Cat timp un om este bogat, glorios si puternic, prietenii misuna in jurul lui. Daca insa, lovit fiind de soarta, ajunge ruinat, nenorocit, acei prieteni il cam parasesc; rand pe rand (sau toti odata) De ce se intampla asta? Si lucrurile se petrec asa nu numai in zilele noastre, ci, se pare, de cand lumea. Documentele antice confirma. Pe la inceputul erei noastre, un poet latin scria: Donec eris felix, multos numerabis amicos (Atata vreme cat vei fi fericit, vei numara multi amici). Si continua in versul urmator: Tempora sifuerint nubila, solus eris (Dar daca cerul se acopera de nori, vei ramane singur). Cam asa se intampla. Putine sunt cazurile in care un prieten ramane devotat chiar si atunci cand conditiile sociale sau financiare ale amicului sau se schimba (in rau). De obicei, cand definim normalul, spunem ca este ceva ce este acceptat (sau practicat) de cei multi; de majoritatea. Mergand pe ideea asta, am putea spune ca normal este ceea ce am mentionat mai sus (cu prieteniile in general). Nu putem considera ca normal ceva ce se petrece in doar putine cazuri. Voi cum credeti? Sau cuvantul "normal" ar trebui scos din vocabular?
Am spus ce e normal pentu mine, si concepria mea despre normalitate nu implica niciuna din variantele tale. Normal e sa ai prieteni. Normal e ca unele prietenii sa nu dureze in timp, din diverse considerente. Astea sunt normale pentru mine, si poate anormale pentru tine sau altii. Normal, ca si concept general, nu exista. Daca normal la noi a devenit sa fim inculti, si eu am un intelect superior majoritatii, inseamna ca sunt anormala? Fiecare om este diferit, reactioneaza diferit, si este pus in situatii diferite. Si inca ceva, poate sunt eu idealista, dar o prietenie nu se bazeaza pe bani. Esti prieten cu cineva indiferent de cati bani are, ce casa are, ce serviciu.
Totusi voi incerca sa-ti raspund. De ce ai multi prieteni cand esti bogat? Nu cumva tu esti cel care se inconjoara de multe persoane, care sa te laude, care sa-ti hraneasca ego-ul? Atragand oamenii in felul asta, ei vor veni, dar nu ca sa iti fie prieteni, ci doar ca sa va folositi reciproc. Tu te folosesti de ei pentru a te simti puternic, pentru ca sa fim seriosi te simti superior celorlalti, iar ei vin si se complac in scopul obtinerii unor beneficii. Cand te vezi in situaita de a nu mai avea bani ai pretentia ca "prietenii" sa ramana langa tine, dar uiti pe ce baze s-au format aceaste pseudoprietenii. Stii cum e, fiecare si le face cu mana lui. Intr-o prietenie conteaza bazele pe care s-a format, respectul, simpatia. Si inca o data se confirma ca suntem diferiti si regula nu se e de fapt o regula. Apropo, imi plac intrebarile tale, poate de asta am si raspunsuri asa lungi 
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Ăia nu sunt prieteni adevăraţi.Prietenii adevăraţi se găsesc foarte greu.
Şi era o vorbă :"Nu eşti bogat până când nu ai ceva ce banii nu pot cumpăra."
Răspunde
Asta pentru ca genetic vrem sa fim langa cei cu potential,acest lucru find vital pentru supravetuirea noastra ca specie, parerea mea sincera este ca nu exista prieteni pe lumea asta, definitia cuvantului consider ca este o fictiune creata de om, nu vezi ca te parasesc parinti, frati la greu atunci ce sa te mai astepti la alti straini, omul e o bestie care isi urmareste doar propile interse atata tot
Sincer eu nu as lua-o chiar asa. Ca oameni suntem diferiti, si implicit reactionam diferit in anumite circumstante. Eu, spre exemplu, cand sunt suparata, am o problema, sunt genul de persoana care nu interactioneaza, nu vorbeste despre ce se intampla cu ea. Avand starea asta, emotionala ii pot spune, la un moment dat cei din jurul meu vor ajunge sa aiba aceeasi atitudine fata de mine, una de respingere. Vezi tu, de aici si pana la o "ruptura" e destul de putin, mai ales in cazul prieteniilor, si mai ales cand prietenul nu stie ce se intampla cu tine. Ca membri ai unei familii e inevitabil sa nu vorbesti la un moment dat, si legaturile sa se restabileasca. Acum sigur ca sunt persoane care incearca sa isi gaseasca un sprijin in prieteni, dar care sunt repede "expediate". Aici, da, poate fi vorba de egoism, sau chiar rea-vointa(sa tinem cont ca vorbim despre ceva material, nu despre un simplu sfat). Totusi, nu poti condamna pe nimeni si nici nu poti pune etichete. Inainte de toate este greseala ta ca ti-ai ales astfel de prieteni. Cel mai simplu ar fi sa ne descurcam singuri, pentru ca la urma urmei suntem singuri de la un moment dat, poate si cu sprijinul familiei(vezi plecatul de acasa). O prietenie normala, fara alte implicatii, o vad la modul de iesit impreuna, vorbit, socializare intr-un cuvant. Daca vine vorba de intr-ajutoarare si alte lucruri care depasesc bariera de normalitate(cea aflata in conceptia mea) deja ai alte asteptari si e un alt nivel al prieteniei, un cerc select, daca-i pot spune asa, unde nu au acces toate persoanele, si implicit nu poti fi dezamagit de astfel de persoane. Poate am eu o idee mai ciudata despre viata si prietenie...
