calitatea, asta simultan cu stoparea suferinţei animalelor şi a distrugerii mediului înconjurător. A win-win situation.
Răspunde
Apreciez.
Ii transmit. Pemtru prima orara, intru la aceasta categorie si imi plac subiectele care se dezbat. Aduci idei importante si folositoare tuturor celor care nu stiu. Multumesc!
Şi eu îţi mulţumesc. Mă bucură atunci când oamenii se implică.
Veganism Documentary - How to be Vegan? What is Vegan Food? Vegan Budget!
http://youtu.be/08vfbF5Z1O8
Si mie mi-e teama de acelasi lucru, si sunt aproape sigur ca intr-adevar vor ramane doar la stadiul de vise. Dar stii cum e, nicio schimbare in bine din istorie nu s-ar mai fi intamplat daca oamenii n-ar fi crezut in ea si n-ar fi depus eforturi mari. Cand te gandesti de unde am pornit si unde am ajuns, iti dai seama ca totusi am facut progrese mari.
Acum, fiecare facem o mica schimbare, cat putem noi, in fiecare zi, si prin simplul fapt ca influentam alti oameni. Iar ei la randul lor ii influenteaza pe altii, si uite asa se schimba lumea in bine, putin cate putin, si cine stie pana unde vom ajunge? Citeam intr-o carte o povestioara de genul: https://www.facebook.com/LiviuMihaiu.ro/posts/231641126905965
Cam asta faci si tu de 6 ani pe site-ul asta, si probabil nu doar aici. :)
Frumoasă poveste.
Ai dreptate, oricât de puţin probabil ar părea ceva, cu timpul, cu eforturi comune s-ar putea să se întâmple.
Mi-ar plăcea doar ca schimbarea să se producă în timpul vieţii mele, să o pot admira, să o elimin dintre incertitudini, dacă tot la maşina timpului nu am acces.
...şi parcă ai crede, că dacă tot avem acces la atâtea informaţii, ar trebui să ne trezim mai repede, nu să cauzăm suferinţă şi să ne otrăvim în continuare ca nişte zombi.
Unele lucruri mi-e greu să înţeleg.
...şi de ce doarme mass-media?! De ce nu profită de influenţa sa şi nu trage nişte clare semnale de alarmă, în loc să ne hrănească minţile cu scandalurile mondene şi superstiţii?! Unde sunt toţi acei oameni conştienţi şi responsabili?! De ce nu sunt scoşi în prim plan (mai des)?! De ce nu se dau nişte legi ca lumea, să fim protejaţi şi noi, şi celelalte animale?! Chiar mereu trebuie să primeze doar interesele câtorva?! De ce e totul atât de aiurea?! Câţi mai trebuie să moară, ca să spunem "stop"?!
Vegan - Short Documentary.
http://youtu.be/nRLFH0YV76w
Oare pe când şi în România aşa ceva? Parcă mai mereu sunt în urmă.
S-ar putea sa se intample, dar bineinteles ca nu sunt garantii de niciun fel. Exista doar o speranta, o asteptare.
Oh, te inteleg perfect cand spui ca ti-ai dori sa vezi schimbarea produsa cu ochii tai, si sa scapi de incertitudini. E ce vorbeam si inainte. Acea imposibilitate de a sti ce va aduce ziua de maine, si nesiguranta ce se naste de aici. Si eu cat mi-as dori sa vad lumea scapata de superstitii, unita, pasnica, prospera. Sa vad mai multe mistere descifrate de stiinta, sa vad un progres accelerat. De multe ori ma intreb daca voi trai sa vad raspunsurile la atatea intrebari importante, existentiale. Cand eram mai mic eram mai optimist, poate pentru ca eram mai naiv. Parca pe masura ce trece timpul devin tot mai pesimist. Dar ramane totusi acea speranta, chiar daca mai slaba.
Avem acces la informatie, dar cati dintre noi ne folosim cu adevarat de asta? Cat la suta dintre oameni sunt interesati sa invete cu adevarat ceva important de pe internet, de exemplu? Daca spun 10% cred ca exagerez. Majoritatea sunt dezinteresati de lucrurile astea. Pe toti ii intereseaza doar lucrurile marunte de zi cu zi, micile barfe, micile scandaluri. Cati realizeaza macar importanta internetului? Cati isi dau seama cat de greu s-a ajuns aici? La cati le pasa?
Si cu mass-media e aceeasi poveste. Ei vad care e cererea, iar oferta e pe masura. Asa isi asigura porfitul mare, si cu efort minim. Imagineaza-ti cum ar sta situatia mass-mediei daca cetateanul ar fi informat, si ar cere sa spunem informatii stiintifice de calitate. Atunci jurnalistilor le-ar fi infinit mai greu sa aiba trecere, pentru ca ar trebui sa depuna mult mai mult efort, si sa se documenteze cu adevarat. Asa e destul sa scrie acolo in ziar un horoscop scos din burta, si vanzarile infloresc. Si e la fel si cu politicienii. Ei stiu ca e mult mai usor sa obtii voturi din partea unor inculti decat din partea unor oameni cu gandire critica. Tocmai de aceea colaboreaza atat de strans politicienii si cu biserica. Pana la urma e adevarat ca totul se rezuma la educatie. Doar ca politicienii nostri se tem de un popor educat, si atunci nu fac altceva decat sa puna bete in roate invatamantului, cand ar fi atat de usor sa luam exemplul Finlandei sau altor tari cu o educatie in top 10 la nivel mondial. Dar trebuie mai intai sa se doreasca asta.
