Ce-ai alege şi de ce?
Să nu simţi durerea fizică sau cea din suflet?

Aia din suflet te omoara, te distruge
ai fizica mai trece si nu-i asa grea depinde de durere personal pe mine ma omorat aia sufleteasca

Alege ce vrei, dar durerea din suflet nu trece nici cu medicamente, nici cu comprese cu nimic. Cam ce crezi ca s-ar putea alege?

Cea fizica, pentru ca durerea sufleteasca o indur indiferent de situatie.

Pentru durerea fizica mai exista remedii sau tratament insa pentru suflet nu prea.Numai Dumnezeu poate mangaia sufletul.

Sufletul pentru ca o rana din suflet nu se inchide niciodata pe cand o rana fizica da...stii vorba aia totul se uita dar nu se iarta

Gandesc dar de fapt nu exist, daca te mentalizezi, de asta nu mai simti nimic... get it?

Să nu simt durerea sufletească. nimeni nu te poate ajuta să treci peste. uneori poţi intra şi în depresie. Durerea fizică trece. cu prieteni buni lângă tine şi cu medicamentele corecte nici nu ai să simţi nimic.

Părerea mea!

Eu aleg să beau vodkă.Nu o să mai simt nici un fel de durere.

Dulce agonie denumită vag durere sufletească, cum să renunț eu la tine? Dă-i dracu' de nociceptori.

Eu as alege sa le simt pe amandoua. Pentru ca ele sunt ca un fel de barometru, un aparat care ma ajuta, sa vad unde ma aflu si ce am de facut. Daca nu as simti durerea fizica, nu m-as duce nici la doctor, iar boala isi poate urma cursul pana ma va distruge. Daca simt durerea sufleteasca, inseamna fie ca am facut ceva gresit si am mustrari de constiinta; ceea ce e bine, ma determina sa fac demersuri pentru a-mi cere iertare si a restabili lucrurile; fie au gresit altii si, in acest caz, decid sa ii evit pe acei oameni sau situatiile care imi pot aduce dureri sufletesti.

Pe cea fizica, caci pe cea sufleteasca am reusit sa o adorm.

Bun raspuns..cam la asta ma gandeam si eu dar tu ai raspuns prea bine..ai vot de la mine.

Mersi. Ma bucur ca ai acelasi punct de vedere cu privire la problema asta.

Ştii că este o boală congenitală pe care o au unii oamenii legată de durere? Se numeşte CIPA, şi chiar se punea problema asta.O viaţă fără să simţi durere....ar fi această boală un dar sau un blestem?

Asta doream şi eu să specific.
E mai mult un blestem. Având insensibilitate congenitală faţă de durere, e aproape imposibil să percepi prezenţa unor răni, sau a unor boli care de obicei creează disconfort.Aceeaşi poveste şi despre lipsa durerii sufleteşti.

Cea fizica.

Este şi un blestem, dar şi un dar. Uneori, chiar aş vrea să am CIPA, sincer...

Andreea, imagineaza-ti asta: dupa 2 zile de mers pe un munte, inghetata pana in maduva oaselor ajungi intr-o cabana calduroasa, cu o soba calda, bei o cana de vin fiert si te simti bine. Cum te-ai fi putut bucura de caldura, vinul care iti incalzeste stomacul, sentimentul acela de liniste, daca nu ai fi venit inghetata de pe munte ci ai fi venit de la plaja? Daca nu intelegi, gandeste-te ca fara tristete nu ar exista fericire si asa mai departe
Asta a fost partea filozofica. Partea stiintifica este ca durerea este cel mai bun prieten al nostru care te anunta ca ceva nu e in regula. Daca nu am simti durerea nu am stii cand ceva nu e bine, am cadea si ne-am rupe oasele fara sa ne dam seama, am avea carii si nu le-am simti pana cand nu ne-ar cadea dintii, ne-am infecta si eventual muri fara sa ne dam seama si tot felul de lucruri din astea.

As alege sa nu simt durerea fizica deoarece chiar ar fi de ajutor.Si doar un monstru nu simte durerea din suflet