Prietenie=Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane.
Fara simpatie nu este prietenie.
Ma surprind si pe mine de multe ori cat sunt de superficial...
Ai facut o analiza frumoasa, as zice aproape completa. Totusi, ar mai fi un lucru, despre care am scris chiar la sfarsit, si de care vad ca nimeni nu a amintit. As fi vrut o discutie asupra termenului "normal" in general; si in particular referitor la chestiunea in discutie aici. Adica, care din propozitiile astea este adevarata si care e falsa: 1. E normal sa ai multi prieteni cand esti bogat etc. si sa te paraseasca daca treburile incep sa-ti mearga rau sau 2. E normal ca o prietenie sa continue la acelasi nivel atunci cand nu-ti mai merge ca la inceput. - Daca e adevarata cea de a doua, atunci avem o problema, pentru ca regula pare a fi la 1. iar la 2. ar fi exceptia. Si atunci cum? e normala exceptia si nu regula?
Punctul principal e sa faci ce simti sa faci cand simti sa faci. sa iti urmezi pasiunea, entuziasmul lucrurile care te fac sa te simti fericiti, iti aduc o stare de bucurie. Asta-i tot.
Ceea ce ti se intampla e creatia ta conform gandurilor si ideilor pe care le ai.
Ideea cum ca cineva ar parasi pe altcineva la greu e mai mult un cliseu, fiecare alege unde vrea sa stea si cu cine indiferent de motiv si nimeni nu poate acuza pe altcineva de ceva, pentru ca fieacare avem libertatea de a crea.
Sunt doi implicati insa persoana din fata ta e o reflectie a ta, se manifesta in functie de tine iar aici ai o multime de exemple care sa-ti arate asta. Este si creatia celui de-al doilea prin metamorfoza lui intr-o varianta a sa incat sa reflecte ceea ce exprimi tu.
Sunt o multime de expresii care sustin idea un exemplu: „Daca vrei sa schimbi lumea, schimba-te pe tine"
). Spor la pus întrebări interesante!
E posibil sa se fi ajuns, dar cum nu am întâmpinat problema folosirii a unuia dintre termeni, nu "mi-am batut capul", si in plus nu am relații prin rândul academicienilor, si nu am vrut sa ma dau desteapta cu niste informații pe care nu le dețin. Intuitia, daca-i pot spune asa, m-a facut sa aleg acea varianta, cu nesiguranța de rigoare.
Nu e un caz general, depinde si ce fel de om esti. Pentru ca daca iti permiti sa ai prieteni superficiali, nu ai la ce sa te astepti. Daca ai multi bani si esti neglijent, te poti trezi deadreptul pradat, adica acei oameni sa vina la tine cu intentii egoiste, intentioante. Dupa ce ai pierdut tot, merg sa il sape pe altul. Vezi, aici e si o alta treaba: daca esti bogat, nu iti permiti sa cheltui bani. Trebuie sa ai o educatie financiara precara ca sa faci asa ceva. Pentru ca daca ai ajuns la acei bani intr-un mod inteligent, iti pasa cum ii cheltui si preferi sa ii investesti. Daca cineva i-ai primit de la rude sau la jocuri de noroc, scuza-ma, dar nu prea e inteligent. Banii nu trebuie cheltuiti, orice om cu o educatie finciara minima stie asta. Pentru ca e evident ca se vor termina, intr-un fel sau altul. Citeam recent "Unchiul meu Ulise" de Jiri Marek, si spunea acolo ca cel mai bun gest pe care il poti face pentru niste prieteni, oricat de bogat ai fi, e sa le cumperi niste bere. Doar atat.
Deci vezi, problema are mai multe capete. Asta e o parte si a unui discurs neoprotestant, ei afirma ca niciun prieten nu e statornic si, vezi doamne, doar Iisus este cel adevarat. Am auzit deseori chestia asta.
Da, si asta. Are o farama de adevar, dar daca e sa fim sceptici, nu trebuie sa ai incredere nici macar in tine. )
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