Ultima ta intrebare imi aduce aminte de situatia din Siria. Au murit vreo 300.000 de oameni in 5 ani de razboi, si tot nu s-a facut nimic ca sa fie oprit conflictul. Oare cati mai trebuie sa moara ca sa spunem stop? Daca s-ar fi vrut cu adevarat, oare nu s-ar fi reusit? Daca ne-ar fi pasat de vietile unor oameni. Sunt atatea tari puternice in lume care daca ar colabora in astfel de situatii, ar putea opri orice razboi din secunda doi. Dar normal ca nu se inteleg, pentru ca trebuie sa concureze unele cu altele, in loc sa se uneasca. Lipsa de incredere dintre oameni, atat la nivel de indivizi, cat si la nivelul tarilor lumii, e enorma, si ne trage mult inapoi.
Documentary On Leading Causes Of Death - Delay Death With Veganism.
http://youtu.be/ke2LtkDXZrI
Da, înţeleg toate astea, da' tot nu înţeleg cum naiba putem fi atât de inconştienţi.
Dacă cineva ne-ar spune să alegem între moarte şi mâncatul sănătos, între a omorî un animal cu propriile noastre mâini pentru a-l mânca (crud) şi a ne hrăni cu fructe şi legume, între a bea lapte de câine sau şobolan şi lapte vegetal, între a fi bolnav şi a fi sănătos, probabil alegerea noastră nu ar fi foarte dificilă. Cu ce e atât de diferit ceea ce se întâmplă acum? Ce e atât de greu să vezi imaginea de ansamblu şi să acţionezi? Şi cum de nu ştiam toate astea până acum câteva zile? De ce astfel de subiecte în mass-media tind să fie tratate foarte superficial, chiar în glumă? De ce nu este informat omul, informat în adevăratul sens? De ce trebuie să ne zbatem ca să aflăm adevărul (iar când îl aflăm, suntem luaţi peste picior de majoritatea)? Sunt furioasă că în loc să mănânc sănătos şi să nu cauzez suferinţa deja de zeci de ani de zile, a trebuit să răscolesc tot net-ul şi să mă zbat singură ca să mă eliberez de prejudecăţi sociale impuse, de idei greşite, cu care am fost alimentată de mică, de ipocrizie, ignoranţă şi laşitate încurajate de societate în care trăim. Dacă astfel de subiecte au fi fost aduse în discuţie mai des şi nu ar fi tratate cu superficialitate, aş fi putut demult să am un stil de viaţă etic şi sănătos, nu să am conştiinţa încărcată cu mii de morţi şi o tonă de durere (regretele mele nu le ajută cu nimic pe animalele moarte, răul e deja făcut şi e ireparabil - hitler nu ar fi devenit brusc ireproşabil, dacă s-ar fi oprit din ucis). Mă revoltă că cei cu influenţă nu ne ajută, că ne preferă dezinformaţi şi proşti, că ne fac să fim complici ai unor criminali. E super aiurea.
De dragul puterii exemplului personal, oare pe când la noi un preşedinte sau un prim-ministru vegan? Plus, ca excepţia să fie şi mai excepţională: femeie, de culoare, neheterosexuală, nereligioasă, neipocrită, neproastă, verticală... Cred că ar fi un mare pas înainte (nu ca cei de acum, care sunt doar cu sfinţi, miei şi vrăjeli în gură).
Iti inteleg frustrarea, pentru ca in mare parte simt si eu la fel. Cateodata simt ca-mi irosesc viata in tara asta, dar ea reprezinta totusi ceea ce numim "acasa", si nu mi-ar atat de usor s-o parasesc. E greu insa cand vezi atat de multa ingoranta si incultura in jurul nostru, oriunde ne-am uita. Multi dintre cei care se lauda ca vor binele tarii sunt atat de needucati, incat habar nu au ca tocmai ei sunt problema. Ei sunt sinceri de multe ori in ceea ce spun, dar sunt complet inconstienti de propriile lor limitari. Ei cred ca detin adevarul absolut si ca au toate solutiile. Oricum, nu e un secret ca oamenii mai prosti se cred mereu cei mai destepti. Ceva loc trebuie totusi sa ne gasim si noi in lumea asta, in viitorul apropiat. Si asta e poate singura speranta care ne-a ramas. Speranta ca ne vor trage ceilalti dupa ei, inevitabil, intr-o lume din ce in ce mai interconectata.
Suntem inca atat de departe si de un presedinte care sa recunoasca macar ca e liber cugetator, daca nu agnostic sau ateu. Vezi ca e obligatoriu sa lasi masele de oameni sa vada ca esti religios, ca altfel nu te voteaza. Remus Cernea a fost singurul care a avut curajul sa fie el. Singurul care nu s-a temut, si care nu s-a vandut pentru voturi. Dar asta i-a si distrus sansele sa ajunga vreodata intr-o functie importanta de conducere. Totusi, e mai bine asa, pentru ca cineva trebuia sa fie primul, sa dea tonul. Trebuia sa inceapa totul de undeva. Deocamdata nu sunt semne ca vor aparea altii ca el, dar macar s-a facut remarcat, si pe viitor, cine stie?
Pana la acea femeie presedinte de care vorbesti tu, ma tem ca mai avem cel putin 100 de ani.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
